Cum se fac legaturile in doze
Dozele sunt locurile in care circuitele electrice au puncte de ramificatie, sau asa zisele noduri.Una din
legile lui Kirchhoff se refera la conservarea sarcinii in nod, adica suma curentilor care intra in nod este egala cu suma curentilor care ies din nod. Sau altfel spus, suma curenţilor in nod este nulă,egala cu zero. Se considera nod o legatura care are cel putin trei conductoare. Dozele pot fi montate şi doar pentru innadirea conductoarelor, pe trasee care depasesc 15m, sau au mai mult de doua coturi. Având in vedere legea de mai sus si normativul I7 care impune sectiunea minima pe circuitul de prize sa fie de 2,5mmp, constatam ca dimensionarea instalatiei se face pentru connductorul care intra in nod, iar cele care ies din nod sunt supradimensionate. La o distributie in cerc acest conductor de intrare in nod) poate fi de sectiune mai mare. Însa trebuie facuta o
analiza economica mai amanuntita a puterii instalate pe circuit, a consumului si a coeficientului de
cerere. Sau se alege un circut separat pe fiecare consumator mare sau grup de consumatori. Contactele prin rasucire se preteaza pentru conductoarele ,,pline’’ care, in productia românească se numeau FY- cele de cupru, iar AFY-cele de aluminiu. Pentru realizarea contactelor prin răsucire, conductoarele care trebuie unite mai intâi se taie la lungimea potrivita, pentru a se aseza bine in doza, in asa fel incat spatiul dozei sa fie optim folosit. Se incepe cu conductoarele de pământare (daca exista) care se pozeaza pe fundul dozei. Apoi se pozeaza conductoarele de nul. În final, in stratul de deasupra, spre capacul dozei se pozeaza conductoarele care au pe ele faze(le). Acestea sunt
active si se incăzesc mai mult decât restul de legaturi si in acest fel se face
racirea mai bine daca sunt suprasolicitate. Conductoarele se dezizolează la capete pe o distanţă de 4-5 cm si se aseaza laolalta. Pentru ca rasucirea sa se faca doar pe distanţa dezizolata a conductoarelor, se prinde apoi in partea de jos a părţii dezizolate cu un cleste cu vârf semirotund (spiţ) sau cu un cleste lat, iar cu clestele patent se prinde de celalalt capat si se rasuceste pina când rasucirea este uniorma si frumoasa. In acest fel se realizeaza o stringere buna a conductoarelor din nod. Fiecare capat de conductor nu trebuie sa fie mai mic decit lungimea legaturii, pentru a nu se micsora suprafata sa de contact. Apoi se reteaza (drept, perpendicular pe directia manunchiului de fire
) pentru a se indrepta capetele care ramân departate si care pot perfora banda izolatoare. Pentru prevenirea desfacerii conductoarelor, de la o treime de capat se indoaie. Apoi se face izolarea legaturii pornind de pe partea cu izolatie a conductoarelor, se-nfasoara pâna la vârful legaturii pâna când o depaseste cu aproape o latime de banda de izolat . Banda izolatoare se lipeste si se indoaie banda peste vârful legaturii si se continua infasurarea pina se ajunge la locul de unde s-a inceput izolarea . In acest fel la vârful legaturii este izolatia intarita. Au fost cazuri când in instalaţiile vechi, in care dozele erau metalice si izolatia deteriorata, iar banda de izolat era textila si impregnata cu bitum (de tip vechi), cu timpul aceasta izolare şi-a pierdut calitatile dielectrice prin imbatrinire. Aceasta a dus la punerea sub tensiune a dozei metalice si peretele curenta sau facea scurt si ardea siguranta din tablou. Tot datorita deteriorarii izolatiei prin atingerea in doza a legaturilor intre ele, putea sa apara faza in loc de nul la consumatori monofazati la distributie trifazica. Realizarea unui contact mai bun intre conductoare la legaturile rasucite se obţine prin cositorirea prin cufundare intro ,,cană’’ special construită. Daca se cositoresc,
atunci legaturile nu se mai indoaie pentru ca o ulterioara eventuala desfacere a legaturii sa se
faca mai usor pentru reparaţii sau adaugare de noi cicuite. Aceasta cositorire elimina aparitia oxidului de cupru mai ales daca doza este in mediu cu umezeala marita permanent sau accidental. Oxidul de cupru inrautaţeste contactul electric pentru ca se comporta ca o dioda, micsorând valoarea tesiunii in aval de nod. Cositorirea se face si la conductoarele multifilare. Despre operatia de cositorire a legaturilor electrice gasiti şi AICI: Cum se face o lipitura sau cositorirea. Aliaje si scule de lipit. Legaturile conductoarele multifilare (liţate) se pot realiza prin rasucire si apoi cositorire. Dezizolarea acestora trebuie facuta cu multa atenţie, pentru ca daca cutitul este mai ascutit, exista posibilitatea ca la nivelul izolatiei sa poate fi retezate din
firele care alcatuiesc conductorul multifilar(liţele) si in acest fel se micşorează sectiunea utila a conductorului. Daca se folosesc dispuzitive speciale de dezizolat aceasta posibilitate este inlaturata. Daca nu se foloseste aceasta metoda, după ce au fost rasucite, se pot pune una sau doua capete terminale si se sertizeaza peste legatura rasucită. O alta varianta (metoda) de conexiune a conductoarelor multifilare este montarea de capete terminale pe fiecare capat (sau pe câte doua-trei) si prinderea lor in riglete sau in conectori individuali, pentru fiecare legatura. Unele doze de ramificaţie, mai ales cele aparente sunt prevazute cu asfel de riglete cu şuruburi. În legaturi, este important ca aluminiul si cuprul sa nu vina in contact direct pentru ca in timp, in prezenţa umezelii si a unui curent relativ mare, contactul electric se deterioreaza si creste rezistenţei electrice. Crescând rezistenţa nodului, are loc o cadere de tensiune si prin efetul Joule-Lenz legatura se incalzeste tot mai mult, apare fenomenul ca la bulgarele rostogolit. Aceasta incalzire duce la o inrautaţire mai mare a rezistentei , crescând incalzirea pina la deteriorarea nodului. Aici, în condiţiile amintite are loc o migrare a materialului de pe conductorul de aluminiu si depunerea lui in stare poroasa pe conductorul de cupru. Daca nu exista (din cauza spaţiului în doză) posibilitatea montarii unor conectori, atunci se recomanda cositorirea conductorului de cupru. Eu am folosit aceasta metoda si nu au fost probleme de inrautatire a contactului electric. O alta modalitate de realizare a legaturilor sunt asa numitele wirenuts, conectori electrici aplicabili prin infiletare. Acestea sunt un fel de piuliţe de alama, infundate intr-o parte, cu filet conic, izolate, care se insurubeaza pe capetele conductoarele FY sau AFY, după ce in prealabil au fost dezizolate pe lungimea de 10-15mm. Unele din acestea au niste aripioare care ajuta la infiletarea pe capetele firelor. Altele nu au aripioare ci numai niste nervuri. Exteriorul este facut pe diferite culori in functie de numarul de fire. Daca se alege in mod corespunzător si cu atentie deosebita tipul lor in functie de locul unde se folosesc, acestia nu pun probleme in exploatare. Au o productivitate mare, iar daca se pune o bobiţa e vaselina (eventual neutra) pot proteja conductorul dezizolat de umiditatea din atmosfera si insurubarea se face mai usor. In final conductorii ajung sa fie rasuciţi. O alta modalitate de realizare a legaturilor in doze este folosirea clemelor rapide sau mosetti. Acestea au in principiu o lamela elastica Pentru fiecare conductor (in principiu) sub care sunt prinse conductoarele, care ramin captive: lamela elastica are o muchiecare nu da voie retragerea conductorului. Demontarea conectorului si scoaterea conductorului pe care am facut o de proba si de curiozitate, arata ca lamela este deformabila si ca in lipsa conductorului, lamela nu revine la pozitia initiala in care atinge corpul de baza. Pentru fiecare conductor exista un orificiu princare se introduce capatul care
se prinde. In principiu au productivitate, DAR la curenti mari exista posibilitatea ca sa nu faca fata datorita sectiunii mici si a presiunii de contact. Corpul de plastic poate fi transparent si se poate verifica modul cum au fost prinsi conductorii. In mediu umed permite patrunderea umezelii si aparitia oxidului pe conductor. Daca trebuie umblat in doza, e posibil ca lamela elastica sa se miste pe capatul conductorului, ajungând pe portiunea cu oxid si sa nu mai faca contact electric. Eu nu sunt adeptul folosirii lor in circuite cu curenti mai mari. O alta modalitate de conexiune in doze, este innadirea conductorilor electrici atunci când acestia o necesita. Acesti conectori sunt tubulari, o lungime totala de 25mm, sunt izolati cu un material plastic deformabil care nu se deterioareaza la sertizare. Este asemanator cu cel folsit la izolatia papucilor electrici, este de doua culori rosie-pentru sectiunea de 1,5mmp si albastra-pentru sectiunea de 2,5mmp. Am folosit la innadirea firelor in doze, la cupru cu aluminiu, si la firele de INTENC (aluminiu) cu cupru in dozele de aparat. Acestea, datorita rigiditatii lor, si a manevrarilor repetate, datorita imbătranirii si rigidizarii izolaţiei se rup la intrarea in doza de aparat. Cum se face astfel de repozitionarea dozei de aparat sau doza de priza, sau doza de intrerupător cum ar spune unii (cu sau fara innadirea conductorului) este aratata AICI in articolul ,,Cum se inlocuiesc dozele de aparat”. Doza de aparat, de priza sau de intrerupător are un diametru de 61-63 mm(cele de plastic). Cele vechi de metal ai un diametru mai mare.
Cum se monteaza dozele electrice
O data ce s-a stabilit locul de montaj, se fac gaurile, unde vor fi montate dozele, in asa fel incit diametrul gaurii sa fie mai mare cu vreo 3 cm decit al dozei, pentru a avea loc ipsosul. Adancimea gaurii se face in asa fel incit doza, dupa ce e montata sa fie cu 1,5-2 cm iesita de la nivelul caramizii. Aceasta se apreciaza in functie de grosimea tencuielii care se va depune pe perete, in functie de cât de plan este peretele: cu cât denivelarile vor fi mai mari, cu atât doza va fi mai iesita in afara. Ideea este ca la terminarea de tencuit a peretelui, marginea dozei trebuie sa fie la nivelul tencuielii. Inainte de a pune ipsosul, se uda cu apa din abundenta caramida (sau ma rog, zidul) din zona gaurii, pentru a nu ,,trage” prin porii ei apa din ipsos. Fixarea dozei de aparat in ipsos se face in prima fază in parte opusa locului pe unde intra in doza teava PVC si conductorul electric. Se pune putin ipsos in aceasta parte, iar pe fundul dozei se pune de asemenea ipsos (un moţ) si apoi se aseaza pe locul ei si se apasa. Prin aceasta moţul de ipsos umple spatiul din spatele dozei si refuleaza pe linga peretii dozei. Se curata locul pe unde va fi pozata teava sau tubul PVC si se prelucreaza ipsosul refulat. Se face traseul electric din teva PVC (cu sau fara fire electrice), se monteaza intre doza de ramificatie si cea de aparat si in final se fixeaza cu ipsos teava si se completeaza totodata pe linga doze ipsosul care lipseste. Pe ipsosul care e proaspat se zgarie apoi niste dugi paralele si altele la 90 de grade peste ele, pentru ca tencuiala sa prinda peste ipsos, care are o suprafata mai lucioasa si fara asperitati.
Cum se inlocuiesc dozele de aparat
Astfel, o data cu trecerea timpului, dar si cu o incalzirea nepermisa din cauza consumului, izolaţia conductorului INTENC devine rigida, si la miscari repetate ale conductorului prilejuite de schimbarea aparatajului, conductorul de aluminiu din interior se rupe si aparatul nu mai functioneazaa. Sau funtioneaza, firele dinauntru fiind lipite, dar acestea, datorita unui curent mare determinat de consum si contactul imperfect, se vor intrerupe. Aceasta intrerupere se realizeaza de obicei la limita intrarii INTENC-ului in doza de aparat (sau mă rog doza de priza, sau doza de intrerupator, pemtru cine nu cunoaste denumirea specifica) sau mai rau, cu un centimetru inaite de a intra in doza. Situatia descrisa impune inlocuirea dozei de aparat si totodata mutarea ei, mai inspre directia de unde vine conductorul. Daca este o doza de aparat veche, metalica, in ea se monteaza foarte greu o priza dubla care are corp ceramic: diagonala corpului ceramic al prizei duble este de 58mm iar doza metalica are o nervura care micsoreaza diametrul util (la gura) al dozei care este de 60mm. Prin ciocanire se poate deforma gura dozei sau scoate nervura, dar nu totdeauna este posibil sa poti scoate nervura. Se deformeaza cercul gurei dozei incit sa poata intra in doza de aparat priza ceramica, priza cu corp ceramic. Sunt materiale plastice, mai nou care rezista la fel de bine la incalzire ca si ceramica.
Asadar se scoate, prin distrugere, doza veche fara a mari gaura in zid si se sapa (inspre directia dinspre care vine conductorul electric) un sant mai lat decit INTENC-ul incit sa poate fi scos usor din sant. In doza de aparat noua, se practica un canal mai lat si mai lung pe locul unde de obicei este din fabricatie o gaura pe unde se introduce conductorul metalic. Aceasta, perpendiculara pe fundul dozei, ca in figura alaturata, ne va permite ca atunci cind este montata priza, conductorul sa fie impins spre spatele dozei pentru a permite montarea prizei duble cu corp ceramic, iar cand priza este scoasa inafara, conductorul se trage in fata. Miscarea aceasta se poate realiza nu mai daca in perete este sapat in continuare un sant de inca 10-12 cm lungime (fata de locul de pozare al dozei) si de aceeasi latime, asa ca in figura, unde coductorul INTENC (simbolizat in desen cu rosu), sa se poata misca liber, sa nu fie prins in zid. Nivelul santului la locul dozei va ajunge la nivelul fundului dozei de aparat.
Montarea dozei pentru priza in acest caz se face la fel ca cea descrisa la articolul Cum se monteaza dozele electrice, dar la nivelul zidului, iar legaturile se fac asa cum e aratat in Cum se fac legaturile in doze. La introducerea dozei de aparat in gaura din zid trebuie ca ipsosul (de culoare gri in desen) sa fie un pic mai moale, ca sa poata refula mai bine să poată sa umple toate formele gaurii. Apoi partea de sant de deasupra dozei trebuie protejata cu niste hârtie de ziar(simbolizat cu albastru) pentru a putea depune deasupra conductoarelor doar o grosime de 1-1,5cm de ipsos. Aceasta confera si o oarecare eleasticitate marita conductorului de intenc. Dupa ce ipsosul, depus in exces deasupra santului, pe vechea gaura si imprejurul dozei, a facut prima priza, se trece la prelucrarea lui prin razuire cu spaclul si se aduce la forma finala, finisata. Un ipsos corect facut se obtine prin turnare ipsosului in apa, asteptarea pina la umectarea deplina si apoi se amesteca. Nu se mai pune ulterior inceperii amestecarii, nici apa si nici ipsos. In timp ce face priza a doua, dar numai daca este corect facut, el se incalzeste aratind in acest fel ca e un ipsos transformat corect in ghips, cu sufieciente molecule de apa.