Baboo Hausmeister

                        Ideea de a face un pat supraetajat, mi-a venit in momentul cind nu am mai incaput in patul dublu al dormitorului: eram doi adulti si doi copii marisori. Si asta inconditiile unui apartament cu doua camere si un dormitor mic. Am vrut de asemenea, ca in acest pat sa poata sa doarma si un adult: copii cind vor fi mari. In acest sens am folosit saltelele de la dormitorul dublu, care aveau un cadru de lemn, erau construite pe arcuri si aveau dimensiunile de 80x200cm. In acest sens ideea era ca picioarele patului sa se impaneze intre tavan si podea.  Accesul in partea de deasupra  se face cu o scarita confectionata din acelasi lemn din care sunt confectionate lateralele patului: pin ucrainian.                               

                    Astfel un stilp este alcătuit din teava metalica 1 la capetele careia au fost sudate la un capat piulitele 2. La celalalt capat, in locul unde intra stiftul de centrare si montaj 8. In piulita 2 se insurubeaza surubul 3 care are capatul hexagonal 4 pentru cheie fixa, dar care are si un stift de centrare care intra in talpa 5, de asezare pe tavan. La capatul celalt al piciorului de pat care poate fi denimit si stilp, este talpa de asezare 7 care este practic construita la fel ca talta de asezare pe tavan: si in ea intra un stift de centrare 8. Pe stilp sunt asamblate prin sudura doua coltare confectionate din tabla de 12mm, in al caror virf, frumos racordate la laturile exterioare au fost gaurite cite o gaura mai mare cu 1/2mm decit diametru tevii. Apoi se indepărteaza partea cu virful coltarului, aproximativ la un unghi de 90 de grade de la varf. Acestea au fost facute in acest fel pentru a centra piesele exact la locul de sudura si totodata pentru a micsora deformarea la asamblare prin sudura. Insa, inainte de a le suda, pe toate cele opt bucati de coltare au fost date cite patru gauri filetate cu M6, cite doua pe fiecare latura a coltarului, in acestea fiind fixate cele doua laturi confectionate din cornier care se monteaza aici pentru a construi patul. Mai mult despre filetare aveti AICI. Se introduce teava in aceste gauri si daca, aceste coltare nu sunt corect sudate, la aceeasi inaltime pentru fiecare nivel, exista posibilitatea ca laturile lungi  ale patului 10 si laturile scurte ale patului 12 sa nu fie in acelasi plan, iar cand se va aseza salteaua aceasta se va deforma. La fiecare capat ale acestor corniere (10 si 12),  cu aripile egale de 40mm, se vor da (in deplina corelare cu gaurile de la coltare) cite doua gauri, care apoi se vor ovaliza pe un diametru paralel cu lungimea cornierelor. Aceasta va permite o mai usoara asamblare, la un unghi de 90 grade a ramei in care se va aseza salteaua cu rama de lemn. Pe cornierele care formeaza laturile lungi ale patului, se mai dau cite patru gauri (sau ma rog de cite considerati ca e nevoie) , in concordanta cu diametrele umerilor de centrare de centrare de pe cepii 11 care sunt aratati in detaliu in figura de mai sus. Acestea gauri se dau la distante bine determinate, pentru ca cepii 11 sa fie sudati  in asa fel incit lateralele patului sa poata fi asamblate interschimbabil. Sau daca doriti face ca fiecare laterala a patului sa fie montata numai pe aceeasi parte. Pe laturile scurte, cepii de asamblare ai lateralelor se sudeazî in exteriorul cornierului si au o alta forma constructiva. Vom arata mai tirziu cum se construiesc si lateralele. Cepii 11, pe lateralele patului 10, fiind introdusi in gaurile corespunzatoare, (vezi schita de mai sus unde e arata DETALIU CEP) se sudeaza numai pe capetele diametrele de centrare, de pe aripa orizontla a cornierului, avind grija sa fie paraleli cu aripa verticala a cornierului si perpendiculari pe aripa orizontala a cornierului. Fiecare muchie a cepului, trebuie tesita la un unghi de 45 de grade si sa aiba o latime de 2mm, iar pregatirea de sudura (locul unde se sudează cepul) se face la acelasi unghi si o latime de 5mm. După ce a fost construita balustadele, in pozitia reglata după balustrada se va mai da inca cite doua hafturi laterale cepului, pentru consolidare. Este delicata aceasta operatie, deoarece de ea depinde modul si usurinta cu care se scot lateralele patului.

                   Lateralele sunt facute dintrun suport confectionat din teava, pentru fiecare laterala in parte, pe care se poate monta scandura sau orice alt fel de material pe care il aveti. Eu am montat niste scandura de pin ucrainian, care are specificul ca nu prea are noduri si are fibra fina si paralela. Prinderea scandurilor de tevi se face cu suruburi torban si piuluta M6. Astfel, se taie pentru fiecare cep, care este pe laturile patului, cite o bucata de teava la  lungimea dorita in asa fel incit sa fie putin mai mica decit dorim sa iasa inalta laterala. Eu am ales a teva usoara cu grosimea peretelui de 1mm si diametrul de 12mm. Nu trebuie sa fie prea gros  pentru ca va lua din suprafata de asezare a saltelei. Daca scandura care se monteaza pe laterala este dintr-o singura bucata, este bine ca inaltimea tevii sa fie pina la inaltimea saltelei. Apoi, cele patru capete opuse celor care sunt bagate in cepi, se unesc printr-o alta teava sudata de fiecare teava si care este corespunzatoare ca lungime cu distanta dintre prima si ultima teava. Probabil ca dupa sudura acestor tevi scoaterea din cepi se va face cu greutate: trebuie scoase fiecare teava in parte si cu ajutorul unei pile, se largeste usor fiecare teava, spre partea unde este nevoie. Apoi, asa cum am aratat mai sus, in lateralul cepilor se mai dau inca doua hafturi pentru consolidarea lor. Se corecteaza eventualele bavuri si se indeparteaza stropii de sudura.

                    Dupa asamblarea cadrului si vopsirea lui, am constatat ca nu pot ca sa apropii patul de perete de perete, din cauza cercuieli de la parchet, dar si datorita si diametrului talpii de asezare a stilpului patului. Pentru ca in partea de jos a patului nu am mai pus o laterala lunga, mi-au ramas material si din ele am confectionat cate o etajera, pe latura lunga, asa cum se vede din figurile alaturate. Aceasta ajunge pani in perete si pe ea se pot aseza carti sau alte obiecte. Inainte de a monta patul, am confectionat opt rondele din pisla pe care le-am asezat sub talpile inferioare si superioara pentru a nu deteriora parchetul si tavanul.

                     Dupa o perioada de timp am costruit sub pat niste sertare pentru lenjeria paturilor si alte lucruri ale copiilor. Acestea gliseaza pe caile de rulare 13 si pe niste cornier indoit dintabla de 1,5mm care sunt prinse pe aceste sertare (lazi). Desigur ca nu am mai gasit sortimentul de lemn pe care l-am folosit la balustrade si am fost nevoit sa le constriesc din materialul pe care l-am avut: brad. Exista pentru fiecare sertar cite doi rulmenti, 6072RS, care sunt montati asa cum este arata in figurile alaturate. Unul e montat in partea din fata a caii fixe de rulare 13, ruleaza pe el cornierul de tabla indoita cel din figura din stinga si este prins pe calea de rulare fixa 13. Celalalt este cel din dreapta, este prins in spatele sertarului, sub cornierul de tabla si ruleaza pe calea de rulare fixa 16.  El trebue montat fata de calea de rulare la aceeasi distanta la care esste intre partea de jos a rlmentului si latura de jos, orizontala,  a U-ului caii de rulare fixe.  Rulmentul de pe pat impreuna cu calea de rulare (doua simple si doua duble) a fost cofectionate  si montate anterior pe pat cu surub si piulita. Apoi au fost confectionate sertarele impartind convenabil spatiul, am ales ca sertarul din mijloc sa fie mai mare si potrivit lenjeriei de pat, iar cele doua laterale mai mici.

Rezervorul WC  pe perete, este un obiect sanitar care trebuie alimentat cu apă pentru spălare, iar pentru evacuarea apei are nevoie şi de o canalizare. Are o capacitate de spălare de 6-8 litri. În imaginea de mai jos am arătat părţile componente ale unei astfel de instalaţii. Instalaţia este prevazută cu un robinet de trecere 1, care poate opri apa în instalaţie în cazul unei defecţiuni.   Apa pătrunde în rezervor prin robinetul flotor 2 şi când nivelul apei este suficient de mare plutittorul 4 închide robinetul flotor lăsând vasul de spălare plin. Golirea rezervorului pentru spălarea vasului WC se face când se trage lanţul, iar clopotul este ridicat de pârghie care are punctul de aplicare în ştiftul 5. Apa pătrunde prin conducta 6, spală casul WC şi apoi e evacuată prin sifonul 8. O dată cu coborârea nivelului de apă 10 (din figura de mai jos) în vasul de spălare, rezervor, deşi nu s-a golit complet, prin coborârea plutitorului se deschide robinetul flotor şi se începe umplerea rezervorului cu apă de spălare. În figura de mai jos este prezentat cum este aşezat clopotul în rezervor. Acest clopot este de fapt un sifon care permite inmagazinarea apei până la partea sa interioară, cea mai de sus. La acţionarea lanţului 4 prin ridicarea clopotului 1 şi o dată cu el şi a

 garniturii de clopot 2 se eliberează pentru apă calea notată în figură cu A şi aratată cu culoarea verde, printre garnitura de clopot şi ventilul 5 .

În acest fel, o anumită cantitate de apă apucă să se scurgă prin ventilul 11 şi prin ţeava de scurgere 7, care este îmbinată cu ventilul prin piuliţa olandeză 8, deci sifonul nostru este amorsat. Ventilul 11 este asamblat de rezervorul de spălare prin garnitura de ventil 6 şi cu piuliţa de stângere 9. În continuare, lăsând clopotul în jos prin eliberarea lanţului, traseul A este întrerupt şi se stabileşte traseul B (arătat cu roşu) de scurgere al apei, pentru că apa ajunsă în conducta 7 se comportă ca un piston acţionat de gravitaţie şi produce depresiunea necesară transvazării apei peste cel mai înalt nivel interior al sifonului nostru, adica apare sifonarea. Situaţia se menţine până când nivelul apei scade în rezervor sub nivelul exterior inferior al clopotului.

Dacă clopotul nu este coborât înainte de golirea rezervorului, este posibil ca garnitura de clopot sa nu etanşeze bine pe ventil şi poate duce la mărirea consumului de apă. La fel se poate întâmpla, să nu etanşeze, şi dacă garnitura e îmbătrînită, sau suprafaţa ventilului nu mai este netedă.

Dacă plutitorul 4 din prima figură nu este corect reglat (sub nivelul maxim interior al clopotului-sifon), el nu poate închide robinetul flotor, nivelul apei in rezervor creşte şi surplusul e deversat în conducta 7, peste nivelul maxim al clopotului, ceea ce duce la consum iraţional de apă. Daca ridicam puţin de tija, robinetului flotor ar trebui sa inchida, in situaţia in care garnitura de la robinetul flotor e bună. Daca tija 3, nu a fost confectionata din alama cum se facea odinioara si este construita din otel, atunci e posibil ca datorita procesului de ruginire, sectiunea acesteia sa fie micsorata, iar la incercarea de indoire (pentru stabilirea nivelului apei) se poate rupe.

Dacă apa nu curge in timp ce se umple rezervorul, inseamna ca garnitura de clopot 2, inchide. Aceasta are o forma tronconica si se montează pe clopot cu dimensiunea mare in jos, fara a o deforma.