Originea „degetului mijlociu”
Se spune ca inaintea Bataliei de la Agincourt (1415) din timpul Razboiului de 100 de ani, francezii, anticipand victoria impotriva englezilor, au propus taierea degetelor mijlocii ale arcasilor englezi capturati. Fara degetul mijlociu le-ar fi fost imposibil sa traga cu renumitul arc englezesc (english longbow) devenind, prin urmare, incapabili sa lupte in viitor. Acest faimos arc englezesc era facut din lemnul unui copac tipic Marii Britanii, numit Yew, taxus baccata. Gestul brusc de tragere cu acest arc era cunoscut ca „plucking the yew” (sau „pluck yew”).
Spre surprinderea francezilor, englezii au intors soarta bataliei si, dupa castigarea ei, au inceput a-i ironiza pe francezi aratandu-le degetele mijlocii si zicand „Vedeti, inca putem trage cu arcul!” („See, we can still pluck yew”).
Cum „pluck yew” e, oarecum, dificil de pronuntat, incomoda aglomerare de consoane de la inceput a fost inlocuita, treptat, de labiodentalul ‘F’, rezultand expresia deseori folosita in timpul cunoscutului „salut” cu degetul.