Legea nr. 10/1972 – Vechiul Cod al muncii, prevedea in mod expres ca dispozitiile sale nu se aplica „raporturilor in care prestarea unei munci se face pe baza unui contract de drept civil.“
Dupa 1989, in practica, prestarea de activitati in temeiul unor conventii civile incheiate in baza Codului civil a cunoscut o evolutie spectaculoasa, fapt care a determinat reglementarea acestor raporturi juridice printr-un act normativ special.
Prestarea muncii in baza unor astfel de conventii civile crea avantaje pentru patroni si serioase dezavantaje pentru cei care prestau munca.
Pentru a acoperi legislativ aceasta situatie de fapt si pentru a inlatura aceste fenomene negative, legiuitorul a adoptat Legea nr. 83/1995 privind unele masuri de protectie a persoanelor incadrate in munca.
Acest act normativ nu a avut efectele scontate, motiv pentru care legiuitorul a adoptat Legea nr. 130/1999 privind unele masuri de protectie a persoanelor incadrate in munca.
Ulterior, in temeiul Legii nr. 130/1999, prin Hotararea Guvernului nr. 935 din 11 noiembrie 1999 s-au stabilit conditiile in care pot presta munca persoanele care nu incheie contracte individuale de munca si modul de utilizare a sumelor reprezentand comisionul perceput de inspectoratele teritoriale de munca, respectiv de directiile generale de munca si protectie sociala.
Cadrul normativ a fost completat prin Ordinul ministrului muncii si protectiei sociale nr. 747 din 13 decembrie 1999 pentru aprobarea Normelor privind incasarea, evidenta si modul de utilizare a sumelor provenite din comisionul incasat de inspectoratele teritoriale de munca si de directiile generale de munca si protectie sociala, potrivit art. 12 din Legea nr. 130/1999, cu modificarile si completarile ulterioare, a procedurii de inregistrare a contractelor individuale de munca si a modului de tinere a evidentei muncii prestate de salariatii angajatorilor prevazuti la art. 8 din Legea nr. 130/1999, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si de inregistrare si evidenta a conventiilor civile de prestari de servicii.
Sursa: www.E-juridic.ro
Citeste tot aricolul aici
Contractul de leasing este materializarea operatiunilor de leasing prin intermediul carora locatorul/finantatorul transmite – pentru o perioada determinata dreptul de folosinta asupra unui bun, al carui proprietar este – utilizatorului, in schimbul unei plati denumite rata de leasing, iar la sfarsitul perioadei de leasing locatorul/finantatorul se obliga sa respecte dreptul de optiune al utilizatorului de a cumpara bunul, de a prelungi contractul de leasing ori de a inceta raporturile contractuale. Locatorul/finantatorul se obliga:
a) sa incheie contract de vanzare-cumparare cu furnizorul desemnat de utilizator, in conditiile expres formulate de catre acesta;
b) sa incheie contract de leasing cu utilizatorul si sa transmita acestuia, in temeiul contractului de leasing, toate drepturile derivand din contractul de vanzare-cumparare, cu exceptia dreptului de dispozitie;
c) sa respecte dreptul de optiune al utilizatorului, care consta in posibilitatea de a opta pentru prelungirea contractului sau pentru achizitionarea ori restituirea bunului;
d) sa ii garanteze utilizatorului folosinta linistita a bunului, in conditiile in care acesta a respectat clauzele contractuale;
e) sa asigure, printr-o societate de asigurare, bunurile oferite in leasing.
Obligatiile utilizatorului sunt urmatoarele:
a) sa efectueze receptia si sa primeasca bunul la termenul stipulat in contractul de leasing;
b) sa exploateze bunul conform instructiunilor elaborate de catre furnizor si sa asigure instruirea personalului desemnat sa il exploateze;
c) sa nu greveze de sarcini bunul care face obiectul contractului de leasing fara acordul finantatorului;
d) sa efectueze platile cu titlu de rata de leasing in cuantumul valoric stabilit si la termenele prevazute in contractul de leasing;
e) sa suporte cheltuielile de intretinere si alte cheltuieli care decurg din contractul de leasing;
f) sa isi asume pentru intreaga durata a contractului, in lipsa unei stipulatii contrare, totalitatea obligatiilor care decurg din folosirea bunului direct sau prin prepusii sai, inclusiv riscul pierderii, distrugerii sau avarierii bunului utilizat, din cauze fortuite, si continuitatea platilor cu titlu de rata de leasing pana la achitarea integrala a valorii bunurilor care fac obiectul contractului;
g) sa permita finantatorului verificarea periodica a starii si a modului de exploatare a bunului care face obiectul contractului de leasing;
h) sa il informeze pe finantator, in timp util, despre orice tulburare a dreptului de proprietate, venita din partea unui tert;
i) sa nu aduca modificari bunurilor fara acordul finantatorului;
j) sa restituie bunul in conformitate cu prevederile prezentului contract.
Utilizatorul are urmatoarele drepturi:
a) de actiune directa asupra furnizorului, in cazul reclamatiilor privind livrarea, calitatea, asistenta tehnica, service-ul necesar in perioada de garantie si postgarantie;
b) de a exercita actiunile posesorii fata de terti.
Pentru modele de contracte corect intocmite faceti un clic AICI
Sursa: www.e-juridic.ro
Ministerul Muncii a aprobat noi formulare care vizeaza plata comisioanelor percepute de Inspectoratele Teritoriale de Munca (ITM) de la angajatori, din fondul lunar de salarii, pentru completarea si pastrarea carnetelor de munca ale angajatilor.
Prin Ordinul nr. 449/2008, Ministerul Muncii si Egalitatii de Sanse a aprobat o serie de formulare care vizeaza comisioanele percepute de catre Inspectoratele Teritoriale de Munca pentru completarea si pastrarea carnetelor de munca ale salariatilor, precum si pentru verificarea si certificarea legalitatii inregistrarilor, in cazul angajatorilor autorizati sa pastreze si sa completeze carnetele de munca.
, prin care s-au aprobat modelele urmatoarelor formulare:
– Certificat de atestare a debitelor cu privire la comisionul datorat de angajatori (se elibereaza de catre ITM pentru evidentierea debitelor cu privire la comisionul datorat de catre angajator si este valabil 30 de zile; se intocmeste in doua exemplare, dintre care unul ramane la solicitant/debitor, iar celalalt ramane la ITM care il elibereaza);
– Decizie referitoare la obligatiile de plata accesorii aferent comisionului datorat (se utilizeaza de catre organul de control cu atributii de inspectie fiscala la stabilirea obligatiilor de plata accesorii; se intocmeste in doua exemplare, dintre care unul va fi transmis contribuabilului, iar celalalt va ramane la dosarul fiscal al contribuabilului; poate fi contestata in termen de 30 de zile de la data comunicarii, la inspectoratul teritorial de munca emitent);
– Decizie privind nemodificarea bazei de impunere (se utilizeaza de catre organul de control cu atributii de inspectie fiscala; se intocmeste in doua exemplare, din care unul va fi transmis contribuabilui, iar celalalt va ramane la dosarul dosarul fiscal al contribuabilului; la Decizie se va anexa Raportul de inspectie fiscala; poate fi contestata in termen de 30 de zile de la data comunicarii, la inspectoratul teritorial de munca emitent);
– Decizie de impunere din oficiu (se va utiliza de catre organul de control cu atributii de inspectie fiscala la stabilirea obligatiilor fiscale ale contribuabilului; se va intocmi in doua exemplare, dintre care unul va fi transmis contribuabilului, iar celalalt va ramane la dosarul fiscal al contribuabilului; poate fi contestata in termen de 30 de zile de la data comunicarii, la inspectoratul teritorial de munca emitent).
Citeste tot articolul aici
ordinul Ministerului Muncii nr. 449/2008 a fost publicat in Monitorul Oficial
