Baboo Hausmeister

Murarea se face  cu ajutorul saramurii facuta cu sare grunjoasă care se vinde de obicei vrac (sau la sac) si nu conţine iod. Iodul este daunator menţinerii muraturilor tari, le moaie.  Murarea permite ( incazul in care locul de depozitare nu e aşa de rece) o fermentare care da un gust bun muraturilor. Reţeta aceasta e pentru conopidă murata in sare.

CONOPIDA

Conopida care se pune la murat trebuie sa fie proaspăta, fara sa fie atinsa de stricaciune: recunoaştem o conopidă  proaspăta după culoarea albă, peste tot a căpăţânei de conopidă. Daca este mai veche, albul conopidei are o tentă gălbuie, iar la pippăit nu mai este tare ci este moaie datorita pierderii de apă. Pentru a ramâne alba, conopida inainte de a fi murata se pune la opărit cam 5 minute in apă clocotita, apoi se scoate si lasă la răcorit. Marimea borcanelor se alege după mărimea familiei si după rapiditatea cu care se estimeaza a se consma muraturile din borcan: daca stau mai mult timp deschise si locul este cald ele pot sa prinda floare si sa se moaie. Borcanele se spala si se sterilizeaza (eventual) in cuptorul incins. Pe fundul borcanelor se pune o ramurica de ţelina si o ramurică de cimbru. Se desface conopida in bucheţele si se aseză in borcane fara a o presa si se lasa spaţiu cât mai mic intre buchete. Printre conopidă se pune hrean taiat in bucaţele mici,  pentru a le  menţine tari. Se mai pot pune morcov taiat in felioare sau steluţe, feliuţe de usturoi. Deasupra borcanelor se pune o frunză de ţelina si o ramurică de cimbru, din cea cu frunze pe ea.

CIMBRUL

în timpul verii, de când inca nu ajunge la maturitate, cumpăr mai mult cimbru si-l pun la uscat, la umbra, protejat in pungă (cornet de hârtie, închis si in partea de jos) ca sa nu cada pe jos când se usuca si totodată sa nu se umple de praf. Apoi frumzele si seminţele le adun si le pun separat in borcan şi  le macin marunt cu masina de cafea, pulbere, pentru presarat peste senvişuri sau pentru incorporat in sosuri sau creme. Ramurelele ramase le voi păstra si le voi folosi la fiert in saramura care se foloseste în toamnă la muratul castravetilor, gogonelelor, roşiilor si conopidei..

SARAMURA.

Se pune la fiert socotind cam ¾ din volumul borcanelor. Dacă sarea este putin inchisa la culoare înseamnă ca ea conţine pământ mai fin si trebuie sa fie decantata. La decantare se pierde o anumita cantitate de saramura, deci cantitatea de apă pentru saramura se mareste putin. Sarea se socoteste 40 gr/litru. Este o saramura potrivit de tare care da legumele sarate. Daca nu va place asa de sarat se poate reduce sarea la 20 sau chiar 12 gr/litru, sau se pun la desarat inainte de a fi consumate ca atare sau ca mâncare gătită. La fiertul saramurii după ce s-a adăugat sarea se pun boabe de piper (2 boabe la litru), foi de dafin, uneori seminţe şi  floare de mărar. Evit sa folosesc mărarul la murături caci dă gust amar, iar la varză imbăloşează zeama de vază. Prefer sa folosesc mărarul atunci când se gateste mâncarea, daca e cazul. După ce saramura a fiert se da la racorit si după ce pământul din sare s-a aşejat la fundul vasului, cu un furtun se decantează prin sifonare, la fel cum se trage vinul de pe drojdie.  Saramura se toarnă peste borcanele umplute cu conopidă şi  se lasa pănă a doua zi. A doua zi se deşartă borcanele si se dă în fiert inca o data saramura,  şi se lasa apoi la răcorit. Între timp, deoarece conopida s-a muiat, se reaşează şi se completează borcanele ca sa nu ramâna spaţiu mare inre buchete si deasupra. Se pun în cruce apoi deasupra borcanului scândurele de brad bine opărite.  Se toarna saramura peste ele având grija ca sa fie eliminat tot aerul dintre buchete. Daca nu se face asta, el se ca elimina pe parcurs si nivelul saramurii din borcan va scadea si nu va cuprinde toate buchetele de conopida ducând la muierea lor si la capatarea unui gust neplacut. .

17.Cum se aeriseste un calorifer cu sau fara robinet de aerisire? Un calorifer care are un robinet de aerisire se aeriseste astfel: se inchide robinetul de tur, cu centrala oprita, cu o surubelnita adecvata se desurubeaza surubul robinetului de calorifer cu atentie. Se are grija ca jetul sa poata fi orientat in asa fel incât apa sa poata fi usor captata intrun recipient adecvat.  Se va auzi un zgomot facut de laminarea aerului la iesirea din robinet cu atât mai tare cu cât este mai mare presiunea in instalatie. Se va avea grija sa nu se deschida prea mult ca sa nu se piarda surubul care face inchiderea. Se lasa robinetul deschis pina se termina de iesit aerul si apoi si apa care iese cu aer, pina când jetul de apăa este linistit, continuu. Se restabileste după fiecare calorifer aerisit presiunea nominala in instalatia de incalzire. E bine ca daca se aerisesc toate caloriferele din instalatie sa fie inchise toate robinetele de tur ale caloriferelor, sau robinetul de tur al centralei, daca exista montat

Un calorifer care nu are robinet de aerisire, se aeriseste oprind prima data turul caloriferului. Daca robinetul de tur de tip colţar nu se poate actiona (e blocat) se opreste robinetul de tur al centralei. E bine sa-l deblocati, asa cum este aratat aici.  Apoi se infasoara o cârpă umeda peste piulita olanteza (spre calorifer) cu scopul de a dirija apa care va iesi catre in jos unde se pune un vas de colectare. Se slabeste cu mare atenţie si se incearca a se departa robinetul de calorifer in asa fel incât sa permita eliminarea aerului acumulat in partea de sus a caloriferului. După aerisirea unui calorifer se restabileste presiunea nominala in sistem.

P.S. Pentru ca am vorbit de aerisire, stiati ca cuvântul ,,aerisirea” este cel mai mare cuvânt din limba româna care are sens si daca e citit de la coada spre capat?

16. Cum se protejaza suprafetele electrice de contact ? Teoria rugozitatii spune ca la atingerea a doua suprafete plane, contactul dintre ele se face prin aşa numitele ,,vârfuri”, în puncte, indiferent de cât de bine sunt slefuite cele doua suprafete. Cu cât suprafetele sunt prelucrate mai fin, mai lustruite, înălţimea acestor vârfuri se micsoreaza (se uniformizeaza inaltimea lor) putând sa permita aparitia mai multor astfel de vârfuri prin care se realizeaza contactul. in acest fel marindu-se suprafata de contact. La un contact electric obtinerea unei suprafete de contact cât mai mare este un ţel, pentru ca in acest fel densitatea de curent pe acea suprafata este temeinic mai optim repartizata, având ca efect reducerea incalzirii locale prin efectul Joule-Lenz.

Coroziunea sau oxidarea suprafetelor de contact (care duce la cresterearezistenţei electrice a contatului) porneste din golurile dimprejurul vârfurilor, de acolo unde atmosfera coroziva sau necoroziva  in care lucreaza contactul are acces. Ea continua până când ajunge sa corodeze si vârfurile suprafetei prina care se realizeaza contactul dintre cele doua suprafete. Prin aplicarea unui strat foarte subtire de vaselina neutra sau folosirea unui sprei siliconic se umplu aceste goluri si e impiedicat contactul direct cu atmosfera. La asamblarea celor doua suprafete, prin aplicare unei forte de stringere, vaselina (neutra sau siliconica) se indeparteaza si contactule electric se stabileste, iar in goluri ramâne vaselina protectoare. uratarea suprafetelor se face mecanic (cu hârtie de smirgel cât mai fina, cu granulatie mica) atunci cnd suprafata este deteriorata de ciupituri ale arcului electric. Sau se poate face si prin spreiuri chimice  care indeparteaza oxizii formati pe contacete sau pe suprafetele care realizeaza contactele electrice. Un astfel de sprei este cel de tip Loctite 7063. O atentie deosebita se acorda contactelor pentru ca in ele este o densitare mare de curent  si orice deteriorare oricz de mica duce la cresterea caderii de tensiune pe ele.

Fenomenul este acelasi si la suprafetele dintre piesele electronice care produc şi degaja caldura si aceasta caldura trebuie preluata  de radiatoarele pe care sunt montate. Aici este vorba de conducctia termica prin acele vârfuri si nu conductie electrica asa cum e aratat mai sus. Transferul caldurii catre radiator este imbunataţit prin aplicarea unei vaseline siliconice cu grad mare de conductivitate termica si care nu se descompune chimic(imbatrâneste) datorita temperaturii reltiv mari la care e supusa.

15. Care e pozitia corecta a picioarelor când  stai la volan? Piciorul stang mereu pe suportul de pe podea in stanga pedalei de ambreiaj.In situatia unor viraje stranse sau manevre bruste(nerecomandate) piciorul stang impinge in suport ducand la un contact mai apasat intre spate si spatar pentru a simti mai bine vibratiile si reactiile trenului de rulare al masinii pe sosea.Piciorul stang sa atinga ambreiajul rapid si scurt numai la schimbarea vitezelor.Piciorul drept cu calcaiul sprijinit mereu in dreptul pedalei de frana astfel incat reactia la franare de urgenta sa fie mai ferma si mai rapida, iar in caz de pericol iminent sau chiar accident cand instinctiv sau din inertie soferul impinge cu picioarele in pedale sa nu accelereze involuntar ;  astfel cand acceleram calcaiul ramane in dreptul pedalei de frana si doar varful pantofului se roteste catre pedala de acceleratie pentru a o actiona.

Citeste mai departe AICI