Robinetul de trecere
De obicei acesta este un robinet colţar, ale cărui axe ale orificiilor (de intrare şi ieşire) sunt la 90 de grade.
De obicei acesta este un robinet colţar, ale cărui axe ale orificiilor (de intrare şi ieşire) sunt la 90 de grade. Rezervorul WC pe perete, este un obiect sanitar care trebuie alimentat cu apă pentru spălare, iar pentru evacuarea apei are nevoie şi de o canalizare. Are o capacitate de spălare de 6-8 litri. În imaginea de mai jos am arătat părţile com
ponente ale unei astfel de instalaţii. Instalaţia este prevazută cu un robinet de trecere 1, care poate opri apa în instalaţie în cazul unei defecţiuni. Apa pătrunde în rezervor prin robinetul flotor 2 şi când nivelul apei este suficient de mare plutittorul 4 închide robinetul flotor lăsând vasul de spălare plin. Golirea rezervorului pentru spălarea vasului WC se face când se trage lanţul, iar clopotul este ridicat de pârghie care are punctul de aplicare în ştiftul 5. Apa pătrunde prin conducta 6, spală casul WC şi apoi e evacuată prin sifonul 8. O dată cu coborârea nivelului de apă 10 (din figura de mai jos) în vasul de spălare, rezervor, deşi nu s-a golit complet, prin coborârea plutitorului se deschide robinetul flotor şi se începe umplerea rezervorului cu apă de spălare. În figura de mai jos este prezentat cum este aşezat clopotul în rezervor. Acest clopot este de fapt un sifon care permite inmagazinarea apei până la partea sa interioară, cea mai de sus. La acţionarea lanţului 4 prin ridicarea clopotului 1 şi o dată cu el şi a
garniturii de clopot 2 se eliberează pentru apă calea notată în figură cu A şi aratată cu culoarea verde, printre garnitura de clopot şi ventilul 5 .
Dacă clopotul nu este coborât înainte de golirea rezervorului, este posibil ca garnitura de clopot sa nu etanşeze bine pe ventil şi poate duce la mărirea consumului de apă. La fel se poate întâmpla, să nu etanşeze, şi dacă garnitura e îmbătrînită, sau suprafaţa ventilului nu mai este netedă.
Dacă plutitorul 4 din prima figură nu este corect reglat (sub nivelul maxim interior al clopotului-sifon), el nu poate închide robinetul flotor, nivelul apei in rezervor creşte şi surplusul e deversat în conducta 7, peste nivelul maxim al clopotului, ceea ce duce la consum iraţional de apă. Daca ridicam puţin de tija, robinetului flotor ar trebui sa inchida, in situaţia in care garnitura de la robinetul flotor e bună. Daca tija 3, nu a fost confectionata din alama cum se facea odinioara si este construita din otel, atunci e posibil ca datorita procesului de ruginire, sectiunea acesteia sa fie micsorata, iar la incercarea de indoire (pentru stabilirea nivelului apei) se poate rupe.
Dacă apa nu curge in timp ce se umple rezervorul, inseamna ca garnitura de clopot 2, inchide. Aceasta are o forma tronconica si se montează pe clopot cu dimensiunea mare in jos, fara a o deforma.
căzile chiuvetele şi spălătoarele s-ar umple de mirosul neplăcut şi gazele care sunt în conductele de canalizare. Pentru eliminarea acestor neajunsuri, obiectele sanitare se leagă
la
reţeaua de canalizare prin intermediul sifoanelor . Acestea, prin construcţia lor interpun un dop de apă intre reţeaua de canalizare şi obiectul sanitar. În imaginea de mai a sus avem un sifon pentru lavoar unde 1 este corpul sifonului, 2 este capacul demontabil, 3 este piuluţa olandeză, iar 4 este garda hidraulică (dopul de apă). În figura b avem un sifon pentru spălător care este cofecţionat din ţeava de plumb iar în figura c avem un sifon confecţionat din fontă. Aici 1 este corpul sifonului, 2 este dopul demontabil iar 3 este garda hidraulică. În figura d avem un sifon de pardoseală iar în e , sifonul din vasul WC, în care semnificaţile cifrelor sunt ca cele de mai sus. Mai nou, în comerţ se găsesc asemenea sifoane care seamănă cu cele din figurile b şi c dar care sunt confecţionate din tuburi de plastic gofrate şi care sunt prevăzute la ambele capete cu cîte o piuliţă olandeză.
Lavoarul este un obiect sanitar utilizat pentru întreţinerea curentă a igienei personale. Distanta la care se monteaza de obicei în camerele de baie la o înălţime de 80-85 cm de la nivelul podelei. Poate fi montat si mai jos daca sunt în casă copii mai mici si nu vreti ca ei sa se urce pe un scaunel, dar nici sa va incomodeze prea mult faptul ca lavoarul este mai montat mai jos de 80 cm. În figura alăturată, a, este arătat în vedere frontală un astfel de lavoar 1 care este aşezat pe consola 3 . Consola, care trebuie sa fie bine fixată, se poate monta pe dibluri de plastic sau de lemn daca zidul este făcut din cărămidă cu goluri. Lavoarul
este construit din faianţă, porţelan sanitar sau fontă emailată. El este echipat cu
două robinete de serviciu, 2 şi pe fiecare conductă de alimentare 5 a robinetelor este montat câte un robinet de serviciu 7 . Alăturat, în figura b, avem reprezentat în secţiune lavoarul din figura a unde se vad aceleaşi elemente componente. În plus, avem orificiul de scurgere preaplin 10 şi conducta de evacuare a preaplinului 11. Conductele de alimentare de la robinetul de trecere erau din plumb, prevăzute la un capăt cu niplu sau/şi cu piuliţă oladeză la celălalt capăt. S-a spus ca plumbul este toxic, aşa şi este,
dar la suprafaţa ţevii în contact cu apa se formează oxidul de plumb care nu este toxic. Apoi aceste conducte au fost înlocuite cu unele din cauciuc armat cu tresă metalică. Acestea, din cauza îmbătrânirii cauciucului şi a presiunii ridicate (mai ales la parterul blocurilor turn), au cedat şi au produs inundaţii. Mai nou, există ţevi de racord din alamă cromată (cu niplu de 3/8″ şi olandeză de 1/2″) sau din ţeavă de inox gofrată, care rezistă mai bine la presiune. În figura alăturată sunt arătate diferite racorduri flexibile care sunt echipate cu diferite tipuri şi dimensiuni ale fitingurilor: nipluri, piuliţe olandeze, piuliţe olandeze cu cot.