Sifonarea
Sifonarea este în principiu trecerea unui lichid, sub acţiunea gravitaţională şi urmând principiul vaselor comunicante, dintr-un vas în alt vas aflat mai jos decât primul cu ajutorul unui sifon. În acest caz sifonul are forma unui U întors care, dacă e amorsat (cu lichid in el) face să treacă lichidul dintr-un vas în altul. Un furtun îndoit poate fi un sifon. Pătrunderea lichidului în sifon se face prin crearea de depresiune în capătul dinspre vasul gol (se trage cu gura până se umple furtunul) sau creezi presiune în vasul din care vrei să transvazezi până când nivelul lichidului din sifon (furtun) depăşeşte nivelul obstacolului: marginile vasului.
Principiul vaselor comunicante este acela că în toate vasele care comunică între ele nivelul lichidului este acelaşi. De aceea, vasul în care se transvazează lichidul trebuie să fie situat mai jos decât vasul din care se transvazeată lichidul.
Pe principiul vaselor comunicante functioneazăă si paharul sau cupa lui Pitagora. El a observat ca erau unii soldaţi care isi umpleau mai rpede si puteau sa bea mai mult decât unii soldati. Atunci a inventat pahahurl a carui functionare este aratata mai sus. In acest fel cei care isi umpleau cupa aceasta li se golea pentru ca nivelul vinului din ea depăsea nivelul de amorsare a sifonarii.
