Aceste armături îmbracă marginea orificiului de scurgere a obiectelor snitare, permite scurgerea apelor uzate prin sifon spre conducta de evacuare a apelor uzate. Permite de asemenea legarea conductei de preaplin la unele obiecte sanitare (căzi, spălătoare, etc.) cu conducta de evacuare a apei uzate. În figurile alăturate avem diferite tipuri de vevntile. Astfel, în figura a este simbolizat un vetil de lavoar, în figura b un ventil pentru cadă şi în figura c este reprezentat un ventil pentru WC. Acestea ar reprezenta cele mai importante tipuri de ventil. Semnificaţia din figurile ală turate este urmatoarea: 1 este dopul prin care este obturată scurgerea apei, 2 este orificiul de scurgere al prea plinului, 3 este corpul ventilului, 4 este piuliţa de strângere, 5 este garnitura de etanşare, 6 este piuliţa olandeză iar 7 este scurgerea, legătura cu sifonul.
Este cea mai simplă instalaţie de preparare şi acumularea apei calde menajere (ACM) cu avantajul de a fi o construcţie simplă şi nu necesita o manevrare şi o întreţinere pretenţioase. În figura de mai jos vom arata construcţia şi funcţionarea acestui cazan. Pentru producerea căldurii necesare în soba 3se pot arde combustibili solizi (lemn sau cărbune, brichete de talaş sau paie) dar şi gazul metan cu ajutorul arzătorului 4. Dacă arzătorului i se aduc modificările corespunzătoare (micşorarea diuzei) se poate folosi şi o butelie de aragaz. Aceasta trebuie să nu fie amplasată în baie ci într-o incintă alăturată, bine aerisită. Dezavantajul acestui cazan este ca are un randament scăzut mai ales dacă fumul este colectat printr-un singur coş de fum 2 ca în figură. Prin mărirea numărului de trasee ale fumului prin cazanul 1, se mareşte suprafaţa de transfer a căldurii şi astfel se înbunătăţeşte şi randamentul. Cazanul poate fi confectionat din cupru (dacă e construcţie mai veche), tablă de oţel emailată sau tablă de inox. De obicei, legătura dintre cazan şi coşul de cărămidă este făcută printr-un coş metalic. Daca şi acestuia i se măreşte numărul de fumuri, baia, unde de obicei este ampasat cazanul, se va încălzi mai bine. Alimentarea cu apă rece a bateriei 9, se realizază cu conducta 10 şi prin robinetul de trecere 11. Prin deschiderea robinetului de apă caldă al bateriei, de fapt se face admisia apei reci în partea de jos a cazanului pe traseul a, iar dacă se deschide robinetul de apă rece apa va merge pe traseu lindicat cu b. Prin încălzire, apa pierde din densitate şi se ridică în partea de sus a cazanului. Datorită presiunii din reţea, apa admisă în cazan ca cauta să iasă pe singura cale liberă, conducta de apă caldă 5 din partea superioară. Bateria care este de o costrucţie deosebită, dacă robinetul de duş este deschis, va permite curgerea apei calde pe traseul d arătat în figură şi prin ţeava 8. Dacă apa este prea caldă atunci prin deschiderea robinetului de apă rece, apa pătrunde în bateria de amestec pe traseul b micşorând temperatura apei. Dacă se închide robinetul de duş, atunci apa rece va urca în sus prin ţeava 8, se va amesteca la ieşirea din ţeava 5 vamerge prin ţeava 6 şi va funcţiona duşul. Este demn de reţinut, că acest cazan, prin ţevile 5 , 6 şi 8 comunică cu atmosfera, deci nu se poate face suprapresiune prin supraîncălzirea apei. Pericolul de deteriorare al cazanului poate apare după un timp mai îndelungat de funcţionare al cazanului 1 care poate duce la evaporarea apei din el. Dacă este construit din cupru, atunci prin scăderea nivelului apei în cazan acesta se poate dezlipi, deoarece este cositorit. Înainte de a aprinde focul în asfel de cazane, este bine să ne asigurăm dacă nivelul apei în cazan e maxim: se deschide robinetul de apă caldă şi dacă vine apa prin ţeava 8, înseamnă că e plin. Acesta se poate goli, atunci cînd lipseşte apa rece în reţea şi fără să ne dăm seama de aceasta, deschidem robinetul de apă caldă. Această situaţie poate fi prevenită prin montarea unei clapete de sens, pe conducta de alimentare 10, după robinetul de trecere. Aceasta, dacă e montată corect (săgeata de pe clapetă trebuie să coincidă cu sensul de curgere al apei) nu va permite golirea accidentală a cazanului.
Cada este un obiect sanitar care se face din fontă emailată, tablă de oţel emailată sau din fibră de sticlă. Se întâlnesc în construcţie normală sau zidită, pot avea diferite forme chiar şi triunghiulare, pentru a putea fi montate în colţul băii. Montarea zidită conferă o rigiditate mai mare mai ales pentru căzile cu pereţi mai subţiri. În figura alăturată este repezentată o cadă zidită 4 prevăzută cu un orificiu de preaplin echipat cu un ventil 2 care conduce apa în conducta de prea plin 3 .Apele uzate din sifonul 5 sunt evacuate în canalizare prin conducta de legătură 6. Datorită zidirii căzii, în cazul unui defect la ventilului de preaplin sau cel de scurgere, accesul la locul defectului se face mai greu.Cada poate fi echipată cu nişte orificii laterale, care comunică între ele prin ţevi şi împreună cu o pompă care fac vibromasaj, jacuzzi. Această pompă de jacuzzi, prevăzută cu un motor electric, are un un orificiu afla în partea cea mai de jos a căzii, sorb, prin care e luată apa din cadă şi este întoarsă, refulată, cu presiune prin orificiile laterale, producând vârtejuri relaxante. Din punct de vedere electric, montarea unui jacuzi impune măsuri suplimentare de protecţie: circuitul de alimentare trebuie să fie dedicat şi să fie să fie prevăzută cu o protecţie diferenţială de 10mA. Funcţionarea siguranţei cu protecţie diferenţială este arătată aici, într-o postare dedicată.
Încălzitoarele electrice sunt destul de răspândite pentru că pregătesc comod apa caldă menajeră. În cadrul lor, se deosebesc două tipuri constructive: cu încălzire instantanee şi cu acumularea apei încălzite. Cele cu încălzire instantanee au debite relativ scăzute când se cere încălzirea apei la temperaturi mai ridicate. Principiul de încălzire a apei este trecerea apei reci printre doi electrozi pe care este aplicată tensiunea de 220V. Pentru acest tip de încălzire este nevoie de puteri instalate ale instalaţiei electrice (care trebuie să aibă circuit dedicat pentru încălzitor) între 4 şi 7 KW, în funcţie de producător, de debitul cerut al apei calde menajere precum şi al conductivităţii apei care e determnată de cantitatea de săruri din apă. Circuitul de alimentare al unui astfel de încălzitor, trebuie să fie prevăzut cu o siguranţă cu protecţie diferenţială, al cărui principiu de funcţionare este tratat în acest blog.
În figura alăturată, este prezentat un boiler cu acumulare: acesta încălzeşte volumul de apă cu ajutorul unei rezistenţe electrice 5într-un timp relativ mare şi apoi îl menţine la temperatura prescrisă prin intermediul termostatului 6, cu un consum electric minim. În rezervorul 3 care este izolat termic cu izolaţia 2 şi protejată de carcasa 1, admisia apei reci se face prin bateria 7 care e alimentată cu apă rece prin conducta 8. Aceast este construită asemănător ca şi bateria de la cazanul de baie simplu: prin deschiderea robinetului de apă rece se face admisia apei în partea de jos a rezervorului prin conducta 9iar apa este împinsă pe conducta 8 pe traseul marcat cu roşu. Dacă apa e prea caldă se poate deschide robinetul de apă rece şi dând drumul apei reci din reţea se reglează temperatura prin amestecul din bateria de amestec. Ţeava 4, este mai scurtă decât lungimea rezervorului şi care stabileşte nivelul apei în rezervor, având deasupra un spaţiu de expansiune a volumului apei cât timp este robinetul închis. Dacă dilatarea apei la prima încălzire, depăşeşte volumul liber din partea de sus, aceasta poate fi evacuată prin ţeava de preaplin 10.
apelor uzate prin sifon spre conducta de evacuare a apelor uzate. Permite de asemenea legarea conductei de preaplin la unele obiecte sanitare (căzi, spălătoare, etc.) cu conducta de evacuare a apei uzate. În figurile alăturate avem diferite tipuri de vevntile. Astfel, în figura a este simbolizat un vetil de lavoar, în figura b un ventil pentru cadă şi în figura c este reprezentat un ventil pentru WC. Acestea ar reprezenta cele mai importante tipuri de ventil. Semnificaţia din figurile ală turate este urmatoarea: 1 este dopul prin 
care este obturată scurgerea apei, 2 este orificiul de scurgere al prea plinului, 3 este corpul ventilului, 4 este piuliţa de strângere, 5 este garnitura de etanşare, 6 este piuliţa olandeză iar 7 este scurgerea, legătura cu sifonul. 
apelor uzate prin sifon spre conducta de evacuare a apelor uzate. Permite de asemenea legarea conductei de preaplin la unele obiecte sanitare (căzi, spălătoare, etc.) cu conducta de evacuare a apei uzate. În figurile alăturate avem diferite tipuri de vevntile. Astfel, în figura a este simbolizat un vetil de lavoar, în figura b un ventil pentru cadă şi în figura c este reprezentat un ventil pentru WC. Acestea ar reprezenta cele mai importante tipuri de ventil. Semnificaţia din figurile ală turate este urmatoarea: 1 este dopul prin 
care este obturată scurgerea apei, 2 este orificiul de scurgere al prea plinului, 3 este corpul ventilului, 4 este piuliţa de strângere, 5 este garnitura de etanşare, 6 este piuliţa olandeză iar 7 este scurgerea, legătura cu sifonul. 
