Amintiri despre o cafenea: Art Cafe
Într-o dimineaţă, in care celebra Căţea Latină-Canicula- pare a pune sub dogoarea ei cetatea, mă las ademenit de parşiva idee a unui şvarţ fără zaţ sau cu clabuc. Nici vorba nu poate fi de-o marghilomană pe caldura care se arată a se inteţi. Si iată că-mi vine in minte o cafenea aflata intr-o catacomba, ce odinioara era o bogată şi răcoroasă pivniţă săsească-Art Cafe.
Caramizile netencuite mă trimit la gândul despre modul asemanător de ascundere a greşelii de catre un doctor, un cofetar si un zidar: cofetarul sub crema, doctorul in pamânt şi zidarul sub tencuială. Aici, in cafenea nu era vorba de gresala, sute de ochi –caramizile, periate curaţate si lacuite – te priveau din strânsoarea, supleţea şi graţia boltelor gotice imbinate cu maiestria calfelor de zidari de odinioara, pecetluite apoi cu suprema caramida: cheia de bolta. Daca ar fi avut glas poate ne-ar fi povestit despre felurimea de provizii, bunătăţi şi delicatesuri pe care le-au adapostit în fiecare epocă de-a lungul existenţei lor, atunci când nu exista buticul din colţul blocului sau mall-ul de la marginea orasului. Sau ar fi putut povesti despre obida celor mulţi şi flămânzi obligaţi să lucreze doar pe-o ceapa şi un boţ de mamaligă în contul pedepselor, amenzilor, sau a obligaţiilor către societate. Sau ar fi putut povesti despre dificultatea si regulile pe care un lucrator calificat trebuia sa le urmeze pentru a fi recunoscut drept calfa de catre breasla sa.
Marturie vie stau astazi Calfele Călătoare, care, in spiritul unei vechi tradiţii germane, poposesc in fiecare an si in cetatea noastra: vreme de trei ani şi-o zi cât călătoresc muncind, sau dacă vreţi muncesc călătorind, nu au voie sa se apropie la mai putin de 50 de km de orasul de baştină.
