Baboo Hausmeister

Rezervorul WC din fonta incepe sa devina o problema in exploatare: garnitura de clopot nu mai poate sa etanşeze si astfel au loc pierderi de apa, care de la o zi la alta devine tot mai scumpă. Garnitura de ventil nu poate etansa datorita deteriorarii suprafetei de etansarea a ventilului precum si erodarea clopotului pe locul in care se aseaza garnitura de clopot. Acesta nu mai este circular si deformeaza garnitura asa ca in desenul alaturat si nu mai calca bine pe suprafata de etansare.

Am ales sa inlocuiesc rezervorul de fonta tot cu un rezervor pe perete deoarece, in primul rind nu pot instala un rezervor in spatele vasului WC pentru ca nu am loc. Daca as face asa, ar trebui ca sa deplasez vasul spre inainte si in acest fel nu mai pot inchide sau deschide usa de la baie. Al doilea motiv este ca am auzit la unii prieteni ca nu sunt multumiti ca au renuntat la rezervorul de pe perete pentru ca jetul de apa nu mai spala la fel de bine vasul WC.

Pentru demontarea rezervorului de fonta se incepe oprirea apei de alimentare a rezervorului, apoi cu golirea lui si apoi, pentru a se scoate toata apa se pune o cârpa care sa absoarba restul de apa care nu a putut fi evacuata din cauza inaltimii mai mari a ventilului decât fundul rezervorului.

Apoi prin actionare pirghiei de golire, ridicarea clopotului in pozitia maxima si impingerea lui spre partea opusa prinderii pirghiei-se scoate clopotul din bazin.

Apoi, cu un mops corespunzator sau cu o cheie franceza, se desurubeaza prin rotire spre stinga olandeza care leaga teava de golire din  PVC de rezervor WC.

Apoi se desurubeaza din bolturile impuscate piulitele de M6 cu care ar trebui ca sa fie prins rezervorul de perete. E posibil ca din cauza calitatii proaste a betonului din zid, în timp, acestea sa fie locuite cu alte suruburi care au fot motate ulterior cu un mortar de ciment. Asa am intilnit si la mine, un surub M10. Indepartarea bazinului se face cu grija sa nu fie scapat pe jos, sa nu fie spart vasulWC sau gressia de pe podeaua baii.

Se masoara distanţa dintre şuruburile de prindere: ne intereseaza centrele pentru a putea da gaurile in noul bazin. El are locasul pentru centre dar e bine sa pastrati vechea prindere. Am ales ca surubul de M10 sa fie in locul original pe bazin iar gaura pntru surubul de M6 am dat-o mai aproape de cum era marcata pe bazin. Astfel, se masoara între şuruburi distanţa la interior (sau la exterior) si se adauga (se scade) diametrul unui surub. Apoi se gaureste locasul pentru prinderea robinetului flotor si se decupeaza cu o panza de bomfaier locasul pentru parghia de actionare a clopotului. Robinetul flotor are un umar si gaura ar trebui facut astfel, pentru a nu se roti la insurubarea olandezei de la racordul cu conducta de apă . Eu am pus o garnitura de plastic pentru a se aseza mai bine pe  rezervor si gaura am facut-o pentru diametrul de 1/2”, iar la montajul olandezei  am tinut strins pentru ca robinetul sa nu se roteasca .

Apoi se prinde de rezervorul 5  ventilul 4 impreuna cu clopotulsi format din corpul fix 3 si piesele mobile 2 si 3 fata de piesa 3 dar si intre ele, dimpreuna cu robinetul flotor asa ca in figura de ansamblu. La actionarea pârghiei, piesele 1 si 2 se vor ridica lăsând apa sa curga. Admisia apei in rezervor se face prin robinetul flotor si e condusa spre fundul bazinului de catre un tub de plastic care trebuie ajustat sa fie cu un centimetru deasupra acestuia. Nivelul apei in bazin se poate regla din surubul aratat in montajul de ansamblu. Este o metoda mai comoda de reglaj fata de robinetele anterioare unde reglajul se facea prin deformarea tijei sau prin modificare unghiului acesteia fata de suprafata apei. Se pozitioneaza plutitorul cu dimensiunea mai mare pe orizontala pentru ca in acest fel volumul dezlocuit al apei este mai mare, iar forţa cu care va apasa pe pistonul de inchidere este mai mare. Se aseaza parghia de golire impreuna cu firul si manerul de actionare si se fixeaza pe perete  prin cele doua piulite sub care se aseaza niste saibe. Nu se strâng prea tare pentru a nu crăpa bazinul de plastic.

După aceasta trebuie montata teava de golire: cu rezervorul montat constat ca unghiul tevii de platic nu este bun. Teava de 32mm (din două părti)care a fost livrata o data cu rezervorul cel nou este de regim usor(mai subtire in carne) iar cea veche e de regim greu, mai groasa si are unghiul bun dupa cum se vede in figura alaturata. Desi pare sa aiba aceeasi capacitate, geometria rezervorului de plastic nu este aceeasi cu cea a rezervorului de fonta: distanţa de la prinderea bazinului pina la parte exterioara a ventilului e mai mare. In acest fel pot sa tai teava veche de la nivelul in care olandeza cu coada intra in teava veche de PVC: astfel am obţinut distanţa optima penru asamblare. Asamblarea tevii cu rezervorul se face cu o piuliţă olandeza iar etansarea se face cu o garnitura conica, pe care am introdus-o pe la partea de sus, cea care, pe o portiune mai mica este mai mare in diametru. Acesta portiune intra in ventil.  Datorita deformarii din partea de sus pe acolo nu se poate introduce piuliţa olandeza. O introduc pe la partea de jos iar cutele cotului format la cald nu sunt mai mari decit diametru olandezei. Am avut noroc pentru ca altfel trebuia sa tai partea cea mai mare in diametri si sa fac o innadire apoi ca sa am lungimea buna pentru teava. La partea de jos, teava este curbata si are aripa mica  egala cu distanta dintre zid si orificiul vasului WC.Asta am fost obligat sa o tai asa mai demult pentru a putea schimba racordul eleastic fara sa misc vasul WC de pe locul lui si fara sa stric racordul lui la conducta de canalizare. Se intoarce pe dos racordul de cauciuc(un trunchi de con de cauciuc , gol pe dinauntru) si se introduce in teava cu partea mare. Se fixeaza pe teava pe diametrul mic, apoi se stringe pe locul dintre două nervuri cu un colier de plastic si apoi se rasfringe para de cauciuc avind cele doua diametre in acelasi plan ca in figura alaturata. Apoi cu aripa mica a cotului(care intre in vasul WC) paralela cu peretele se introduce capatul de sus in ventil, apoi se roteste si se introduce partea de jos in vasul WC. Se trage para peste intrarea in vasul WC si se fixeaza cu un alt colier de plastic in locasul lui. Apoi in partea de sus,  pozitionez garnitura conica cu partea conica pe ventil si apoi strâng piuliţa de plastic cu aceeasi cheie franceza, cea cu care am desfacut mai inainte. In racordul de alimentare cu apa a rezervorului inlocuiesc garnitura de etansare: s-a schimbat robinetul si suprafata de etansare nu mai este aceeasi si exista posibilitatea ca garnitura veche care e deformata sa nu cada bine pe noua suprafata suprafata de etansare. Apoi se monteaza conducta pe robinet, se da drumul la apa si se asteapta umplerea rezervorului. La golire se urmareste cum este refulata apa in vasul WC. Dacă conducta se afla in pozitia cea mai departata de orificiul vasul WC(lipita de perete) pa va fi aruncata mai departe de partea din fata a vasului. Daca se introduce mai mult in orificiul vasului, refularea va fi mai mica.

5 sept 2012, Post scriptum:corectia scaunului robinetului flotor.

După atâta vreme de functionare am observat ca la umplerea rezervorului apare un zgomot urât provocact de  trecerea apei în  robinet, prin spatiul mic (variabil) dintre scaun si garnitura. Inainte aparea doar sâmbata si dumineca, în anumite momente când scădea presiunea apei în reţea, si deci si viteza prin sectiunea scaunului de robinet: apa nu avea suficienta forţa sa îndepărteze garnitura de scaun.

CITESTE MAI MULT

           Un procedeu de verificare a toxicitatii materialului din care este fabricata o tigaie pentru prajit era urmatorul: se lua tigaia si se punea la incalzit pe foc, fara nici o substanta in ea. Deasupra tigaii, la o inaltime suficient de mare astfel incat caldura se nu fie simtita, se atarna o colivie cu un canar. In acest mod, vaporii de aer  ridicati din tigaia ce se incalzea pe foc ajungeau la canar, dar fara sa fie calzi. Insa substantele pe care le emana metalul la caldura ajungeau in colivie. La anumite tipuri de tigai, canarul murea.

             Explicatia: canarul este o pasare exrem de sensibila la substantele toxice din aer.   Evident, la o anumita temperatura fiecare substanţă se descompune sau eleiberaza gazele aflate in interstiţii. Insa aceasta temperatura de prag conteaza foarte mult. Este normal ca, daca tigaia este lasata pe foc fara nimic in ea un timp indelungat, ea sa se arda si sa se descompuna chiar pana la  se face scrum. Insa in cazul gatitului, exista materiale la care temperatura de prag nu este niciodata atinsa. In zilele noastre, acest procedeu nu este popularizat si nici pus in practica de catre producatori. Insa, din fericire, exista asociatii care se ocupa cu acest lucru si care trag un semnal de alarma.

                        Dintre toate tipurile de tigai folosite astazi in bucatariile noastre, cele mai practice ni se par a fi cele din teflon – pentru ca ele au un strat antiaderent care impiedica mancarea sa se lipeasca de ele. Insa acest avantaj aduce cu sine un mare minus – tigaile sunt toxice.  Intr-un interval de 2 pana la 5 minute deasupra focului, stratul protector de teflon de pe o tigaie se descompune, emanand substante toxice care sunt puse de mult in stransa legatura cu boli cum ar fi cancerul, dar si alte afectiuni.
Una din substantele toxice din componenta teflonului se numeste ammonium perfluorooctanoate, si este cunoscuta sub denumirea de C-8. Aceasta substanta se mai gaseste si in alte produse, sub denumirea de teflon sau nu: in varul lavabil cu teflon ( de exemplu in Romania este vopseaua Savana cu teflon), in detergentul de rufe care nu lasa petele sa adere la tesatura, in materialele care nu lasa murdaria sa adere la tesatuta.

                           Substantele toxice din componenta teflonului sunt absorbite in organism in 3 moduri – prin inhalare, prin piele si prin ingerare o data cu mancarea gatita in vasul de teflon.  Cel mai grav la ora actuala este faptul ca din ce in ce mai multe vase si ustensile pentru gatit sunt acoperite de teflon. Pentru ca firmele producatoare de vase din teflon aduc in fata numai avantajele, iata o lista de motive pentru renuntarea la teflon:
1. Vasele de teflon sunt scumpe si se strica repede. Chiar si intretinute corect, isi modifica forma in timp de la caldura.
2. Vasele de teflon se zgarie.
3. Mancarea gatita la cuptor nu se prinde te tigaie, din orice material ar fi aceasta.
4. In cazul aluaturilor gatite la cuptor (prajituri etc), orice vas pregatit corespunzator (uns cu margarina/tapetat cu faina etc) face fata “provocarii” in mod admirabil.
5. Exista pe piata si alte tipuri de vase de gatit decat cele din teflon.

                          Alternative la tigaia de teflon (in ordinea crescatoare a toxicitatii):
1. Vasele din sticla termorezistenta tip Jenna. Sticla nu se descompune in nici un mod la gatit.
2. Vasele de fonta.
3. Vasele de otel inoxidabil.
4. Vasele de aluminiu – desi si aluminiul se descompune si poate cauza probleme in aceeasi arie – cancer, tumori, etc, este de preferat in fata teflonului.

Articole despre toxicitatea teflonului:
http://www.viviente.com/2006/01/toxic_teflon_nonstick_will_mak.html 
http://tuberose.com/Teflon.html 
http://www.loe.org/shows/segments.htm?programID=06-P13-00001&segmentID=1

                          Nu alegeti in bucataria, in casa si in viata dumneavoatra substante care sunt descoperite recent. Preferati-le pe cele care au fost langa om sau in natura de zeci de mii de ani, si ale caror efecte sunt bine cunoscute.

Sursa: Internet Explorer

E foarte placut ca atunci cand muncesti sa ai sculele la indemnă, sa ai pe cineva care sa ti le ,,dea la mâna’’. Si daca e posibil nici macar sa nu le ceri: el sa stie de ceea ce ai nevoe si nici sa nu termini de gandit si tu sa ai unealta sau materialul necesar la indemina. Cel care ajunge sa-ti dea scula de care ai nevoie fara sa i-o ceri este o persoana care, daca urmareste ceea ce muncesti si intelege ceeea si ce faci si vede ce-ti lipseste: este un adevarat ucenic. Este ca si cum ar munci el in locul tau, daca intelege munca pe care o faci.

Dar ce te faci cand esti singur, lucrezi sus iar unealta de care ai nevoie e jos si daca esti jos unealta e sus unde ai uitat-o? Faci conditie fizica sau obosesti repede si nu ai randament. Pentru ca de obicei nu prea are cine sa ma ajute, am fost obligat sa rezolv acest gen de probleme singur si m-am gindit la o geanta de scule in care sa pui minimul necesar. Nu mi s-au parut eficiente buzunarele de pe piciorul salopetei pentru cât de multe scule aveam nevoie, si nici depozitarea lor intr-o traistuta care sa fie atirnata la gat sau pe umar. Am tot vazut prin magazine astfel de genti cu tot cu centura confectionate din piele, dar care nu-mi satisfaceau in totalitate nevoile unui electrician care e obligat sa lucreze uneori la inalzime, pe scara, unde trebuie sa dezizoleze si sa faca legaturi in doza, sa ghipsuiasca sau sa dea gauri pentru dibluri la fixarea unui pat de cable sau canalet, sa faca legaturi la un cablu de 0,22 mmp pentru net sau pentru centrale de alrmare. Am stabilit un minim de scule, cel mai des folosite si am inceput sa ma gândesc cum e mai bine sa le aranjez, după gradul de utilitate si cit de des le folosesti.

Prima geanta pe sold (care mi-a fost sutita impreuna cu sculele din ea) am facut-o din piele: resturi de piele de la cizmele stricate ale soţiei de la care am recuperat carimbii. Apoi am avut prin casa ramasa de la bunicu, niste piele toval care incepuse sa fie crapata si sa se duca culoarea neagra de pe ea, care era mai tare si mai groasa: din care se faceau carambii de cizme. Nu am avut masina de cusut care sa poata sa coasa aceasta piele si asa ca am folosit prenadezul, agrafele de birou (capsele, cele care patrund in teancul de foi si sunt indoite la iesire) pe care le infigeam prin cele doua randuri de piele  cu deosebita grija ca sa nu se indoaie inainte de a fi infipte. In locurile unde era mai solicitata imbinarea celor doua parti de piele, pentru consolidare, am batut nituri rapide (mos si baba), dar si in locuri in care agrafele nu puteau fi infipte.

A doua geanta, la fel ca si prima, a fost conceputa a fi prinsa pe centura la sold si am inceput sa o confectionez dintr-o poseta mai veche a fiicei mele. Am descusut-o si am recuperat cu grija materialul de musama(un vinilin mai rezistent) iar pe cealalta parte fiind pinzata si am indepartat umplutura de burete. Am pastrat insa captusala pe care am folosit-o pentru a intari peretii viitoarei truse. Am reusit cu ajutorul sotiei sa elimin agrafele(sa nu folosesc acel capsator de birou) si am folosit cusaturi cu o ata sintetica, mai tare. Pentru a putea trage la masina, sub material de fiecare data am asezat o bucata de ziar pentru ca greiferul sa poata antrena materialul inainte si sa poat fi cusut. Am asezat sculele in functie de felul de cit de mult sunt folosite: cele care se foosesc mai mult in exterior si mai spre in fata. Acestea erau surubelnitele in numar de cinci. În functie de nevoi, profilul acestora se poate schimba. Apoi in spre in spate, un cleste cu virf semirotund, dar in acelasi loc putând fi asezat si un cleste cu virful lat, după nevoi. Peste clestele semirotund am pus un cuter, dar la fel de bine poate fi asezat si un cleste de spintecat izolaţia asa ca in Fig.1 , sau pentru dezizolat asa ca cel din Fig. 2. Apoi, mergând in spre spate am asezat un cleste patent peste care vine un cleste cu tais oblic de numit in zona noastra si ţvic. Buzunarul pentru ţvic a fost cusut de buzunarul pentru clestele patent inainte de a fi cusut buzunarul pentru patent si am avut grija ca ţvicul sa nu cada atunci cind patentul este scos. Apoi, un buzunar in care am asezat indicatorul de tensiune. Acest buzunar a ramas ca fiind original de geanta, de pe exteriorul ei, fiind potrivit pentru nevoile mele. Buzunarul pentru cuter sau pentru cutit a fost prins ultimul, acesta avand partea interioara dintr-o bucata de piele toval mai batoasa, care depaseste marginea vinilinului si care mentine buzunarul in pozitie deschisa. In acest fel, se poate introduce mai usor cutitul si se elimina taierea partii de vinilin, de musama. Toate acestea se pot vedea in Fig.3. Am avut ideeea de a pune indicatorul de tensiune cu in locasurile lui ci virfirile in jos asa ca in Fig.4. Pentru aceasta am facut doua gauri in partea de jos a buzunarului, in care am batut capse cu gaura prin care sa iasa virfurile. Am facut aceasta deoarece e posibil ca sa te intepi in aceste virfuri in timpul lucrului. Cu ajutorul dornului si nicovalei speciale din Fig.5 am mai montat inca trei astfel de capse pentru prindere cu un cordon si agatare de gat, atârnind la piept. Apoi am montat niste găici si asa ca in Fig.6  in care sa poata intra un cleste de dezizolat, sau un cleste de sertizat capete terminale, sau prese de sertizat papuci cu sau fara izolatie asa cum sunt sculele din Fig.7. Aceste gaici trebuie sa fie in afara planului primelor scule care sunt mai apropiate de sold. Atunci când se ghipsuieste, in gaica cea mai mare poate sta un spaclu, iar atunci cind se monteaza dibluri cu bataie in gaici pot sta doua ciocane. Prin gaicile A si B asa cum se vad in Fig.6, se introduce cureaua sau o centura de garzi patriotice pentru a prinde centura la  sold. Pe dosul gentii de scule, intre ele, pentru ca materialul e slab, am pus o intaritura, intre cele (Fig.8) . Daca aceste gaici se pozitioneaza mai apropiat pe centura, geanta de scule se departeaza putin de sold si in locul acela (Fig.9), sprijinindu-se de sold sau de coapsa se poate introduce masina de gaurit(Fig.10), atunci cind se gaureste pentru pat de cable sau masina de insurubat. In acest fel chiar daca suntem pe o scara sau pe un taburet, avem masina la indemina.

Din niste buzunare ale vechii posete de vinilin, am cusut pe geanta in partea de  deasupra (Fig.11), doua buzunarase in care se pot tine maruntzisuri: capete pentru surubelnite(bitzi), sau bucati de smirgel, sau sigurante de sticla, sau bucati de pietre de honuit, sau bucati din  bara de silita pentru ascutit cutitele de dezizolat sau foarfeca de taiat. Toate acestea se aranjeaja ca sa intre in trusa de scule din Fig.12, care e pregatita tot timpul pentru interventie si tine sculele adunate. Desigur in aceasta trusa, pe linga sculele aratate mai sus, mai sunt: câte corp de patron din fiecare tipo-dimensiune, un capac de portelan, un inel de portelan, un crocodil cu unvirf care se poate înfileta pe firul de la multimetru, un aparat multimetru, un aparat cu furca pentru masurat curenţi tari, o penseta si o pensa anatomica, o lanterna, un indicator de tensiune, conectori, câteva conductoare de diferite sectuni, capetete terminale de diferite sectiuni, conectori de diferite sectiuni si nelipsita banda de izolat.