Baboo Hausmeister

Cea mai curenta defectiune care poate interveni intr-o locuinta este arderea sigurantelor. Dupa cum se cunoaste, la parcurgerea curentului electric prin conductoare se produce degajare de caldura (efectul Joule-Lenz), care este cu atat mai mare cu cat sectiunea conductorului este mai mica. In cazul conductoarelor subtiri si al intensitatii puternice a curentului, incalzirea este atat de puternica incat izolatia se arde si conductoarele, venind in contact, produc o crestere brusca a intensitatii curentului, denumita scurtcircuit.

Acest fenomen poate deveni  periculos si poate provoca distrugerea intregii instalatii si chiar incendii, atunci cand sunt folosite fuzibile necalibrate sau neadecvate cconsumatorului si sectiunii conductorului. La fiecare constructie, instalatia electrica este prevazuta cu un tablou general de alimentare (la cofret) , aflat la exteriorul apartamentului si cate unul pentru fiecare apartament, plasat de obicei deasupra usii de la intare. La instalatiile mai vechi pe acest tablou sunt plasati si contorii de energie electrica  proprii fiecarui apartament. Din tabloul general, pot exista si circuite de joasa tensiune, considerată nepericuloasa (24 V) pentru medii mai umede: pivnite, subsoluri tehnice, spalatorii, etc. Acestea se realizeaza prin montarea unor transformatoare coborâtoare de tensiune.

In principiu, locatarii unei locuinte vor putea sa intervina numai la tabloul de sigurante din interiorul apartamentului. Exista un regulament general de delimitare a proprietatii instalatiilor, dintre furnizor si beneficiar. La energie electrica delimitarea instalatiilor se face in felul urmator: furnizorul are instalatia pana la bornele de pe aparatul de masura care este contorul. De la bornele contorului, instalatia in aval apartine beneficiarului. In unele instalatii la bloc, siguranta generala a locuintei se afla inaintea contorului, deci ea apartine furnizorului. In conditiile in care accesul in instalatia furnizorului (cofretul)  nu este permis accesul abonatilor, cand sigurantele in aval nu au fost corect calibrate (cu o treapta mai mica) si siguranta principala se arde, ce faceti? Asteptati ca sa vina furnizorul sa va schimbe siguranta? Este o chestiune simpla si de aceea e bine sa stiti sa schimbati aceasta siguranta, tot la fel de bine cum e bine sa stiti sa schimbati o siguranta  automata, desi e mai complicat putin.. Aici sunt spuse mai multe lucruri detaliate despre fusibile, iar valoarea maxima pentru un apartament cu 2-3 camere este de 25A. Fuzibilelel pot fi fuzibile din zinc, din plumb si cele mai nou răspândite sunt fuzibile din cupru. Cele din apartament vor fi a alese cu  o treapta mai mica, adica de 20 A. Daca se vor alege de aceeasi valoare cu cea din cofret, atunci la un scurt puternic, se va arde cea din cofret, in loc sa se arda cea din casa. In conditiile in care accesul la cofret se face mai anevoios (e incuiat si nu dispunem de cheie tot timpul) e neplacut pe timpul noptii sau pe ger, sa umbli sa rezolvi aceasta inlocire de siguranta, sau sa astepti pana adoua zi, cand ai acces la cheia de la cofret. Este important de stiut unde se afla aceasta cheie de la cofret: de obicei se afla al o anume persoana , sau la responsabilul de scara si este facut publica persoana la avizierul scarii.

Tablourile mai vechi de sigurante sunt formate din cate o placa de marmura sau un alt material bun izolant, pe care sunt fixate bornele pentru intrarea si iesirea tensiunii precum si sigurantele. Pe astfel de tablouri, fiecare siguranta cuprinde: un soclu ceramic (cu legaturi spate, LS) pentru intrarea si iesirea curentului si un capac cu filet edison (E 27, rotund) in care se bagă sigurantele fuzibile. În funcţie de marimea plăcii de marmură, se pot forma cate circuire de prize sau de lumina avem nevoie. Cele care sunt dintr-o generaţie mai nouă, cu fuzibile, care pot sau nu pot sa aiba contorul pe ele, pot avea pe ele maxim 3 perechi de circuite: doua de prize si unul de lumina. Aici este aratat un tablou cu circuite de siguranţe automate si se vorbeste si de posibilitatea extinderii circuitelor din tablou. Initial, aceste tablouri au fost eschipate cu sigurante monopolare, dar prin inlocuirea lor cu sigurante automate bipolare (1P+N) putem mari numarul de circuite mai ales pentru electrocasnicele care s-au inmultit la bucatarie. Conductorul ( firul) din interiorul patronului este cea mai mica sectiune a conductoarelor din acel circuit si este calculat pentru a rezista la o anumita intensitate a curentului. In acest fel, in caz de scurtcircuit, cea mai mare crestere de temperatura determinata de cresterea In (curentul nominal) se va produce in conducatorul cel mai subtire al instalatiei, care este cel din interiorul patronului de siguranta: acest conductor se va arde , alimentarea cu curent se va intrerupe si restul instalatiei electrice va fi astfel protejat de distrugere. In interiorul patronului, se mai afla un nisip de cuartz, care ajuta la stingerea arcului care poate lua nastere la un scurt circuit direct care ar putea duce la arderea si pulverizarea instantanee a fuzibilului.

Prima operatie care trebuie facuta dupa ce s-a produs un scurtcircuit consta in indepartarea cauzei care a produs scurtcircuitul. De cele mai multe ori acesta este produs de un fier de calcat, o veioza , etc. , adica de un obiect electrocasnic care este deplasat frecvent si in care , astfel , se produce o atingere accidentala a conductorilor de alimentare (din cordonul de alimentare) sau a conductorilor cu carcasa metalica pusa la pămantare. Alteori, arderea siguranţei se produce ca urmarea introducerii simultane in priza (sau pornirea lor) a mai multor aparate electrice puternice, ori a aprinderii simultane a unui numar prea mare de becuri puternice, depasinde-se in acest fel curentul nominal al patronului fuzibil. Daca nu se poate determina care e cauza defectului, se scot din priză toate aparatele si se sting toate luminile din apartament si apoi se inlocuieste fuzibilul si se insurubeaza in soclu. Aceasta presupune ca inainte de aceasta, siguranta sa fie identificata. Identificarea se poate face prin masurarea cu un voltmetru a perechilor de siguranţe, cu un ohmetru masurand fiecare fuzibil scos din circuit, cu o lampa de control la fel ca si voltmetrul sau partial cu un creion de tensiune: acesta va indica doar pe circuitul in care este faza, iar nulul nu-l va arata, daca sunt scoasi toti consumatorii din priza. Daca nu sunt scosi , penul prin consumatori vom avea o ,,intoarcere” a tensiunii si creionul va semnaliza pe nul la fel ca pe faza. Pentru verificarea celorlalte fusibile care nu sunt montate pe faza acestea se vor demonta si se vor monta in locul unde se stie ca este cu sigurana faza circuitului electric. E posibil ca sub fiecare soclu sa fie scris traseul pe care il alimentează, iar aceasta simplifica mult identificarea fuzibilului daca stim in ce parte a casei a avut loc defectul (scurtcircuitul). Dupa identificarea sigurantei arse, se inlocuieste patronul cu altul identic, capabil sa suporte aceeasi intensitate a curentului ( acelasi numar de amperi marcat pe capul patronului , de exemplu 16 A) si se insurubeaza siguranta la loc in tablou.

Nu suntem de acord ca patroanele sau fuzibilele nu trebuiesc reparate. Ce faceţi daca in timp de noapte vi se intrrupe circuitul electric, e ger afara iar Dvs nu aveţi un patron calibrat  din fabrică. E bine ca sa stiţi sa reparati un fuzibil, iar aici este explicat acest lucru si sunt date si niste corelari intre sectiuni, materiale si amperaje. Desigur trebuie facut cu atenţie, considerind ca un fir de sirma (liţa) luata dintr-un conductor de cupru flexibil cu sectiunea de 1,5mmp poate fi socotit ca duce 8-10 A. De exemplu, un fir, calibrat in fabrica pentru 10A, cu o anumita calitate a cuprului din el are un diametru de 0,175mm, masurati cu micrometrul. În tabelul alăturat intitulat Curentul de topire in aer pentru diferite sarme(sârme), valori orientative, este aratat curentul suportat de diferite sârme din diferite metale. Daca sectiunea conductorului de unde este luata lita este mai mare, valoarea amperilor va fi mai mare. Atentie: daca inlocuti firul din interiorul patronului, acesta trebuie sa fie NEAPARAT montat in interiorul fuzibilui, nu si  in afara lui. La un patron fuzibil reparat valoarea curentului de rupere la scurtcircuit precum si valoarea curentului de suprasarcina sunt micsorate datorita disparitiei nisipului de cuart din interior. Dac firul se montează in exterior, la un scurtcircuit puternic, firul se topeste instantaneu si este pulverizat si imprastiat de forţa electromagnetica a curentului in elementul de siguranţă. Asta poate duce la conturnari ale elementului de sigurantă(soclu) cu patronul scos poate fi semnalizata prezenta tensiunii.

Daca, dupa inlocuirea patroanelor arse cu altele noi, nu este tensiune in instalatie, inseamna ca scurtcircuitul a fost puternic si s-a produs arderea sigurantei de la cofret. Înlocuirea sau repararea ei se face la fel ca la inlocuirea celor din tabloul din casa. Reamintesc ca aici, la inlocuirea fuzibilelor, trebuie respectat principiul selectivitatii protectiei prin fuzible, alegand la cofret valoarea cea mai mare a sigurantei iar in tablou cu cel putin o teapta mai mica, in functie de valoarea consumului de pe fiecare circuit.

                  Cordoanele de alimentare electrica se pot deteriora la capatul unde este montat stechrul, ori la extremitatea opusa, fixata direct pe obiectul de uz casnic respectiv. Deoarece nu se stie intotdeauna precis la care capat s-a defectat cordonul de alimentare , reparatia trebuie sa inceapa cu verificarea stecherului. In acest scop se desface surubul de strangere al stecherului, cu ajutorul unei surubelnite potrivite ca forma si marime si se verifica, in primul rand, daca suruburile care strang capetele firelor nu sunt slabite ori daca firele nu au iesit de sub suruburile respective. În mod normal, cordonul trebuie prins (peste izolatia care acopera cele doua sau trei fire) de stecher printr-o clema care se fixeaza cu doua suruburi, atunci cind aceasta operatie nu este facuta sau defectuos realizata, firele ramin sa atirne cu greutatea cordonului in suruburile de contact. In acest caz, se potrivesc capetele firelor, si se strang bine suruburile.

                  Daca se constata deteriorarea capetelor firelor , se scurtază cordonul electric pe o portiune corespunzatoare care sa aib izolatia intreaga si pentru a se pregati alte capete. Dupa ce se scoate camasa izolanta, se curata conductorul multifilar cu un cutit ori cu putina hartie abraziva, apoi se rasuceste conductorul in acelasi sens pe care l-au avut initial, pentru a-l rigidiza putin lita, si se prinde sub surubul bornei stecherului. Pentru rigidizarea capetelor acestea  se pot cositori dandu-li-se forma dorita după caz. Daca sunteti dotat, in loc de cositorire, pe capatul firului multifilar se poate monta prin presare, un capat terminal.

                  Uneori stecherul nu face contact bun cu priza, deoarece diametrul bornelor este prea mic. De obicei aceste situaţii apar atunci cand in priza au fost introduse stechere de amperaj mare (10A) si datorita curentului mare care a trecut prin borna prizei, aceasta si-a pierdut elasticitatea decalinadu-se), ramanind departata.  In astfel de situatii, se restabileste pozitia normala a bornei: se demonteaza capacul prizei dupa ce s-a oprit tensiunea pe circuit si se aduce la ozitia normala. Alteori, coroborarea stecherului cu priza se face prin departarea bornei crestate a stecherului, atunci cind acestea este crestate. Aceasta se face introducand lama unui cutit sau a unei surubelnite in crestatura si indepartand, cu multa atentie ca sa nu se rupa, una de alta cele doua jumatati ale fiecarui piciorus. Repararea fiselor de la capatul firelor fierului de calcat electric ori resoului electric se face in mod similar repararii stecherelor, dupa ce au fost desfacute cu o surubelnita.

                  Verificarea continuitaţii cordonului se face prin verificarea cu voltmetru, cu lampa de control, cu ohmetrul sau cu un creion de tensiune. Creionul de tensiune, prin aprinderea neonului, indica prezenta tensiunii. Cordonul se introduce in priza si se verifica prezenta tensiunii la un capat pe un fir; apoi se intoarce stecherul in priza, si se verifica prezenta tensiunii la capatul celuilalt fir al cordonului. Uneori, se constata ca, dupa repararea stecherului sau fisei de la capat, aparatul ( veioza , fierul de calcat , radiatorul etc.) nu functioneaza: posibil ca in interiorul aparatului sa mai fie un defect.  

                   De obicei, intrerupera firelor cordonului se produce in imediata apropiere a stecherelor sau fiselor, deoarece aici cordonul este supus unor indoiri repetate in timp. Identificarea locului unde este intrerupt cordonul (sau coductorul) se poate face prin mai multe metode. De obicei, la locul defectului, in izolatie, pana la intreruperea definitiva a continuitatii conductorului, continuitatea se realizeaza prin arc electric, cu degajare de caldura si dilatarea sau chiar arderea izolaţiei la locul de defect. Daca peste locul de defect  nu este si izolatia camasii cordonului, aceasta se poate observa uneori cu ochil liber. Sau se poate mirosi: arsura provocata izolaţiei de cauciuc sau PVC de arcul electric are un miros specific. O alta metoda este pipairea cordonul cu degetele, indoindu-l intr-o parte si alta. In comparatie cu portiunea normala a cordonului, in portiunea unde exista o intrerupere se va constata ca acesta nu mai are aceeasi elasticitate. Nu totdeauna aceasta metoda da rezultate. Daca defectul este in apropiereaa capetelor, prin apucarea capatului conductorului (fara izolatie) cu un patent, si tragind de el, e posibil ca fata de izolatie (care a fost incalzita la locul de defect) conductorul multifilar (sau litat) sa se elibereze si sa poata fi tras afara. Cel mai complicat este atunci cind defectul este pasager: apare sau dispare intr-o anumita pozitie a cordonului. In astfel de caz, identificarea zonei unde este defectul se face prin indoirea cordonului sau firului cu stecherul in priza,  alimentind veioza sau aparatul electrocasnic pornit: exista posibilitatea ca sa se stabileasca contactul la locul de defect. O alta metoda care este semidistructiva este legarea ohmetrului cu o borna la un capat al coductorului (firului) iar cu cealalta borna a ohmetrului, prinsa de un ac, se strapunge izolatia din loc in loc (pornind catre celalalt capat al firului) pina cind vedem ca nu mai avem continuitate. Sau daca pornim invers, incepem sa avem continuitate. Asta se poate face numai pentru fire sau cordoane care nu au decit un singur rind de izolatie.

                  Repararea unui cordon necesita uneori taierea portiunii defecte si innadirea celor doua parti bune. Aceasta innadire a firelor, in cazul conductoarelor monofilare, se face prin rasucirea celor doua capete, dupa ce s-a curatat izolatia pe o portiune de cca 10-15mm. Daca firele sunt din cupru , este bine sa se lipeasca locul de contact cu cositor, evitandu-se astfel oxidarea si producerea unui contact insuficient ( pe masura trecerii timpului). Apoi, locul legaturii se acopera cu banda izolatoare. In cazul conductoarelor multifilare, legarea firelor se face in mod asemanator, avand grija ca fiecare fir al unei portiuni de cordon sa fie legat de firul corespunzator din cealalta portiune si sa fie decalate cu cel putin 15-20 de mm. Aceasta se face deoarece in zona respectiva cordonul va fi mai gros decit in rest, iar la o deteriorare a izolatiei facute cu banda de izolat, aici ar putea  avea loc un scurt circuit. Capetele inadite se pot cositori si izola apoi cu banda de izolat. In acest fel se elimina posibilitatea oxidarii contactului de catre apa patrunsa accidental in inaditura, care mareste rezistenta de contact, marind efectul Joule-Lenz(incalzirea locala).

Intrerupatoarele montate in locuinta sunt de diferite forme si tipuri . in general , ele se fixeaza in locasuri anume prevazute in perete , care cuprind o cutie metalica de forma rotunda , captusita cu carton impregnat.

In cazul in care se constata ca un intrerupator s-a blocat , s-a spart sau nu mai produce contact , este necesara demontarea lui , ceea ce impune urmatoarele operatii:

– se intrerupe curentul de la tabloul de sigurante , demontand complet sigurantele corespunzatoare circuitului electric din incaperea unde se gaseste intrerupatorul defect;

– se desfac cu o surubelnita suruburile care fixeaza capacul intrerupatorului si se scoate capacul;

– se demonteaza , tot cu ajutorul surubelnitei , cele doua suruburi care imping lateral gherutele intrerupatorului , tinandu-l imobilizat in cutia din perete; in acest fel , gherutele slabesc presiunea pe peretii cutiei si dispozitivului intrerupatorului se poate scoate in afara;

– se verifica daca capetele conductoarelor de alimentare sunt introduse corect in contactele intrerupatorului si daca sunt fixate cu ajutorul suruburilor si , in caz contrar , se remediaza defectiunea;

– se verifica daca functioneaza mecanismul de inchidere – deschidere a contactelor intrerupatorului si se incearca remedierea defectiunii ; de obicei , aceasta remediere este dificil de realizat si , de aceea , daca mecanismul este defect , cea mai buna solutie este inlocuirea lui cu unul nou;

– se fixeaza capetele firelor de alimentare in contactele noului intrerupator , se introduce intregul dispozitiv in cutia din perete si se strang suruburile de actionare a gherutelor care imobilizeaza dispozitivul in cutie;

– se monteaza la loc sigurantele de la tablou , se face proba de functionare a intrerupatorului si se fixeaza capacul acestuia cu ajutorul suruburilor.

In ceea ce priveste prizele din locuinta , se poate constata ca acestea sunt de doua tipuri : ingropate in perete sau aparente.

In cazul defectarii unei prize ingropate , pentru repararea acesteia se procedeaza in felul urmator : se desfac mai intai de la tablou sigurantele corespunzatoare prizei respective , apoi se desfac suruburile care fixeaza capacul de protectie de corpul prizei ; se verifica daca capetele firelor de alimentare cu curent electric sunt bine prinse sub suruburile bornelor prizei si , in caz ca se constata iesirea vreunui capat sau slabirea suruburilor de fixare , se remediaza defectul .

Se verifica apoi daca bornele (clamele) prizei nu sunt oxidate sau arse , ori daca nu s-au largit prea mult si nu mai asigura astfel un bun contact cu piciorusele stecherului care se introduc in priza ; se freaca bornele cu hartie ori panza abrazivapana apare luciul metalic si se regleaza la distanta corespunzatoare clamele bornelor. Daca bornele sunt prea oxidate si curatirea lor nua sigura un bun contact este necesara inlocuirea prizei cu una noua. Dupa remedierea defectiunilor constatate , se pun la loc sigurantele , se face proba cu o lampa de control sau cu o veioza , apoi se fixeaza capacul prizei cu suruburi.

Daca este necesara inlocuirea prizei , dupa scoaterea sigurantelor se slabesc suruburile care actioneaza gherutele de fixare si se scoate priza in afara ; apoi se desfac suruburile care prind capetele firelor de alimentare. se curata cu un cutit sau cu hartie abraziva capetele firelor , se introduc sub bornele noii prize si se strang suruburile acestora ; se introduce priza in locasul din perete , se strang suruburile gherutelor de fixare si se monteaza capacul de protectie.

Prizele aparente se monteaza , de obicei , pe peretii care , prin natura lor , nu permit executarea locasului necesar pentru ingroparea lor. Pentru repararea sau inlocuirea prizelor aparente , dupa demontarea sigurantelor de pe tablou , trebuie scos capacul de protectie , care are forma unei carcase cilindrice ce imbraca in fata si lateral corpul prizei.

In acest scop se desface surubul ( sau suruburile) care fixeaza capacul. Defectiunile prizei aparente se remediaza similar ca la prizele ingropate. Pentru inlocuirea prizei , trebuie demontate cu o surubelnita suruburile care fixeaza corpul prizei de perete. Apoi se curata cu un cutit sau cu hartie abraziva capetele firelor de alimentare si se prind sub bornele noii prize , prin strangerea suruburilor respective . Dupa aceea , se fixeaza priza priza de perete cu suruburi pentru lemn ( holtsuruburi) si se monteaza capacul de protectie.

Petele de bere proaspete , de pe tesaturile de orice natura , se pot inlatura cu apa salda sau cu apa sarata ( 20 gr sare de bucatarie la 1 litru de apa ).
Petele vechi , cu exceptia celor de pe tesaturile de lana si matase , se umezesc cu apa curata , apoi se trateaza cu o solutie de amoniac 1 % . Se freaca bine cu un tampon , apoi se spala cu apa.

Petele de pe tesaturile de lana se tamponeaza cu glicerina , apoi locul respectiv se sterge usor cu o tesatura flanelata inmuiata in apa.

Tesaturile de matase se curata cu alcool ( 20 ml alcool etilic 70 % la 100 ml apa). Daca tesatura este alba , se poate incerca si cu apa oxigenata 10 ml / l.

Pentru indepartarea petelor de bere vechi de pe tesaturile de orice natura se poate folosi un amestec format din glicerina , amoniac 10 % si alcool etilic 70 % in cantitati egale ( 3 parti dizolvate in 8 parti in greutate apa). De ex , un amestec obtinut din 20 ml glicerina , 25 ml amoniac 10 % , 30 ml alcool etilic 70 % si 200 ml apa.