Baboo Hausmeister

• ¨      …vreti sa scapati de durere de dinti, frecati o bucatica de gheata intre degetul mare si aratator.Terminatiile nervoase care se afla in zona in forma de V a mainii, dintre police si index, stimuleaza o regiune din creier care blocheaza receptionarea semnalelor de durere provenite de la fata si de la maini. Se poate face si un masaj de presopunctură cu acelasi efect pe un punct sensibil aflat in aceeasi zonă dintre police si index. E mai eficient daca altcineva va face simultan aceasta presare a acestui punct la ambele mâini.
• ¨     …va gadila in gat-scarpinati-va in ureche! Explicaţia este ca atunci cand sunt stimulati nervii care se afla in ureche, se creeaza un act reflex in gat, care provoaca un spasm al muschiului care face sa dispara gadilatura. Urechea, de cealalta parte a timpanului comunica cu gatul prin trompa lui Eustachio: se realizeaza in acest fel egalizarea presiunilor de ambele parti ale timpanului.
• ¨        … tusiti in timpul unei injectii nu va mai doare atat de tare intepatura. Aceasta tuse produce o crestere brusca si temporara a tensiunii in piept si in canalul spinal, inhiband structurile care conduc la centrii nervosi receptori ai durerii.
• ¨        …pentru a atenua arsurile de stomac, sau din epigastru, sau de pe esofag, dormiti pe partea stanga. Cand dormiti pe dreapta, stomacul se afla mai sus decat esofagul, permitand mancarii si acidului sa alunece spre gat. Cand stati intinsi pe stanga, stomacul este mai jos decat esofagul si gravitatia lucreaza in favoarea dumneavoastra.
• ¨         … a nu ne mai curga sange din nas, eram pusi sa ne tinem cu două degete de nas si sa ne intindem pe spate, pana se oprea sangerarea. Puteţi opri sângerarea si altfel: se pune o bucatica de bumbac pe gingia de sus, sub varful buzei, si se apasa cu putere pe bucata de material. Sangele provine in special din partea anterioara a septului si apasand, veti opri sangerarea.
• ¨        …sunteţi ameţit de băutură- tineti-va cu mana de ceva stabil. Echilibrul este mentinut de urechea interna si este coroborat si cu vazul. Cilii din urechea interna plutesc intr-un fluid care are aceeasi densitate ca si sangele, iar alcoolul, diluând sângele, modifica si structura lichidului din urechea interna, afectand echilibrul. Creierul este dezorientat si are nevoie de o confirmare, iar in cazul de fata, este data de simtul tactil. Asfel, punand mana pe un obiect stabil, va veti recapata echilibrul.
• ¨        …simtiti ca aveti palpitatii si nu va stiti suferind de inima, puteti incerca sa apasati usor carotida, imediat sub mandibula. In acest fel veti stimula nervul vag si puteti scadea frecventa batailor.
• ¨        Miopia poate avea şi drept cauza prea mult timp petrecut in fata computerului. Ca sa nu aveti probleme, ar fi bine ca de cateva ori pe zi sa inchideti ochii, incordati muschii, inspirati adanc si, dupa cateva secunde, expirati si destindeti-va. Intinzandu-va si relaxandu-va bicepsii si glutealii puteti pacali muschii involuntari, precum cei ai ochilor, sa se relaxeze.
• ¨     …stati de vorba cu cineva la o petrecere unde este foarte mult zgomot, este bine sa-l ascultati cu urechea dreapta. Daca veti incerca sa va dati seama ce melodie se aude intr-o camera indepartata, folositi urechea stanga.
•        …sunteţi asemenea majorităţii oamenilor, cand alergati, obişnuiţi să expiraţi atunci când puneţi pe pământ piciorul drept. În acest fel, nu faceţi decât să exercitaţi o presiune asupra ficatului, care se află în partea dreaptă şi care va începe să vă înţepe. Pentru eliminarea acestei senzaţii neplăcute expiraţi atunci când puneţi pe pământ piciorul stâng.

Era in iarna anului 1898, intr-o seara friguroasa de februarie, cand inginerul german Wolfgang Schulze a ramas mult dupa lasarea intunericului in laboratoarele fabricii de bere in care lucra.

Cand si-a terminat munca, a stins lumina de la biroul sau, apoi a pasit prin intuneric spre iesire, cand, deodata, a vazut un fenomen uluitor: vasele in care se afla drojdia de bere iradiau o lumina fluorescenta. A fost ca un semn: din momentul acela, inginerul german a inceput sa studieze fara incetare ceea ce era considerat un simplu reziduu – drojdia. Surprizele nu au intarziat sa apara. La scurta vreme, Schulze a descoperit ca substanta aceea pastoasa si maronie avea o multime de insusiri legate de sanatate: aplicata pe piele, drojdia de bere vindeca foarte rapid ranile, iar administrata intern scurta convalescenta dupa diferite boli. Chiar si animalele slabite se inzdraveneau ca prin farmec atunci cand erau tratate cu ea. Incurajat de aceste rezultate, inginerul si-a tratat cu drojdie si sotia bolnava de cancer si – minune! – boala nu a mai progresat. Din nefericire, la vremea aceea era probabil mult prea devreme pentru asemenea descoperiri, asa ca observatiile si cercetarile lui Schulze au fost trecute sub tacere de catre comunitatea medicala, pentru ca apoi sa cada in uitare. Abia pe la mijlocul secolului al XX-lea, cercetarile inginerului german aveau sa fie luate in serios de catre medici si biochimisti, un demers care a revolutionat stiinta in general si medicina in special.

Ce este drojdia de bere?

Este o aglomerare de ciuperci inferioare (Saccharomyces cerevisiae), de dimensiuni microscopice, dar care se comporta ca niste adevarate uzine de medicamente, ce produc aproape intreaga gama de aminoacizi esentiali, toate vitaminele din complexul B, enzime, minerale in forma asimilabila (calciu, magneziu, fosfor) si anumite oligoelemente indispensabile vietii (in special seleniu). Sute de studii facute in ultimele decenii arata faptul ca substantele secretate de drojdia de bere joaca un rol esential in intretinerea sanatatii si in vindecarea unor boli, de la cele mai usoare la cele mai grave.

Poate cea mai importanta calitate a acestui supliment nutritiv este faptul ca acopera carentele de vitamine din complexul B, care, la sfarsit de iarna si inceput de primavara, afecteaza majoritatea oamenilor. Aceasta, in conditiile in care cele noua vitamine din acest complex sunt indispensabile pentru functionarea oricarui organ sau sistem din corp. Vitamina B1 este necesara pentru sistemul nervos si cardiovascular, fiind folosita contra bolilor de inima, contra depresiei si a asteniei. Vitamina B2 este esentiala pentru piele, fiind indicata in toate afectiunile dermatologice. Vitamina B3 este implicata in procese ce tin de echilibrarea sistemului nervos, in timp ce vitamina B5 este un stimulent natural al glandelor cortico-suprarenale, marind rezistenta la infectii si la stres. Vitaminele B7 si B8 sunt implicate in metabolismul colesterolului si al proteinelor, fiind importante si pentru mentinerea sanatatii si rezistentei parului. Vitamina B9 este un elixir contra anemiei si pentru mentinerea echilibrului hormonal, in timp ce vitamina B12, care actioneaza asupra sistemului nervos, mareste puterea de concentrare, favorizeaza eliminarea unor simptome specifice stresului psihic. In fine, vitamina B15 – ultima descoperita – favorizeaza schimburile de oxigen la nivelul tesuturilor si este un remediu minune contra imbatranirii, contra infertilitatii si a bolilor hepatice. Numai din aceasta scurta enumerare si ne putem da seama de extraordinarele aplicatii terapeutice ale drojdiei de bere. Insa, inainte de a le cunoaste, va trebui sa aflam cate ceva despre modul de administrare a acesteia.

Cum se administreaza drojdia de bere

Drojdia proaspata

Este vorba de aparent banalul ingredient pentru cresterea aluatului, care se vinde in magazinele alimentare la calup, avand o culoare bruna si un miros de… bere. Se consuma in combinatie cu miere: la o lingurita de drojdie se adauga doua lingurite de miere de albine, frecandu-se pana cand se obtine o pasta omogena. Doza zilnica pentru un adult este de 3 lingurite de drojdie de bere, care se administreaza pe stomacul gol, dimineata, la pranz si seara.

            Drojdia uscata

O gasim ambalata sub forma de pliculete, fiind in ultima vreme preferata de catre comercianti in fata drojdiei proaspete, care este mult mai greu de conservat si are un termen de valabilitate mai scurt. Inainte de a administra drojdia uscata, asigurati-va ca nu este aditivata sintetic, caz in care nu este recomandata in tratament. Este mai putin activa din punct de vedere terapeutic, dar in lipsa celei proaspete, poate fi folosita si ea cu succes. Mod de administrare: in jumatate de litru de suc de morcovi (obtinut casnic cu ajutorul storcatorului electric) se pun 2 lingurite de praf de drojdie uscata, se amesteca bine si se pastreaza la frigider. Se bea intreaga cantitate de preparat intr-o zi, fractionata in 3 reprize.

            Tabletele de drojdie

Le gasim in farmacii si in magazinele naturiste, fiind extracte atomizate de drojdie, conditionate sub forma de comprimate.. Sunt de regula foarte eficiente in terapie, fiind obtinute din culturi de drojdie selectionate asa incat sa aiba o concentratie ridicata de vitamine din complexul B si de seleniu. Se administreaza conform prospectului.
O cura cu drojdie dureaza minimum 10 zile si maximum 30 de zile (pentru a nu afecta flora intestinala), urmate de o saptamana de pauza, dupa care tratamentul se poate relua.
Drojdia de bere in prevenirea bolilor
La copii: administrarea de drojdie de bere este foarte importanta pentru stimularea proceselor de crestere (ajuta la consolidarea oaselor), pentru dezvoltarea psihica si mentala armonioasa. Mai ales copiii bolnaviciosi, anemici, cu o slaba capacitate de concentrare sau cu un grad ridicat de nervozitate ar trebui sa consume drojdie de bere. Doza pentru copiii intre 4 si 8 ani este, de regula, o treime din cea pentru adulti, iar pentru copiii intre 8 si 14 ani este o jumatate din doza pentru adulti.

La adolescenti: vitaminele si aminoacizii din drojdie ajuta la reglarea proceselor hormonale, impiedicand aparitia unor fenomene neplacute la nivel fizic, cum ar: maturizarea intarziata a organelor genitale, aparitia eruptiilor puternice de acnee, hirsutismul la fete. De asemenea, curele cu drojdie de bere (se administreaza in aceleasi doze ca la adulti) de 10 zile pe luna ajuta la dezvoltarea intelectului si la tinerea sub control a fenomenelor din sfera emotionala.
La adulti: acest produs natural este un excelent sustinator de efort, care ajuta la imbunatatirea performantelor fizice si intelectuale. Un alt element important este faptul ca drojdia de bere este un excelent remediu antistres, diminuand efectele nefaste ale acestuia asupra corpului si asupra psihicului.

La persoanele de varsta a treia: drojdia de bere, prin continutul sau de vitamine, aminoacizi si oligoelemente, este un excelent medicament pentru prelungirea tineretii biologice. La schimbarea anotimpurilor este utila o cura de 3 saptamani cu acest produs natural, care impiedica aparitia bolilor degenerative, sustine activitatea hormonala, mentine sanatatea sistemului nervos si a celui cardiac.

              Drojdia de bere in tratamentul bolilor

Anemia, tulburarile de asimilare a mineralelor (in special a calciului si a magneziului) – se face o cura de 21 de zile cu drojdie de bere. Este un remediu nu doar foarte bogat in minerale si vitamine, dar care si ajuta la metabolizarea corecta a acestora. Mai mult, s-a demonstrat faptul ca administrarea de drojdie de bere stimuleaza producerea de catre organism a elementelor figurate ale sangelui, ceea ce deschide noi perspective in tratarea anemiei, dar si a tulburarilor de coagulare, precum si a altor boli ale sangelui.

             Hepatita virala A, B si C – doctorul german A. Schrauzer a studiat vreme de 18 ani felul in care organismul uman se apara in fata infectiilor cu virusuri hepatice. El a observat in studiile pe animale de laborator ca rezistenta in fata acestor virusuri creste foarte mult atunci cand se administreaza drojdie de bere. „De vina” pentru aceasta imunitate sporita sunt niste compusi pe baza de seleniu, care ajuta activitatea unor celule ale sistemului imunitar.

             Raceli si boli infectioase in general, deficiente imunitare – se administreaza vreme de 2-3 saptamani cate trei lingurite de drojdie proaspata pe zi. Seleniul, precum si anumite vitamine continute de acest produs natural, maresc foarte mult rezistenta organismului la orice gen de infectie.

            Supragreutate, obezitate – studii americane arata ca tratamentele de 20 de zile cu drojdie de bere, repetate de mai multe ori la rand, ajuta la scaderea in greutate. Aceasta remarcabila proprietate se datoreaza cromului continut din belsug de drojdia de bere, oligoelement important si intr-o alta maladie in care acelasi remediu ajuta foarte mult, si anume diabetul.

            Boli cardiovasculare cronice – consumul de drojdie de bere regleaza nivelul colesterolului in sange, aduce la valorile normale tensiunea si favorizeaza activitatea miocardului. Studii comparative efectuate au aratat ca persoanele cu boli cardiace care consuma sistematic acest supliment alimentar au cu 30% mai putine probleme decat cardiacii din loturile martor.

            Paralizie, Parkinson, Alzheimer – se face in fiecare luna o cura de cate doua saptamani, in care se consuma zilnic 3-4 lingurite de drojdie de bere. Este un tratament cu o puternica actiune reintineritoare, cu efecte tonice asupra intregului sistem nervos. Acelasi tratament este valabil si in depresie, precum si in tulburarile psihice generate de stres.

            Psoriazis, sclerodermie, afectiuni dermatologice in general – se fac cure de o luna cu drojdie de bere (4 lingurite pe zi), cu o saptamana de pauza. Complexul de vitamina B, precum si anti-oxidantii continuti de drojdie sunt de un real ajutor pentru imbunatatirea metabolismului celular la nivelul pielii.

           Acneea – se face tratamentul intern descris mai sus, la care se adauga masti obtinute din: 2 lingurite de drojdie de bere, 2 linguri de ulei de masline si 2 linguri de miere lichida. Amestecul se omogenizeaza si apoi se intinde pe ten, unde se lasa vreme de 30 de minute, dupa care se spala cu apa calduta.

           Păstrarea drojdiei de bere in stare proaspătă mai multă vreme, se face punand drojdia intr-un pahar, fara aer, (inghesuita bine), iar paharul se aseaza cu gura in jos pe o farfurioara cu apa.

           Verificarea prospetimii drojdiei de  bere se face cufundand bucata de drojdie în apă fierbinte: daca se lasa la fundul vasului, inseamna ca este veche.

Sursa: Formula As.  

 Citeşte tot articolul

O arma impotriva tuturor bolilor. Probabil cea mai geniala dintre inventiile naturii este vitamina C, sau acidul ascorbic, cum o numesc specialistii. Daca s-ar decerna medalia de aur la o olimpiada a substantelor nutritive, ea ar fi castigata, fara nici un dubiu, de Vitamina C. O substanta mai pretioasa nu se gaseste pe tot pamantul. Cititi mai jos tot ce merita aflat despre acest superantibiotic.

Originea vitaminei C

Cu miliarde de ani in urma, a existat o perioada cand natura a fost nemultumita de felul cum se dezvoltau plantele si microorganismele. Pur si simplu, totul lancezea. Pretutindeni cresteau doar muschi, alge, licheni, nimic nu voia sa se ridice de la pamant ori sa se puna in miscare. „Am nevoie de o substanta foarte simpla”, si-a spus atunci natura, dupa ce cugetase o vreme, „una usor de construit din elementele pe care le am la indemana, o molecula compusa din carbon, hidrogen si oxigen. Ar trebui sa fie destul de mica si de agila, ca sa poata trece mai repede decat altele prin toate barierele metabolismului. Si atat de dinamica, incat sa impulsioneze evolutia pe pamant.” Asa a inventat natura molecula de vitamina C. Animalele isi produc in general singure aceasta substanta ce le asigura imunitatea. De aceea, ele nu racesc niciodata. Cand o vulpe colinda noaptea prin viscol ore intregi in cautarea prazii, metabolismul ei fabrica vitamina C din glucoza. De fiecare data, exact in cantitatea necesara.

O vitamina pentru plante, animale si oameni

La animalele inferioare si ulterior la cele superioare, vitamina C a reprezentat catalizatorul tuturor reactiilor vitale. De fapt, abia prezenta ei a facut posibila viata si miscarea. Deci nu e de mirare ca „fiintele imobile”, plantele, consuma si necesita relativ putina vitamina C. Cu cat este mai dinamic, un animal sau un om are nevoie de o cantitate mai mare de vitamina C. In ascensiunea pe scara progresului biologic de la animal la om, vitamina C a fost un participant tot mai activ. Fara ea, ne-ar fi imposibil sa percepem deosebirile dintre culori, sa constientizam trecerea timpului, sa traim bucuria si entuziasmul. Necesarul de vitamina C a crescut odata cu evolutia formelor de viata.

Functiile vitaminei C

In organismul uman, vitamina C are doua mari functii: întărirea imunităţii şi echilibrarea psihicului. Ea este cel mai redutabil inamic al tuturor bolilor.

Intarirea imunitatii

In sistemul imunitar, vitamina C este dusmanul neinduplecat al oricaror agenti patogeni, al parazitilor, virusurilor, microbilor si, in primul rand, al radicalilor liberi, care fug de ea ca dracul de tamaie. Fata in fata cu moleculele de vitamina C, radicalii liberi   n-au nici o sansa. Si, intrucat ei ne aduc imbatranirea si in final moartea, se poate afirma ca vitamina C este cel mai eficient aparator al tineretii.

Cheia pentru o viata fericita

E absolut firesc sa ne trezim dimineata, intampinand noua zi cu speranta si bucurie, asa cum fac animalele. Daca un om se da jos din pat fara chef, descurajat si plin de ganduri negre, inseamna ca exista o perturbare in biochimia creierului si a nervilor sai. Un asemenea fenomen nu are voie sa se petreaca. Vitamina C joaca aici un rol considerabil, ea poate fi chiar cheia ce ne deschide calea spre o viata mai fericita.
          Vitamina C pentru un tesut conjunctiv rezistent

Vitamina C mai are de indeplinit in corpul nostru o functie suplimentara, defel neglijabila. Ea consolideaza tesutul conjunctiv. In acelasi timp, tonifica si netezeste peretii tuturor vaselor de sange, de la cele mai mari pana la capilarele de dimensiuni microscopice. Cu vitamina C, varicele si hemoroizii se retrag, iar ridurile si incretiturile pielii dispar.

Vitamina C pentru gingii sanatoase si dinti puternici

Cu un aport consistent de vitamina C va intariti dintii si gingiile mai bine decat cu orice pasta. Mancati o lamaie pe zi si veti putea musca din mar fara grija. Acest proces de fortificare se manifesta vizibil la gingii si la alveolele maxilarului, oasele cu cel mai mare consum de calciu din corpul nostru. Calciul singur se deplaseaza prea lent pe drumul sau spre celule, atunci cand ele il asteapta in cantitati mari. Combinat insa cu vitamina C, el formeaza compusi – asa-numitii chelaţi -, astfel fiind transportat de urgenta la destinatie, prin curier rapid. Efectele se observa mai ales in aprovizionarea cu calciu a dentinei, materialul din care sunt construiti dintii. In absenta vitaminei C, eficienta calciului scade la jumatate.

Lamaie in loc de spalat pe dinti?

Calciul si vitamina C sunt adversarii nedeclarati ai dentistilor sau, mai bine zis, concurenta lor: stomatologii naturii. Mananca de doua ori pe zi cate o lamaie, si in acest mod se asigura ca au in permanenta respiratia proaspata si dintii perfect curati. Vitamina C omoara bacteriile ce dau nastere cariilor, iar calciul cimenteaza maxilarele si dintii. „E o metoda mai sanatoasa decat sa-ti freci de trei ori pe zi gingiile, pana le ranesti”, sustin biochimistii moderni. In sprijinul opiniei lor, ei amintesc de arcadele dentare descoperite in situri arheologice: au apartinut unor oameni care au trait acum 5000 sau 10.000 de ani si prezinta dinti sanatosi, desi pe vremea aceea nu existau cabinete stomatologice si inca nu se inventase pasta de dinti.

Vitamina C stabilizeaza greutatea corporala

Acesta este un lucru extrem de important pentru toate persoanele supraponderale si obeze: vitamina C este aliatul principal al celor ce doresc sa devina supli. Interesant de remarcat este si faptul ca animalele, traind in libertate, isi mentin greutatea corporala stabila pana la sfarsitul vietii, cu ajutorul vitaminei C.

Reglator al procentului de fier

Vitamina C are si alte functii in organismul nostru: ea „elibereaza” fierul din peretele intestinului si din splina si il transfera in sange, pentru a permite aprovizionarea cu oxigen a celulelor.

Repararea tesutului conjunctiv

Vitamina C joaca un rol preponderent in repararea si regenerarea tesutului conjunctiv. De aceea, ea este de mare ajutor la contuzii si loviri, precum si in prevenirea si tratarea diverselor traumatisme suferite de sportivi.

Lista de verificare: carenţa de vitamina C

Primele semne ce indica un deficit de vitamina C pot fi: sangerarea gingiei, racelile frecvente, tendinta de inflamare a mucoaselor, varicele, hemoroizii, excedentul de greutate corporala, oboseala persistenta, nervozitatea, dificultatea de concentrare, starile depresive, tulburarile somnului, riduri, incretituri ale pielii, talpa gastei la ochi, caderea parului, slabiciune generala, lipsa de farmec si carisma.

Actiunea vitaminei C, absorbţie rapida a vitaminei

Aceasta substanta uimitoare este rapid absorbita in sange si in celule, dar si trimisa in spatiul intercelular. Leucocitele, globulele albe, atat de importante pentru sistemul imunitar, contin concentratii inalte de vitamina C. La omul sanatos, ele sunt pline pana la refuz cu molecule de vitamina C, astfel fiind „inarmate pana in dinti” pentru lupta cu germenii patogeni.

Supradozarea nu e posibila

Vitamina C nu este toxica. Eventualul surplus de vitamina se elimina prin urina, intr-un interval de 24 de ore. Rinichii retin o cantitate redusa, pe care o reintroduc in metabolism. Dupa ingerarea unei cantitati exagerate de vitamina C, organismul foloseste doar aproximativ jumatate.

Din cand in cand, cate un fruct

Potrivit unor cercetari de data recenta, este important sa consumam alimente bogate in vitamina C, distribuite in portii pe tot parcursul zilei. Deosebit de bogate in vitamina C sunt: fructele proaspete, legumele, salata, ficatul.

O lamaie intreaga pentru sanatate

Daca nu beţi doar sucul stors din lămâie, ci îi mancati şi pulpa, acţiunea vitaminei C va fi de 20 de ori mai puternică. Explicatia consta in prezenta bioflavonoidelor in pulpa fructului. Din acest motiv, biochimistii ne sfatuiesc insistent sa nu ne multumim cu zeama, ci sa mancam lamaia in intregime.

Calaul radicalilor liberi

Alaturi de vitamina A, vitamina E si Seleniu, vitamina C face parte din grupa principalilor antioxidanti care combat radicalii liberi, ajutand celulele din corpul nostru sa se reinnoiasca in permanenta si sa-si pastreze sanatatea. Radicalii liberi sunt ansambluri de atomi cu un electron necuplat si o foame nepotolita de oxidare. Ei vor sa smulga dintr-o molecula oarecare a unei celule invecinate un electron, felul lor de mancare preferat, si sa-l inghita. Cand se intampla aceasta, atat molecula respectiva, cat si echilibrul celulei sunt perturbate, declansandu-se prompt o serie de reactii succesive.
          Ofensiva radicalilor liberi

Dupa o ofensiva incununata de succes a radicalilor liberi, celula slabita poate fi atacata de miliarde si bilioane de alti radicali liberi. Este o perspectiva deloc imbucuratoare, fiindca exista un numar imens de radicali liberi, ce nu asteapta decat o asemenea sansa. Ei se multiplica exploziv, se afla la ei acasa in substantele nocive si toxice, iar activitatea lor distructiva e incurajata de razele ultraviolete.
Radicalii daunatori iau nastere in organismul nostru pe mai multe cai. Iata cateva: o baie de soare cu durata de zece minute; plimbarea pe o artera intens circulata; consumul unei cutii de ton – delicios, dar otravit cu conservanti. Fumatul echivaleaza cu o fabrica uriasa de radicali liberi. In ce masura au de suferit celulele in urma atacului lor ne-o arata, de exemplu, numeroasele incretituri fine de deasupra buzei superioare sau ridurile ce brazdeaza frecvent fetele fumatorilor. In consecinta, amatorii de nicotina trebuie sa se orienteze spre o hrana foarte bogata in vitamina C, intocmai ca oamenii care traiesc intr-un mediu poluat cu noxe (de pilda, in vecinatatea unor cosuri industriale ce umplu aerul de fum).

Zvelti si in forma, cu doua lamai pe zi

Mancand de doua ori pe zi cate o lamaie, punem la adapost moleculele de tiroxina, responsabile pentru supletea si vioiciunea noastra. Din pacate, multi medici nu cunosc inca acest lucru. De fapt, tiroida, mica glanda harnica, plasata in fata laringelui, produce deseori suficienta tiroxina, insa molecula ei simpla, extrem de vulnerabila, cade imediat prada radicalilor liberi, astfel incat nu mai poate ajunge la celule. Doar moleculele de tiroxina insotite de cel putin douasprezece molecule de vitamina C, ca niste „politisti imunitari”, sunt protejate impotriva radicalilor liberi si pot parcurge drumul pana la capat, patrunzand in celulele din organism. In concluzie: daca mancam de doua ori pe zi cate o lamaie, moleculele noastre de tiroxina sunt inatacabile, asadar vom fi zvelti si in forma.

Riscurile sportului de rezistenta

Radicalii liberi apar in numar mare si atunci cand practicam sporturi ce presupun un efort fizic apreciabil, sustinut pe o durata de timp indelungata. Cu cat absorbim si consumam mai mult oxigen, cu atat mai multe molecule agresive de oxigen vor tinde sa oxideze ceva. In cazul unui maraton, de exemplu, nici chiar o rezerva imensa de vitamina C nu mai ofera protectie suficienta. Din aceasta cauza, cei ce practica un sport de rezistenta, cum ar fi ciclistii, sufera adesea de infectii ale cailor respiratorii superioare.

Utilizarile vitaminei C, ochii care ne salveaza viata

Ochii reprezinta cel mai important dintre organele noastre de simt, cel ce ne intretine si ne salveaza viata – cu ei vedem hrana, dar si pericolul. Lichidul lacrimal contine de 30-50 ori mai multa vitamina C decat sangele. Un cristalin afectat de cataracta e sarac in vitamina C. Un supliment (de aproximativ 1 gram pe zi) poate stopa si chiar vindeca boala. De asemenea, vitamina C le poate fi de ajutor si suferinzilor de glaucom. Administrata in doze mari (pana la 30 grame zilnic), ea face sa scada tensiunea intraoculara pana la 16 mm Hg (milimetri coloana de mercur), ceea ce inseamna o ameliorare considerabila. Orice tensiune intraoculara ce depaseste 17 mm Hg, mergand pana spre 50 mm Hg, este patologica.

Vitamina C consolideaza tesutul conjunctiv

O descoperire interesanta este aceea ca, in centrul unei rani recente, se produce o acumulare de vitamina C. Ea e indispensabila pentru formarea unui nou tesut conjunctiv din colagen. Tesutul astfel alcatuit este elastic, insa mai rezistent la rupere decat cablurile de otel ce sustin podul Golden Gate de la San Francisco.

Vitamina C si astmul

De extraordinarele proprietati imunomodulatoare ale vitaminei C pot beneficia si bolnavii de astm, care – dupa cum rezulta adesea din analize – au prea putin acid ascorbic in sange. Chiar si doza moderata de 1 g , luata zilnic, poate ameliora astmul bronsic. Totodata, vitamina C are si o actiune antihistaminica (dezinflamatoare) si antialergica.
          Piele catifelata cu vitamina C

Daca ne aprovizionam corpul cu nutrientii necesari si in primul rand cu multa vitamina C, pielea noastra isi pastreaza permanent tonusul, ramanand neteda si elastica. La numai 30 de minute dupa ce am ingerat alimente bogate in vitamina C, productia de colagen creste de pana la sase ori.

Sa prevenim ateroscleroza

Acidul ascorbic tonifica si vasele noastre sanguine, mentinandu-le peretii interiori netezi, astfel incat periculoasele cristale, constituite din colesterol solidificat si calciu, raspunzatoare de ingustarea vaselor, si in cele din urma de instalarea aterosclerozei, nu gasesc un loc unde sa se fixeze. In conditiile unei alimentatii deficitare, vasele de sange si in primul rand venele, care sunt oricum mai fragile, devin poroase, lasand sangele sa treaca in tesutul alaturat. Vitamina C vindeca aceste vase bolnave.

Influenta vitaminei C asupra psihicului

Vitamina C are o insemnatate convarsitoare pentru psihicul nostru. Ca substanta stimulatoare si de protectie la nivelul glandei hipofize, ea face posibila secretia a zece hormoni, ce dirijeaza patru domenii: sexualitatea, functiile tiroidei, stresul si cresterea.

Un drog al fericirii

Vitamina C participa la sinteza noradrenalinei, o substanta care ne invioreaza si ne face euforici. Cand ne confruntam brusc cu un pericol, de pilda riscul unui accident, suntem obligati sa reactionam cu viteza fulgerului. In acel moment, se sintetizeaza imediat noradrenalina. In fiecare dintre aceste etape ale procesului metabolic este prezenta vitamina C. Noradrenalina are (alaturi de adrenalina) o actiune excitanta, activeaza circulatia, face sa creasca tensiunea arteriala, ne ajuta sa ne simtim proaspeti si vioi. Vitamina C poate fi considerata un drog al fericirii, insa unul natural, fabricat de organismul nostru.

Nu obosit şi somnolent, ci in formă şi vioi

Vitamina C este necesara si pentru sinteza serotoninei, o substanta fara de care n-am reusi sa ne relaxam si sa dormim. In fine, o descoperire de ultima ora a oamenilor de stiinta vine sa confirme definitiv insemnatatea vitaminei C pentru sanatatea noastra mentala si psihica. E vorba de aportul ei la transmiterea impulsurilor nervoase, la stimularea memoriei si capacitatii de concentrare. La numai o ora dupa ce a fost bauta, zeama a patru lamai determina o inviorare psihica si mentala. Fenomenul invers, de lipsa de vitamina C, duce la temutul proces al imbatranirii cerebrale, la maladia Alzheimer si distrugerea masiva a neuronilor.

Avertisment pentru sărbători!

Dupa o petrecere de trei zile si trei nopti, cu nicotina, alcool, gustari cu grasime in exces si aer mizerabil, intesat cu fum de tigara, oricine se poate imbolnavi de Alzheimer in stadiu incipient. Toate rezervele de vitamina C sunt irosite si intr-un rastimp foarte scurt, creierul si neuronii imbatranesc cu cateva decenii.

De unde iei vitamina C?

Măceşele, afinele sau ardeiul verde sunt mult mai bogate în vitamina C decât clasicele lămâi

Citricele, precum lămâile sau portocalele, nu sunt cea mai bună alegere dacă ai nevoie de o cantitate cât mai mare de vitamina C. Poţi opta, în schimb, pentru un fruct exotic, cum sunt papaya şi guava, sau o mână de coacăze de pădure, care conţin de trei ori mai mult acid ascorbic, cum mai este numită această vitamină. Dacă nu, oricând poţi lua sirop de măceşe sau măceşe simple, din care poţi face ceai. Acestea au, pe suta de grame, de 20 de ori mai multă vitamina C decât lămâile.

Răcelile dese, lipsă de vitamina C

Vitamina C este un bun antioxidant care îmbunătăţeşte reacţia de apărare a organismului. „Aceasta este eficientă în oxidarea grăsimilor şi ajută metabolismul celular“, spune Julieta Cristescu, medic primar diabet şi boli de nutriţie la Institutul      „N. Paulescu“ din Bucureşti. Un aport suplimentar de vitamina C este necesar atunci când organismul este supus unui stres suplimentar, cum ar fi perioada de iarnă. Potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, fumătorii, diabeticii şi persoanele cu diferite infecţii au nevoie de o cantitate mai mare de acid ascorbic.

Semnele unei cantităţi scăzute în organism sunt, de regulă, puţin vizibile.            „E posibil să ai mai puţină vitamina C în organism dacă ai o susceptibilitate mai mare la infecţii şi dacă te învineţeşti mai uşor“, sugerează Alina Jiletcovici, medic specialist diabet zaharat, nutriţie şi boli metabolice la Cabinetul „Moşilor“ din Capitală. Cele mai bune surse din această vitamină sunt legumele verzi sau fructele de pădure.

„Cea mai mare cantitate de vitamina C o au măceşele. Şi vişinele sau merele au o concentraţie ridicată. Legumele au şi ele o concentraţie mai mare, dar este de dorit să fie consumate în stare crudă şi cât mai verzi. În timpul iernii, un aport important de vitamina C îl au murăturile“, mai spune Julieta Cristescu. Mai puţin cunoscut, ardeiul gras are şi el o concentraţie ridicată de acid ascorbic. În timpul verii, fructele de pădure pot fi o alegere mult mai bună decât lămâile.

Fierberea inactivează vitamina

Pentru a asimila cât mai mult din această vitamină, nu fierbe alimentele, te învaţă nutriţioniştii. „Orice procedeu de încălzire (fierbere, coacere, prăjire) la peste 60 de grade inactivează vitamina C. Legumele se pot doar opări“, explică Alina Jiletcovici. Şi expunerea la aer timp îndelungat are acelaşi efect. Consumă fructe sau legume în stare cât mai crudă şi la scurt timp după ce le-ai tăiat. O metodă bună de a prepara un ceai bogat în vitamina C este să adaugi lămâia când lichidul este călduţ şi să-l bei imediat.

Să vă fie de folos! Dumnezeu să vă ajute!           

Alimente cu reclame mincinoase!

Iaurturile cu fructe, margarina, supele la plic, alimente promovate ca fiind sănătoase, pot cauza boli de inimă, diabet, cancer şi alergii.

Iaurturile cu fructe sau cu diverse arome, margarina, supele la plic ori chipsurile sunt câteva dintre produsele alimentare promovate ca fiind sănătoase. Specialiştii în nutriţie atrag însă atenţia că efectul lor asupra sănătăţii este nociv. Consumate frecvent, aceste alimente pot cauza boli de inimă, cancer, Parkinson, alergii, crize de gută ori dureri de cap. Efectele negative sunt mult mai mari în cazul copiilor, al căror organism este în dezvoltare. Medicii te sfătuiesc să ocoleşti aceste alimente şi îţi indică alternativele.

Aromele „natural identice“ sunt artificiale

Iaurturile cu arome şi fructe pot interfera cu absorbţia vitaminelor la copii şi pot cauza alergii alimentare. „Fructele conservate au agenţi de conservare iritanţi şi neurotoxici mai ales pentru copii. Dacă pe eticheta iaurturilor scrie arome «natural identice» înseamnă că sunt arome artificiale. Iaurtul bun este proaspăt, din lapte pasteurizat fermentat, cu microfloră probiotică. Pe etichetă trebuie să scrie «culturi selecţionate din lactobacili şi/sau bifidobacterii»“, explică Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetări Alimentare din Bucureşti.

“Iaurturile naturale sunt însă foarte sănătoase, deoarece îţi protejează sistemul digestiv, sistemul imunitar şi pe cel cardiovascular“, adaugă specialistul.

O teorie mai nouă spune însă că cel mai bine asimilat este calciul care se găseşte în fructe şi legume, nu în lactate şi brânzeturi. „Studiile de ultimă oră arată că dacă mănânci brânză şi lapte în cantităţi mari se pierde calciu din oase. Produsele de origine animală conţin colesterol care se depune pe vase“, susţine medicul endocrinolog Virgiliu Stroescu.

Vegeta cu E-uri nocive

Chiar dacă sunt descrise ca fiind preparate cu „legume sănătoase“, supele la plic conţin o cantitate prea mare de sare şi întă ritori de gust şi aromă.

„Întăritorii de gust precum glutamatul monosodic, guanilaţii sau inozinaţii sunt E-uri neurotoxice care pot cauza crize de gută, senzaţii de greaţă, dureri de cap şi confuzii“, mai spune Gheorghe Mencinicopschi.

Nici produsele gen vegeta nu sunt recomandate, deoarece conţin aceleaşi  E-uri. Dacă le foloseşti de regulă la friptură, mai bine le înlocuieşti cu sare mai puţin rafinată şi condimente naturale precum piper sau ghimbir.

„În loc să pui vegeta în supe pentru a le da gust, mai bine foloseşte produse naturale precum ţelină, morcovi, ceapă“, completează endocrinologul Virgiliu Stroescu.

Grăsimi cancerigene în chipsuri

”Chipsurile şi floricelele sunt impregnate cu grăsimi arse cancerigene. În plus, conţin foarte multe calorii şi îngraşă. Dacă sunt preparate cu margarină, cresc colesterolul, iar aromele pot cauza crize de gută ori dureri de cap”, te mai avertizează specialistul în nutriţie Gheorghe Mencinicopschi. Periculoasă pentru sănătate este şi margarina. „Margarina conţine acizi graşi -trans artificiali şi, consumată în exces, poate cauza boli cardiovasculare, renale, hipertensiune arterială, Parkinson, Alzheimer, artrite reumatoide, diabet de tip 2 sau cancer. Studiile clinice şi epidemiologice au demonstrat că un consum de peste două grame pe zi de grăsimi hridrogenate duce la apariţia bolilor coronariene, la infarct de miocard şi accidente vasculare cerebrale“, mai spune Mencinicopschi.

În loc de margarină, specialiştii vă sfătuiesc să consumaţi unt. Persoanele sănătoase şi active fizic pot consuma unt în fiecare zi, dar nu mai mult de un cubuleţ.

BOMBE CHIMICE : Sucurile carbogazoase şi „naturale“

Băuturile carbogazoase despre care se spune că ar fi din fructe sunt în realitate bombe chimice ce conţin apă, zahăr rafinat, acid fosforic şi coloranţi de sinteză. „Aceste sucuri conţin o cantitate mare de zahăr rafinat, în jur de 110-120 de grame la un litru. Asta înseamnă că dacă bei un litru de suc consumi 100 de grame de zahăr alb. Acidul fosforic scade nivelul calciului atât la adulţi cât şi la copii, iar coloranţii de sinteză sunt neurotoxici, alergeni, pot cauza astm la copii şi tulburări cu deficit de atenţie (ADHD). În plus, inhibă metabolismul zincului“, spune Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetări Alimentare. Nici sucurile din concentrat natural de fructe nu sunt bune. Acestea conţin zahăr, iar prin pasteurizare se distrug vitaminele, enzimele şi sărurile minerale din ele.

Sursa: Internet Explorer

Drumul către iad este pavat cu aspartam    

Conform legii NMSA 25-2-10, SUA, aspartamul este o substanţă otrăvitoare, care aduce prejudicii grave sănătăţii. Producătorii aspartamului au ştiut de la început de pericolele acestei substanţe nocive şi de faptul că ea va distruge sănătatea populaţiei, şi totuşi au insistat ca aspartamul să fie comercializat. Documentele referitoare la toxicitatea aspartamului spun că, pentru a fi manipulat în laborator, este nevoie să se folosească mănuşi şi măşti de protecţie chimică, şorţ special şi purificatorul de aer!

 

Mecanismul de acţiune al aspartamului

În urma procesului de metabolizare în corpul uman, aspartamul se descompune în: 50% fenilalanină, dicetopiperazină (DCP), aproximativ 40% acid aspartic, 10% metanol. Fenilalanina este un aminoacid care se găseşte în mod normal în creier. Persoanele care suferă de fenilcetonurie nu pot metaboliza fenilalanina. Aceasta conduce la acumularea unor niveluri foarte ridicate de fenilalanină în creier, care uneori pot fi chiar letale. Dr. Russell Blaylock specifică faptul că mai ales în anumite zone ale creierului se acumulează niveluri foarte ridicate de fenilalanină: hipotalamus, medula oblongata, corpus striatum. Pentru a susţine creşterea rapidă a fătului, sunt necesari mulţi aminoacizi. Aminoacizii din venele fătului sunt de 4 ori mai mulţi decât în sângele mamei. Hrana naturală este un amestec complex de aminoacizi. Nici un aliment nu are unul sau doi aminoacizi izolaţi, aşa cum are aspartamul. Dr. Louis J. Elsas, profesor de pediatrie de la Universitatea Emory, a depus mărturie în faţa Congresului American: „Am petrecut 25 de ani în cercetări biomedicale, încercând să previn defectele de naştere cauzate de excesul de fenilalanină. Şi iată care este îngrijorarea mea: aspartamul este o neurotoxină şi o substanţă teratogenă binecunoscută, care, în doze nedefinite încă, produce efecte adverse grave reversibile la adult, dar ireversibile în creierul fătului sau al copilului.” El a mai arătat că fenilalanina este mai bine metabolizată de către rozătoare decât de oameni. Aşa-numitele suplimente alimentare, cu fenilalanină izolată, acid aspartic, acid glutamic şi alţi aminoacizi dicarboxilaţi sunt neuroexcitotoxine comercializate ori dintr-o crasă ignoranţă, ori dintr-o răutate intenţionată. Ele fac exact opusul a ceea ce sunt destinate să facă. Fenilalanina izolată produce întreruperea transmiterii neuronale, subnutrirea creierului, neurotoxicitate, ceea ce duce la funcţionarea redusă a creierului, depresie, migrene etc. S-a estimat că, din aproximativ 200 de milioane de americani care consumă anual aspartam, 20 de milioane nu pot metaboliza fenilalanina, şi această incapacitate genetică există în special la copii, conducând, în timp, la retardare mintală. Acest lucru înseamnă un risc de retardare pentru milioane de copii.

Dr. William M. Pardridge de la UCLA a declarat că un tânăr care bea peste 4 băuturi răcoritoare dietetice pe zi are un nivel incredibil de ridicat al fenilalaninei. Acidul aspartic (ASP) Este al doilea aminoacid din aspartam, existent în proporţie de 40%. Acest aminoacid, atunci când este izolat, este o excitotoxină, excitând neuronii până la distrugerea lor completă. La fel ca formaldehida, aspartamul este un agent care distruge cromozomii. Pericolele neurologice pentru făt sunt evidente. Distrugerile cromozomiale din corpul mamei pot fi moştenite de copil, şi toate generaţiile viitoare sunt în pericol prin moştenirea distrugerilor cromozomiale, dar şi prin vătămarea ovulelor potenţiale (în cazul fătului de sex feminin), datorită consumului de aspartam al mamei în timpul sarcinii. Dicetopiperazina (DCP) apare prin descompunerea aspartamului. Alături de molecula intactă de aspartam, ea este responsabilă pentru cea mai masivă epidemie de tumori pe creier apărută vreodată. Dr. John W. Olney a observat că DCP produce în intestine un compus similar cu N-nitrozoureea, o puternică substanţă chimică ce determină tumori cerebrale. Unii cercetători spun că DCP se formează după
ingerarea aspartamului. Dr. Blaylock spune că DCP se formează în produsele lichide care conţin aspartam, în urma unei depozitări îndelungate.

În 1987, toxicologul dr. Jacqueline Verrett, în mărturia ei în faţa Senatului American, arată că DCP este implicată şi în apariţia şi dezvoltarea de polipi uterini şi în modificările colesterolului în sânge. Metanolul (alcoolul metilic) se metabolizează prin oxidarea aspartamului şi formează formaldehida, şi apoi acidul formic (acesta se acumulează treptat în organism şi inhibă metabolismul oxigenului). Metanolul se obţine la nivelul intestinului subţire, atunci când gruparea metil din aspartam întâlneşte enzima chimotripsină. Formaldehida este o neurotoxină letală care interferează în procesul de replicare a ADN-ului şi determină efecte teratogene. Intoxicarea cu alcool metilic şi formaldehidă generează o serie de boli degenerative cumulative precum şi anomalii funcţionale în organism. Asociaţia pentru Protecţia Mediului (EPA) spune: „Metanolul este o otravă cumulativă pentru că, o dată ingerată, se elimină foarte greu din organism.. În corp, metanolul este oxidat şi se descompune în formaldehidă şi acid formic: ambele sunt extrem de toxice.“ De aceea, EPA recomandă o doză-limită de consum de metanol, de 7,8 mg/zi. Însă 1 l de băutură dietetică îndulcită cu aspartam conţine în jur de 56 mg de metanol! Dr. Woodrow Monte precizează: „Cei care consumă o cantitate foarte mare de băuturi aşa-zis dietetice zilnic, ingerează 250 mg de metanol pe zi, adică de 32 de ori mai mult decât limita admisă pe zi, stabilită de EPA. „Metanolul natural este prezent în anumite fructe şi legume (de exemplu, în roşii), dar el nu se găseşte niciodată izolat de etanol şi pectină, acestea din urmă împiedicând metanolul să fie metabolizat în formaldehidă şi în acid formic, ambele toxine letale. Metanolul sintetic este o otravă letală. Doza letală este de 1 ml/kg corp! O absorbţie de 50 până la 100 ml este mortală pentru om, deşi există cazuri în care moartea a survenit la mai puţin de 30 ml. Conţinutul de metanol în aspartam este de 1.000 de ori mai mare decât cel din alimentele obişnuite, conform publicaţiei americane Medical World News din anul 1978. În plus, metanolul din aspartam este „metanol pur“, care nu se găseşte ca atare în natură. Metanolul din natură este întotdeauna în amestec cu etanolul şi cu alţi compuşi, care îi scad concentraţia atunci când metanolul este eliberat în organismul uman.

Este suficient ca sticlele de Coca-Cola sau Pepsi-Cola light să rămână mai multe ore într-un depozit sau într-un vehicul fără răcire şi expus la soare, pentru ca ele să devină extrem de toxice. Mii de containere de băuturi light au fost trimise militarilor care au participat la operaţiunea Furtună în Deşert. Navetele de băuturi carbogazoase au rămas timp de săptămâni întregi în containere, la o temperatură ambiantă de peste 40 de grade C. Numeroşi soldaţi au manifestat diverse tulburări, identice cu simptomele otrăvirii cu aspartam.
Simptomele otrăvirii cu metanol includ: dureri de cap, acufene, ameţeală, greaţă, tulburări gastrointestinale, slăbiciune, vertigo, frisoane, pierderi de memorie, amorţeala membrelor, tulburări de comportament. Cele mai cunoscute probleme ale otrăvirii cu metanol sunt tulburările de vedere: pierderea treptată a vederii, înceţoşarea vederii, restrângerea progresivă a câmpului vederii, întunecarea vederii, vătămarea retinei, iar în final, orbirea. Datorită lipsei unor enzime-cheie, oamenii sunt mult mai expuşi la efectele toxice ale metanolului decât animalele. De aceea, testele cu aspartam şi metanol realizate pe animale nu reflectă în mod corect pericolele acestor substanţe asupra oamenilor. Mai mult decât atât, formaldehida este recunoscută ca fiind un activator puternic, care face ca proteinele străine să fie recunoscute de către sistemul imunitar ca antigene şi care activează răspunsuri imunitare de distrugere a lor. Din cauza acestei acţiuni auxiliare a ei, formaldehida este inclusă în multe vaccinuri. Abilitatea formaldehidei de a crea antigenicitate, în special în combinaţie cu moleculele de aspartam, este atât de mare, încât produce reacţii grave autoimune ale ţesuturilor deformate de polimerizarea formaldehidei. Sistemul imunitar se întoarce împotriva propriilor ţesuturi, şi astfel apare. lupusul eritematos (o boală cronică ce se manifestă prin inflamaţie, durere şi leziuni ale ţesuturilor din întregul organism. Lupusul este o boală autoimună, în care sistemul imunitar al bolnavului nu reuşeşte să facă diferenţa între ţesuturile proprii şi intruşi, atacându-le). Aspartamul denaturează ţesuturile fetale, creând stimuli antigenici, care atrag distrugerea lor de către sistemul imunitar. Această încheiere a sarcinii poate fi atât de rapidă, încât mama nu are timp să observe diferenţa dintre întârzierea menstruaţiei şi avort. În afară de pericolul de a genera atacul din partea sistemului imunitar al mamei, aspartamul atacă direct şi fătul. Un exemplu bun este sindromul alcoolului fetal.. Chiar şi consumul moderat de băuturi cu aspartam al mamei aduce fătului grave prejudicii pe viaţă. Apar diformităţi care marchează bebeluşul pentru întreaga viaţă, invaliditate şi lipsa acuităţii mintale la copiii care supravieţuiesc intoxicaţiei alcoolice uterine. Intoxicaţia cu alcool metilic este de 50 de ori mai puternică decât intoxicaţia cu alcool etilic (din băuturile alcoolice), iar intoxicaţia cu formaldehidă este de 5.000 de ori mai puternică.

Asamblate cu grijă în molecula de aspartam, aceste neurotoxine sunt de 20.000 de ori mai puternice decât băuturile alcoolice. Datorită extremei toxicităţi a aspartamului, chiar şi dozele mici sunt extrem de distructive, vătămând sistemul nervos al fătului şi structurile legate de acesta. Vederea şi auzul sunt şi ele afectate. Toate ţesuturile sunt vătămate, căci dincolo de efectele neurologice de intoxicare, alcoolul metilic este cea mai puternică bază organică din organismul viu şi este şi un agent de polimerizare. Nu există scăpare în faţa acestei otrăviri, fiind obligatoriu metabolizată de către enzima alcooldehidrogenază a alcoolului metilic în formaldehidă, transferându-se 75% în citosol (citoplasmă) şi 25% în mitocondrie.

Capacitatea chelatoare  aspartamului

În limba latină, chelate înseamnă gheară, iar în chimie, prin substanţă chelatoare se înţelege o substanţă chimică ce reţine alte substanţe chimice, cel mai adesea metale. Unul dintre motivele pentru care FDA a respins la început aprobarea aspartamului este puternica sa activitate chelatoare, prin care extrage rapid metale toxice sau netoxice şi le transportă în întregul organism (extrage chiar metale pe care în mod normal corpul le-ar respinge din timpul digestiei şi le-ar elimina rapid). Apare, de exemplu, pericolul de otrăvire cu plumb al creierului şi al altor organe. Multe dintre metalele pe care NutraSweet le poartă prin întregul nostru organism sunt la fel de toxice ca plumbul. Acidul aspartic se combină (formează chelaţi) cu cromul (un element necesar pentru funcţionarea corectă a glandei tiroide). Persoanelor care consumă mari cantităţi de aspartam li se poate atribui, după o anumită perioadă de timp, un diagnostic fals – boala Basedow-Graves –, pentru tratarea căreia, bolnavul este supus unei terapii alopate prin iradierea glandei tiroide, fără a se trata cauza reală!!!

Efectele nocive ale acestei toxine au determinat apariţia unei noi boli: boala aspartamului

Când pacienţii care se plâng de simptomele asociate aspartamului încetează să mai consume produsele care conţin aspartam, simptomele dispar, dar ele revin atunci când persoana începe din nou să consume aspartam. Mulţi medici se referă la această simptomatologie ca fiind „boala aspartamului“. Simptomele pot apărea imediat, gradat sau pot degenera în boli cronice. Dr. Lendon Smith a declarat că o mare parte a populaţiei suferă de efectele secundare asociate aspartamului, deşi nu au nici cea mai vagă idee de ce medicamentele, suplimentele şi plantele nu le vindecă simptomele. Apoi, există şi consumatori de aspartam care nu „par“ să sufere deloc de reacţii imediate. Aceştia însă sunt susceptibili de a dezvolta afecţiuni pe termen lung. Conform unui raport din 1994 de la Departamentul de Sănătate şi Servicii Umane (DHHS) din SUA, multe dintre bolile cauzate de aspartam sunt foarte serioase, consumul lui în cantităţi mari putând duce şi la deces. Faţă de ceilalţi aditivi care se folosesc până în prezent, acest îndulcitor a înregistrat cele mai multe plângeri (80-85% din totalul de plângeri) din partea consumatorilor. Consumul de aspartam generează următoarele afecţiuni:

LA NIVELUL OCHILOR
• conjuctivită
• dilatarea pupilei
• sindrom exoftalmic; umflarea ochilor
• iritaţii, durere şi presiune oculară
• orbirea treptată a unuia sau a ambilor ochi
• probleme la folosirea lentilelor de contact
• reducerea lichidului lacrimal
• cecitate, scăderea vederii şi/sau alte probleme de vedere, cum ar fi: înceţoşare, fulgerări luminoase,viziunea unui tunel, pete sau linii.

LA NIVELUL URECHILOR
• intoleranţă severă la zgomot
• probleme cu auzul, pierderea auzului
• tinitus (ţiuituri în urechi)

LA NIVEL NEUROLOGIC
• ameţeală, clătinare din picioare, mers instabil, probleme de echilibru
• amorţeli ale extremităţilor, dureri ale extremităţilor
• artrită
• atacuri cerebrale parţiale sau complexe
• atacuri de panică
• confuzie
• convulsii
• crize de apoplexie
• crize epileptice
• durere locală, slăbiciune în membre
• dureri ale încheieturilor şi articulaţiilor
• dureri de cap, migrene, unele chiar acute (femeile sunt mult mai vulnerabile)
• dureri faciale atipice
• dureri generalizate
• dureri musculare şi la nivelul scheletului
• febrilitate
• halucinaţii
• hiperactivitate acută şi nevoia de a mişca încontinuu din picioare
• hiperactivitate la copii sau adulţi
• incapacitate de concentrare, pierderea memoriei, tulburări de gândire
• îngreunarea vorbirii, dificultăţi de vorbire, dicţie neclară
• leşin, inconştienţă şi comă
• modificarea formei şi a texturii sânilor
• parestezie şi amorţeala membrelor
• retardare la copii
• senzaţie de greutate în corp
• spasme musculare
• tremurături ale muşchilor
• tremurături severe
• tulburări neurologice
• umflarea diferitelor părţi ale corpului

LA NIVEL PSIHOLOGIC/PSIHIATRIC
• agresivitate
• anxietate
• depresii moderate până la severe (deoarece scade nivelul de serotonină)
• fobii
• insomnie, somnolenţă, probleme de somn
• iritabilitate
• modificări de personalitate
• oboseală accentuată
• schimbări rapide în calitatea şi intensitatea dispoziţiei

LA NIVELUL PIEPTULUI
• aritmie
• dispnee
• dureri în piept
• hipertensiune
• modificări ale presiunii sanguine
• palpitaţii, tahicardie
• respiraţie astmatică
• respiraţie scurtă datorită modificării poziţiei

LA NIVEL GASTROINTESTINAL
• balonare
• constipaţie
• crampe
• diaree, uneori cu cheaguri de sânge
• durere şi dificultăţi la înghiţire
• dureri abdominale
• greaţă, vomă
• modificarea apetitului
• modificarea sensibilităţii gustative
• modificări în greutate
• probleme ale sinusurilor
• probleme de salivare
• sete persistentă şi reţinerea apei în organism
• sialoree
• tendinţă de a mânca şi a bea excesiv
• tuse cronică
• urme de sânge în vomă sau fecale
• uscarea gâtului, dureri de gât

LA NIVELUL PIELII
• la nivelul pieptului, agravarea alergiilor respiratorii (de exemplu, astmul)
• eczeme
• înroşirea feţei
• leziuni dermatologice
• reacţii alergice în regiunea gurii şi a buzelor
• senzaţii de mâncărime, fără erupţii cutanate
• urticarie şi alte probleme de piele

LA NIVEL ENDOCRIN ŞI METABOLIC
• accelerează şi generează apariţia diabetului la persoanele care sunt susceptibile la diabet, dar care nu ar fi dezvoltat niciodată această boală dacă nu consumau aspartam
• accelerează procesele clinice ale diabetului
• adenopatie
• agravarea hipoglicemiei
• agravează şi simulează retinopatia şi neuropatia diabetică
• diverse tulburări metabolice, anemie
• căderea părului sau subţierea lui
• agravarea complicaţiilor diabetice: retinopatie, cataractă, neuropatie şi gastropareză
• crampe în perioada dintre ciclurile menstruale
• creşte apetitul pentru carbohidraţi
• creşterea gradată în greutate
• diabet şi complicaţii ale diabetului
• dificultăţi în timpul sarcinii
• dismenoree
• hematurie
• hiperglicemie sau hipoglicemie
• modificarea coloraţiei unghiilor şi a pielii
• modificarea mirosului corporal
• modificări ale aspectului părului şi unghiilor
• modificări ale transpiraţiei
• noduli
• obezitate
• pierderea şi modificarea gustului
• probleme şi modificări menstruale
• produce un control scăzut asupra diabetului la pacienţii care iau insulină sau antidiabetice orale
• scăderea bruscă în greutate

LA NIVEL UROGENITAL
• impotenţă
• reducerea funcţiei sexuale
• tulburări sexuale
• dificultăţi de urinare
• modificări ale cantităţii urinei
• probleme urogenitale
• urinare frecventă şi senzaţie de arsură

ALTE TULBURĂRI
• modificarea temperaturii corpului
• probleme cu dantura
• probleme nespecifice
• scăderea imunităţii, sensibilitate crescută la infecţii
• sete excesivă, retenţia de lichide, umflarea picioarelor

CELE MAI GRAVE EFECTE
• comportament agresiv
• creşterea incidenţei cancerului, precum şi a gradului de malignitate a tumorilor pe creier
• defecte la naştere (incluzând retardarea mintală) şi avorturi spontane (nu doar în cazul în care mama a consumat aspartam, ci atunci când şi tatăl a consumat)
• dependenţa de aspartam şi apetitul exagerat şi incontrolabil faţă de dulciuri
• depresii severe
• hiperactivitate la copii
• moarte subită
• schizofrenie
• tendinţe suicidare
• ulcer peptic
• vătămarea iremediabilă a creierului

BOLI CAUZATE DE ASPARTAM
• boala Alzheimer
• boala Basedow-Graves
• boala Lyme
• boala Ménière
• boala Parkinson
• deficit de atenţie
• epilepsie (forma „grand mal“ şi „petit mal“)
• fibromialgie
• hipotiroidie datorată mercurului din plombele dentare
• limfom malign non-Hodgkin
• limfom la nivelul creierului (este o tumoare cu o rată foarte crescută de mortalitate, fiind asociată cu consumul de aspartam)
• lupus eritematos diseminat
• retardare mintală
• scleroză laterală amiotrofică
• scleroză multiplă
• sensibilitate crescută la amalgamurile dentare cu mercur
• sindromul cronic de oboseală
• sindromul de mialgie eozinofilică (EMS)
• tumori cerebrale, ale glandei tiroide, mamare, pancreatice, testiculare, ovariene, uterine, adenomuri ale glandei pituitare, tumori uterine.

Aspartamul modifică nivelul de aminoacizi din sânge, blocând sau scăzând nivelul de serotonină, tirozină, dopamină, norepinefrină şi adrenalină. Apar astfel tulburări emoţionale, cum ar fi depresia. Chiar şi o singură doză de aspartam creşte semnificativ nivelul de fenilalanină din sânge. Aceste tulburări încetează imediat după eliminarea aspartamului din dietă. Dacă unor persoane cu deficienţe genetice li se administrează aspartam, ele pot manifesta dureri de cap, insomnie, depresie, atitudini ostile, anxietate şi alte reacţii negative. Nu este de mirare că medicamentul Prozac înregistrează vânzări extrem de mari… pentru că el tratează toate aceste tulburări! Este tipic ca simptomele intoxicării cu aspartam să nu poată fi detectate de testele obişnuite de laborator sau de razele X. Tulburările şi bolile pot fi de fapt semnele intoxicării cu aspartam. Deşi există un număr foarte mare şi în continuă creştere de atacuri de apoplexie produse de aspartam, Fundaţia Americană pentru Tratarea Epilepsiei promovează practic aspartamul.. La Institutul de Tehnologie din Massachusetts (MIT), au fost monitorizate 80 de persoane care suferiseră anterior atacuri de apoplexie după ingerarea de aspartam. Institutul de Nutriţie Comunitară a concluzionat, în urma acestui program de supraveghere: „Aceste 80 de cazuri se potrivesc perfect definiţiei generale date de FDA riscului iminent asupra sănătăţii publice, fapt care ar necesita imediata retragere de pe piaţă a produsului în cauză.” Institutul de Cercetare a Cancerului din SUA a descoperit o creştere a incidenţei tumorilor maligne la nivelul creierului, în anii care au urmat obţinerii licenţei aspartamului pentru băuturi (după 1983). Una dintre plângerile cele mai frecvente ale victimelor aspartamului este pierderea memoriei. Ca o ironie, în 1987, compania G.D.Searle căuta să descopere un medicament pentru a combate sindromul pierderii de memorie cauzat de distrugerile provocate de aminoacizii cu rol excitator. Trei persoane din cinci care consumă acest îndulcitor au migrene, iar G. D. Searle (compania producătoare) este de părere că rata efectelor negative este nesemnificativă în comparaţie cu milioanele de doze de băuturi cu aspartam, consumate zilnic, de atâţia oameni la nivel planetar, şi de aceea aspartamul este indicat ca înlocuitor al zahărului.
Aspartamul distruge procesul de fertilizare prin faptul că ruinează răspunsul sexual al femeii şi induce disfuncţii sexuale la bărbat. Mai mult decât atât, aspartamul întrerupe dezvoltarea fătului prin avort sau generează defecte din naştere. Aspartamul distruge structura ADN-ului fătului, punând un stigmat pe generaţiile care vor urma.. Proprietăţile aspartamului de inducere a avortului sunt inerente datorită structurii sale.

Mărturii cutremurătoare despre aspartam

Declaraţia unei femei (septembrie 2005): „Consum de 12 ani aspartam, sub formă de băutură carbogazoasă: Dr. Pepper Dietetică. Nu am fost niciodată grasă, dar m-am gândit să încep să beau băuturi dietetice pentru că eram îngrijorată că eu consumam prea mult zahăr şi aflasem despre efectele nocive ale acestuia. În ultimii 6-7 ani, ajunsesem să beau între 6-8 cutii de Dr. Pepper zilnic, uneori şi mai mult. Atacurile de panică şi teama de înălţime au început să îmi apară acum 5 ani.

Doctorul mi-a prescris antidepresive, însă ele şi-au făcut efectul doar o lună, apoi medicul mi-a crescut doza şi în cele din urmă a schimbat medicamentul, pentru că primul nu se dovedise eficace. După un an de zile de antidepresive, mi-a recomandat să iau Paxil-CR şi, în 3 săptămâni, am luat în greutate 15 kg! De la 1.70 m şi 56 kg la 1.70 m şi 72 kg în numai 3 săptămâni, era o treabă serioasă, şi cred că vă puteţi imagina cum mă simţeam. Am încetat să mai iau medicamentele şi am început să iau masiv complexul de multivitamine B. Acestea m-au ajutat, însă la fel ca antidepresivele, efectul lor nu dura. Ne-am mutat în Texas în luna mai şi a trebuit să conduc maşina timp de două zile. Când am trecut podul peste Mississippi, am crezut că o să mor de spaimă.

Ne-am stabilit în Houston, şi am început să mă interesez despre medicamentele şi vitaminele pe care le luam, pentru că începusem să cred că am dezvoltat un fel de alergie. Când am aflat despre aspartam, mi-am dat seama că nu doar atacurile de panică se datorau acestuia. Alte simptome cu care mă confruntam erau depresia, schimbările de dispoziţie, oribila transformare a temperamentului meu, palpitaţiile, pierderea auzului la urechea stângă, scăderea drastică a vederii, crampele şi diareea constantă, amorţirea degetelor mâinii la simpla intenţie de a apuca un obiect.

Toate aceste lucruri nu îmi fuseseră caracteristice înainte şi apăruseră rând pe rând în ultimii 5 sau 6 ani. Aveam senzaţia că alunec pe o pantă fără întoarcere. Am renunţat la aspartam şi produsele care conţin îndulcitori artificiali din 1 august 2005. Atacurile de panică s-au diminuat, dar nu au dispărut încă definitiv, dar coşmarurile îngrozitoare au dispărut, insomnia s-a redus, tendinţa paranoidă s-a diminuat, schimbările de dispoziţie s-au înrăutăţit – însă pentru că ştiu cum a fost să mă las de fumat, am încredere că aceste lucruri sunt specifice perioadei care a creat dependenţa, şi că vor trece. Sunt foarte încrezătoare şi plină de speranţă.”

Declaraţia lui Richard Moss (ianuarie 2006): „Am început să beau băuturi carbogazoase dietetice în anii ’80. Am observat totuşi că propaganda realizată de FDA era suspect de perfectă şi de inocentă în ceea ce priveşte siguranţa aspartamului pentru sănătatea umană, ştiind că metanolul şi aminoacizii sintetici din alimente sunt toxici. NutraSweet conţinea metanol, şi totuşi ei spuneau că o persoană poate bea cât de mult vrea, fără probleme. La câtva timp după aceea, am început să aud ţiuituri în urechi şi să am dureri trecătoare în braţe şi picioare.

În 1998, în timpul verii călduroase, beam chiar mai multe băuturi dietetice, deoarece munceam din greu şi, în timp ce conduceam spre casă, am avut de câteva ori atacuri severe de vertigo. De atunci până în prezent am surzit de urechea dreaptă, am intoleranţă la zgomote şi aud foarte greu cu urechea stângă. Am probleme cu purtarea lentilelor de contact. Nu am realizat că acestea se datorează aspartamului, până nu am citit despre efectele acestuia în anul 2004.

Nu am nicio îndoială că aceasta este cauza problemelor mele de sănătate şi îmi doresc să fi aflat mai devreme aceste lucruri, pentru a mă putea salva. În rest, sunt perfect sănătos, cu excepţia bolii Meniere şi a surzirii aproape complete.”

Declaraţia unui bărbat de 35 de ani de profesie anestezist: „Am avut trei atacuri majore de apoplexie, dureri mari de cap şi tulburări de vedere, atunci când consumam zilnic 4-6 băuturi de Coca Cola dietetice. Nu am mai avut absolut nici unul dintre aceste simptome timp de doi ani, din momentul în care am încetat să mai folosesc aspartam.“

Un medic a informat despre cazul unui pilot care-şi pierduse licenţa de zbor din cauza unor inexplicabile convulsii. Realizând că se datorează băuturilor cu aspartam, pilotul a încetat să le mai consume şi convulsiile au dispărut de asemeni. Încercând să-şi reobţină licenţa şi dreptul de a pilota din nou, documentând această intoleranţă a organismului la aspartam, el a urmărit să consume intenţionat băuturi carbogazoase cu aspartam, pentru a vedea efectul. La scurt timp, convulsiile au reapărut prompt.

Carmen Carradine, mama Katrinei: „Katrina avea 10 ani şi 9 luni şi m-am gândit că ar fi bine să ia nişte vitamine. I-am cumpărat Flinstone. A fost îngrozitor. După o lună nu mai ştiam dacă o să mai trăiască sau nu. Avea foarte des crize de apoplexie. Medicii au spus că dacă o să continue în felul acesta, o să moară. I-am povestit unei prietene prin ce treceam şi ea mi-a zis: «Oh, sună exact ca şi cum ar fi intoxicată cu aspartam!» În acea perioadă, ea urma un seminar despre sănătate, unde se vorbea despre pericolele aspartamului..

Aşa am aflat mai multe informaţii. Am început să arunc din bucătărie toate produsele care conţineau aspartam sau NutraSweet. Singurul lucru pe care nu l-am aruncat au fost vitaminele Flinstone, despre care nici nu m-am gândit că ar putea conţine aspartam. Vreme de 9 luni starea ei a început să se îmbunătăţească simţitor. Atunci m-am gândit să îi dau din nou vitaminele. Şi, din senin, a început să se plângă din nou de dureri de stomac, de cap, ameţeli, vorbea încetinit… Îmi amintesc perfect toate acestea, pentru că a trebuit să i le relatez doctorului. Şi mi-am dat seama că problema revine.

Am făcut din nou o razie prin dulapuri, căutând să-mi dau seama ce produs ar putea conţine aspartam. Şi am găsit aspartam în vitaminele Flinstone! Am fost şocată, pentru că nu aş fi crezut niciodată, niciodată că ar putea pune un îndulcitor artificial în produse pentru copii, mai ales în vitamine! Eram foarte furioasă! Le-am aruncat imediat. Şi imediat ce a încetat să ia acele vitamine, simptomele Katrinei au dispărut. Ca rezultat al consumului de aspartam, creierul ei a fost grav afectat, are o memorie mai scurtă, tulburări de comportament, probleme de vedere, dificultăţi de vorbire, probleme de învăţare, retardare mintală. Am aflat apoi că mai ales copiii sunt supuşi unor pericole majore, deoarece sunt mult mai sensibili în perioada de creştere.”

Cu puţin timp înainte de a muri de cancer, David Rietz a vrut să facă cunoscut acest mesaj: „Consider că am fost victima unei dezinformări monstruoase. Există legiuni întregi de mincinoşi care afirmă că aspartamul nu este periculos.. Detest ideea de a fi fost otrăvit pentru profitul altora. Doresc să fac tot ce îmi stă în putinţă pentru a alerta publicul despre pericolele aspartamului.”

Realizând că un număr din ce în ce mai mare de oameni de ştiinţă, grupuri de protecţie a consumatorului şi medici sunt îngrijoraţi şi acuză aspartamul, în anul 2000 ziarul britanic Sunday Express a lansat o anchetă publică referitoare la efectele nocive ale aspartamului asupra sănătăţii consumatorilor. În urma acestei investigaţii, redacţia ziarului a fost inundată de scrisori, telefoane şi email-uri cu plângeri şi incriminări la adresa aspartamului din partea cititorilor. În urma acestei afluenţe neaşteptate de plângeri primite, ziarul Sunday Express a cerut Guvernului britanic să finanţeze noi studii pentru cercetarea efectelor aspartamului pe termen lung.

Aspartamul este inclus în planul conspiraţiei planetare care vizează un genocid biologic

Anual, tone de aspartam sunt deversate, în mod deliberat şi în deplină cunoştinţă de cauză în ce priveşte efectele devastatoare pe care le produce, către populaţia planetei. Prin falsificarea şi denaturarea documentelor, prin informarea eronată, oamenii sunt încurajaţi să utilizeze această substanţă, toate aceste lucruri făcând parte dintr-o imensă conspiraţie criminală planetară. Continuarea acestei acţiuni este încurajată de interesele pentru profiturile enorme obţinute de companiile producătoare de aspartam şi din industria farmaceutică şi medicală, care promovează acest îndulcitor, pentru ca apoi să trateze oamenii afectaţi de efectele lui. Dacă reuşim să rupem doar o verigă din lanţul vicios al toxinelor, prezentând realitatea şi efectele dezastruoase ale acestora, oamenii încep să gândească: „Dacă m-au minţit în legătură cu această problemă, recomandându-mi acest medicament, care, iată, mi-a făcut rău, atunci mă întreb care este adevărul cu restul lucrurilor?“ Şi atunci, oamenii încep să îşi pună întrebări despre mai multe lucruri. Chiar dacă la început iese la iveală doar un singur adevăr, acesta deschide poarta pentru o trezire a conştiinţelor şi pentru vindecarea reală a oamenilor. Folosirea aspartamului este o otrăvire în masă a populaţiei mondiale. Fiecare metabolit al aspartamului are o toxicitate foarte mare, şi el a fost declarat foarte periculos pentru consumul uman. În prezent se fac eforturi în întreaga lume de a se stopa otrăvirea populaţiei cu aspartam. Toţi oamenii trebuie să ştie că aspartamul interacţionează cu toate medicamentele şi vaccinurile, deci cât timp un pacient consumă aspartam, nici un medicament pe care îl ia nu este sigur.

 Sursa: Internet Explorer