Baboo Hausmeister

Ele sunt izvorate din practicile milenare ale Qi Gong-ului si sunt amintite in texte clasice de catre
medicina traditionala chineza (TCM).

Pe scurt, acestea sunt:

1 Parul trebuie pieptanat frecvent cu mainile sau altfel spus, trebuie sa ne facem macar la cateva zile un auto-masaj al capului:  indoiti degetele ambelor maini ca si cum ati forma un piptene. Periati capul cu acest pieptene de 100 de ori incepanad de la frunte pana spre ceafa. Efectuati exercitiul incet si fara a apasa prea tare. Rezultatele sunt maxime daca se face dimineata. Acest masaj este benefic deoarece stimuleaza punctele de presopuntura de pe cap. Efecte: reduce sau elimina durerea de cap, imbunatateste vederea si reduce presiunea arteriala.

2 Faţa trebuie usor masata frecvent:- frecati ferm palmele una de alta pana cand se incalzesc si apoi puneti-le usor pe fata, avand degetele mijlocii de-o parte si de alta a nasului. Incepeti sa masati/frecati usor spre frunte si apoi in lateral spre obraji. Repetati timp de 30 de ori, de preferat dimineata.  Efecte: se „carifica” mintea, reduce presiunea arteriala si se reduc ridurile.

Surse:  China’s Traditional Way of Health Preservation – Zeng Qingan & Liu Daoqing      Tao – Cartea completa de medicina traditionala chineza – Daniel Reid

Citeste mai mult

Cursorul care se pune pe un şnur se foloseste in diferite locuri: unul din acestea este folosit la şnururile de la canadiene pentru micsorarea sau marimea lărgimii după dimensiunile purtatorului. Acesta exercita o forţa de strângere pe snur mai mare pentru a nu se deplasa cu uşurinţă pe snur. Alaturat aratam unul din acesta recuperat de la o geacă de vânt: in stânga este cursorul necomprimaiar in dreapta e comprima si e liber pe snururi pentru a-l pozitiona după dorinţă. Un altfel de cursor se foloseste pentru micsorarea sau largirea unei bucle a snurului care este petrecuta după gât sau după mână, de snur fiind atârnate obiecte relativ usoare: ochelari, scule, aparat foto, etc. Lucrul la înălţime, sau in industria aviatica unde scaparea sculelor in locuri nepermise care pot produce accidente, impune legarea sculelor de mână. La fel si un electrician care lucreaza la dezizolatul firelor este mai eficient daca are legat cuţitul sau clestele dezizolator in bucla potrivita pentru apucarea cu usurinţa a sculei când lasa mâna in jos. Prima data am improvizat un astfel de cursor cu ceea ce am gasit la indemână in cutia (organiserul) cu holtzsuruburi si in cel pentru capete terminale. Apoi am construit altele asa cum arat aici mai jos pentru aparatul foto, pentru pensa anatomica, pentru cutitele de dezizolat, pentru alte snururi mai lung de care imi agaţ tocurile de ochelari. Materialele necesare sunt un dop de plută, capete terminale suficient de mari in diametru care sa poata cuprinde snurul indoit. Sculele sunt: o presa de capete terminale, dar nu su stringere copleta, o foarfeca de electrician pentru tabla, cutit. După cum reiese si din fotografiile alaturate, dup ce s-a ales capatul terminal corespunzător se detaşeaza izolatia  cu grija  ca sa nu deformam teava de cupru galvanizată. Se taie dintr-un dop o lungime egala cu lungimea tevii de cupru galvanizat. Apoi din aceasta bucata de pluta se taie un sector de cilindru si se potriveste ca dimensiune pentru a intra in teava de cupru: se taie portiune ascutita a sectorului, se tesesc colţurile si se scurteaza lungimea bucaţii de plută. Se are in vedere ca pluta aleasa sa nu aiba defecte pentru ca altfel se va deteriora prea repede si se va slabi stringerea. După mai mule incercari de a face astfel de cursoare am ajuns la concluzia ca este suficient daca lungimea plute ramine la o lungime de ¾ din lungimea tevii. După ce a fost introdusa pluta in cursor, se preseaza uşor la un capăt si apoi la celalalt capat al tevii si se probeasa daca aluneca usor, daca mai trebuie strâns. Se probeaza desfacerea snurului daca la tragerea  de cele doua parţi ale snurului se misc de pe pozitie cursorul. Daca considerati ca este nevoie de forţa de frecare mai mare intre pluta si snur atunci cu presa mai deformati usor teava cursorului. Trebuie sa va asigurati ca prin aceasta deformare a tevii de capăt terminal bucata de pluta care se freaca de snur sa nu poata sa iasa afara, sa realizeze o frecare corespunzatoare cu snurul incât sa nu se poate misca accidental pe snur. Cu timpul, depunerea galvanica  de pe teava de cupru a capătului terminal se va deriora in contact  cu transpiratia de pe degete si va ramâne doar teava de cupru. Este o idee cu capătul terminal si strângerea lui cu o presa. Daca nu aveti o astfel de presa, cu putina indemânare puteţi folosi un cleşte şpiţ.  Puteti sa folositi ori ce altceva ce aveti la indemana numai sa va indepliniti functia pe care o dorim de la cursor: sa ramână blocat pe fir in locul dorit de noi şi să-l putem mişca cu uşurinţă. Tot cu aceste capete terminale adecvate ca grosime, se pot repara si snururile de ochelari al caror cauciuc, cel care se prinde de ochelari, s-a rupt.

Vă doresc succes. Era sa zic ,,succesuri’’

Cu timpul buretele folosit la tapiserii este supus inbătrânirii şi isi pierde calitaţile elastice sau si mai rău se topeste si ai senzatia ca a dispărut dintr-o tapiserie, de scaun sau de dormeza. Alte ori stratul de burete este prea subtire, nu este asa de dens cum ar trebui e prea compresibil si după o perioada mai mare de stat pe scaunul (fotoliul) de la birou te doare şezutul. Într-o astfel de situaţie am fost eu când statul pe scaunul de la birou ma obosea si nu mai stiam ce sa mai fac. Atunci mi-am amintit de cismarul din copilaria mea, de unde ma trimeteau ai mei sa ridic pantofii de la reparat si unde pierdeam ore intregi uitându-mă cum lucrau cei din atelier.  Scaunul cismarului nu avea pe atunci  burete, era construit ca un cub cu toate laturile bine consolidate, iar pe cadru de lemn de  deasupra erau prinse in cuie fâsii lungi de piete (chingi) petrecute ca o urzeala într-o  o ţesatura, cu mici spaţii intre ele: aceasta era perna pe care statea si se pare ca era comoda.

Asa ca am demontat din suruburi piciorul telescopic al scaunului, apoi am demontat bratarele fotoliului şi am ramas doar cu parte pe care se sta, perna prinsa de placa de baza. Cu grija am scos agrafele cu care era prinsa pielea naturala de porc pe suprafaţa curbata a lemnului care era placa de baaz. Apoi am scos agrafele de pe snururile cu care era modelata perna pe placa de baza: îi făcea o oarecare denivelare  pentru a sta mai bine. Ulterior in zona aceasta voi incarca mai mult buretele care îi voi remonta la loc, pentru ca aici este zona in care el se comprima cel mai mult, pe oasele sezutului.Cu un cartom mai gros ajustat după dimensiunile placii si  după curbura exterioara a  placii de bază a scaunului, am trasat o linia curbata, asa ca in figura. Apoi dintr-o şipcă de 2,5 cm grosime (un lemn ingust) am tăiat o două bucaţi  de 5-6 cm laţime si de o lungime corespunzatoare laţimii placii de baza. după curba pe care am construit-o pe carton. Cele două şipci le-am potrivit şi le-am prins in trei cuie laolalta, având grija sa las afara capetele cuielor pentru  a le putea scoate ulterior. Cu şablonul de carton am trasat curbura pe care trebuiau sa o aiba la exterior si inca o curba la o distanţa de 3 cm catre interior. Sipcile prinse in acest fel am inceput ca sa le tai cu un pendular (sau cum ar spune neamţul stichsege), după curbele trasate , având deosebita grija ca semnul sa ramâna pe lemnul care trebuia sa-l prelucrez ulterior si nu pe cel care va fi deseu, aruncat. Cu o saiba de smirgel pusă pe flex am prelucrat curbele mai ales cele care se aşezau pe placa. Pe cele de la interior aveau sa fie fixate chingile si apoi buretele iniţial a scaunului pe care am fost atent ca sa il desprind cu grija. Aşa cum se vede din desen din alte doua sipci am confectionat partile laterale ale cadrului pe care se vor prinde rândul transversal de chingi. Aceste chingi sunt facute din niste centuri de siguranţa pe care le-am recuperat de la Dacie pe care am predat- o la programul rabla. Rama astfel confectionata am prins-o pe placa de baza cu niste TN-uri de 35mm înşurubata cu masina de gaurit cu o turatie variabila. TN-urile  au filet dubu, sunt calite, dar au dezavantajul ca montate pe lemnul de brad catrecapete poate sa-l crape atunci când intra in lemnul nesamfrenat portiunea conica a holtzsurubului. Nu am avut aceste probleme pentru ca placa de baza era facuta dintrun placaj mai gros (TEGO) curbat. Chingile, intinse bine, le-am prins in cuie de tapiserie(cu cap putin mai lat) pe cele doua feţe ale ramei a pe care tocmai o facusem.  Peste ele am asezat buretele (scurtat in partea din spate cu grosimea spătarului), iar peste acesta care era de o densitate mai mare am pus o bucata de burete groasa de 10 cm. Peste acest burete, in zona in care sunt oasele sezutului(in centrul pernei) am consolidat perna cu niste burete de densitate mai mare care fusese recuperat de la niste ambalaje pentru piese fragile. Peste toate acete parti ale noii perne, am aşezat faţa de piele a scaunului si am prins-o in partea din faţa. Apoi, cu grija, comprimnd si netezind perna spre spate am prins-o intr-o agrafa sau doua in spate. Apoi , pornind din centru spre o margine am repetat operatiunea si am prins-o in doua agrafe si apoi si in parte cealalta. Pentru capse am folosit un capsator electric care mi-a dat mare bataaie de cap pentru ca nu functiona tot timpul si trebuiac cam din 5 in 5 minute sa-l repar. Am continuat cu modelarea pernei netezind din centru către margini si din mijloacelel laturilor catre colţuri si prinzându-le cu agrafe. Am avut grija ca sa aşez bine colţurile rotunlite ale feţei de piele a pernei si am comprimat destul incât marginea feţei de piele a pernei sa depăseasca parte de jos a palcii de baza incît  sa o pot prinde de acesata.

UN ALT SCAUN DE BIROU, pe care l-am reparat e construit pe cadru de teavă rectangulara, cromată, iar perna este pe o rama mai groasă tot de TEGO, cu chingi făcute facute din elastic, lat, iar buretele micşorat in grosime din cauza vechimii. Cu trecerea timpului cauciucul natural din elastic s-a imbatrinit si si-a pierdut elasticitare şi datorita modului defectuos de a sta la calculator(cu piciorul indoit sub fund) al fiicelor mele. Am dat laoparte pânza impreuna cu buretele subţiat şi iniţial am vrut sa dau jos si chingile. Examinind prinderea : agrafe mai mari si ruginite am renuntat la aceasta idee si am intreţesut noile chingi printre cele vechi. Chingile noi au fost facute din niste deşeuri (margini) de pânză de jalujele care are o ţesătură sintetica, in grosime de sub 1mm. După ce au fost pozitionate, le-am intins cât am putut de bine si le-am prins ca mai sus, pe doua laturi(feţe) ale ramei, DAR cu agrafe de 10 mm. Apoi, peste ele, intre ele si buretele vechi am prins o noua pânza şi abia apoi am venit cu berete format din mai multe traturi pâna când am depăşit grosimea de 12 cm. Pe deasupra am asezat o noua pânza prinsa de rama pernei cu două rânduri de agrafe, in aşa fel incât primul rând sa mai prindă inca o data pe capetele chingilor. Pânza a fost prinsa ca pielea de mai sus netezind cu atenţie si modelând perna si colţurile ei. Spre deosebire de pielea de la scaunul descris mai sus pânza si buretele de aici nu a fost modelat mai inainte.

UN ALT TIP DE PERNĂ pe care am reconditionat-o a fost cea a unui scaun tapisat a carui perna era umplută cu iarba de mare. Elementele elastice de sub pânza de tapiserie din cânepă, sa le numim arcuri, erau fixate initial cu niste sfori pentru a nu permite deformarea pernei. Astfel era posibila deformarea pernei, lasându-se in jos si rama de fag a pernei devenea incomoda la şezut. Am luat niste coliere de plastic folosite la diferite legaturi mai ales incazul manunchiurilor de fire electrice, taies, kabelbinder, altfel spus. Era bine daca puteam ca arcurile de sub perna sa le fi prins nu numai intre ele asa cum se vede din fotoalăturate ci si de rama din lemn de fag a pernei. Dar acesta peresupunea ca sa desfacpânza pernei si sa indepărtez iarb ade mare pentru a putea ajunge pe suprafaţa interioara a pernei si sa prindde acolo niste mici inele prin care sa trec colierele de plastic. Sau sa pot sa bat direct in rama cuie de tip U care se mai folosesc si la batutul trestiei pentru realizarea tavanelor. DAR am renunţat la aceste operaţii in plus a fiid mult mai migaloase pentru ca in urma legarii doar a arcurilor intre ele perna a devenit corespunzatoare unei sederi confortabile pe ea.

Într-o activitate curenta intotdeauna ai nevoie de organizarea sculelor si a locului de munca. Şi acasa , ai nevoie de o organizare pentru a le depozita mai eficinte atunci când spaţiul de de pozitare nu prea îti prisoseste. Niciodata nu mi-a placut sa ţin holţşuruburile in pungi, pungulizesi cutioare care nu le puteam ţine la un loc sau se rataceau sau uitam sa le iau cu mine si nu de multe ori s-a dovedit ca nu le am la locul potrivit in cel care lucrez. Asfel m-am gândit la construirea unui organiser sau a unei valijoare. o sa-mi spuneţi ca sunt deja gata facute, dar la vremea aceea nu prea erau si ceea ce erau nu era destul pentru pretenţiile mele. De mai multa vreme,  adunasem mai multe sticle de la soluţiile de developat filme si fotografii alb negru precum si niste carcase de relel de semnalizare de camioane. Am avut un prieten tâmplar care mi-a facut o cutie ca cea din figura pentru depozitarea diblurilor, holtzsuruburilor, saibelor, suruburilor clemelor de spridere, şirurilor de cleme, prezoane şi tot felul de mărunţişuri care sunt de trebuinţa la o lucrare in care se dau gauri si sunt folosite dibluri. De asemenea  din sticlele de revelator de film am facut un organizator pentru capetele terminale. Toate aceste vi le arat in aceasta postare prin niste fotografii care sa fie mai sugestive. Pentru ca multa vreme aceasta valijoara am ţinut-o in portbagajul Daciei pe care am avut-o in dotare,  cleiul cu care a fost folosit la imbinare nut si feder a cedat partial din cauza umiditaţii destul de mari din portbagaj si a trebuit sa le prind cu agrafeca la capsatorul de birou. Daca as fi folosit cuie ar fi fost posibil ca nuturile sa se crape, pentru nu aş fi gasit cuie asa de subtiri ca si agrafele puscate cu un pistol electric. Inchizatoarea este una obisnuita pentru astfel de inchideri la care i-am taiat urechea de inchidere cu lacăt. Cele 4 puferele recuperate de la carcasa veche a calculatorului meu  si –au gasit cu succes intrebuinţarea la montarea pe fundul valizei. Alte patru pufere au montate pe valiza in partea opusa minerului de prindere tot pentru a nu zdeteriora lacul de apă cu care a fost vopsita initial valiza. Mânerul de prindere a fost montat cu aproxiamtie in centrul de  greutate al valizei acesta menţionându-se cu precadere prim repartizarea uniforma a componentelor care sunt mai grele. Un lucru importan este ca înălţimea fiecarei cutii sa fie in asa fel aleasa incât sa nu se vers conţinutul ei cu capacul inchis dar si sa permita inchiderea capagului de la organiser.