Baboo Hausmeister

17.Cum se aeriseste un calorifer cu sau fara robinet de aerisire? Un calorifer care are un robinet de aerisire se aeriseste astfel: se inchide robinetul de tur, cu centrala oprita, cu o surubelnita adecvata se desurubeaza surubul robinetului de calorifer cu atentie. Se are grija ca jetul sa poata fi orientat in asa fel incât apa sa poata fi usor captata intrun recipient adecvat.  Se va auzi un zgomot facut de laminarea aerului la iesirea din robinet cu atât mai tare cu cât este mai mare presiunea in instalatie. Se va avea grija sa nu se deschida prea mult ca sa nu se piarda surubul care face inchiderea. Se lasa robinetul deschis pina se termina de iesit aerul si apoi si apa care iese cu aer, pina când jetul de apăa este linistit, continuu. Se restabileste după fiecare calorifer aerisit presiunea nominala in instalatia de incalzire. E bine ca daca se aerisesc toate caloriferele din instalatie sa fie inchise toate robinetele de tur ale caloriferelor, sau robinetul de tur al centralei, daca exista montat

Un calorifer care nu are robinet de aerisire, se aeriseste oprind prima data turul caloriferului. Daca robinetul de tur de tip colţar nu se poate actiona (e blocat) se opreste robinetul de tur al centralei. E bine sa-l deblocati, asa cum este aratat aici.  Apoi se infasoara o cârpă umeda peste piulita olanteza (spre calorifer) cu scopul de a dirija apa care va iesi catre in jos unde se pune un vas de colectare. Se slabeste cu mare atenţie si se incearca a se departa robinetul de calorifer in asa fel incât sa permita eliminarea aerului acumulat in partea de sus a caloriferului. După aerisirea unui calorifer se restabileste presiunea nominala in sistem.

P.S. Pentru ca am vorbit de aerisire, stiati ca cuvântul ,,aerisirea” este cel mai mare cuvânt din limba româna care are sens si daca e citit de la coada spre capat?

După atâta vreme de functionare am observat ca la umplerea rezervorului care e montat pe perete apare un zgomot urât provocact de  trecerea apei în  robinet, prin spatiul mic (variabil) dintre scaun si garnitura. Inainte aparea doar sâmbata si dumineca, în anumite momente când scădea presiunea apei în reţea, si deci si viteza prin sectiunea scaunului de robinet: apa nu avea suficienta forţa sa îndepărteze garnitura de scaun. De o vreme acest zgomot a devenit permanent.  Pentru remediere  am demontat robinetul si am observat ca in garnitura se imprimase forma rotunda si ascuţita a scaunului pe care inchidea garnitura (de forma unei farfurii) a robinetului: apa nu avea suficienta putere pentru a impinge garnitura, iar aceasta oscila. Adica se apropia cind viteza apei scadea si se departa când aceasta crestea prin modificarea sectiunii de acces a apei in rezervor. Cu un burghiu, ascutit corect la un unchi de 120 grade, cit mai aproape de 180 grade, am luat usor din scaunul robinetului pina cind a facut o suprafata de asezare mai mare a garniturii şi aproape perpendiculara pe axa gaurii de amisie a scaunului. Ideal era ca in v’rful burghiului sa fie un cilindru de ghidare putin mai mic decât gaura din scaunul robinetului si aripile burghiului sa fie in unghi de 180 grade. În acest fel suprafaţa de inchidere ar fi fost perfect perpendiculara pe axa gaurii din scaun si aproape paralela cu garnitura si cu pistonul de actionare a garniturii. Suprafata rezultata (cea de culoare alba) rezultata în urma corectarii scaunului şi care se poate vedea in figura de mai sus, a dus la departarea scaunului de garnitura cu vreo 1,5-2 mm, ceea ce a permis admisia apei fara a mai fi strangulată de garnitura. Initial (vezi fotografia mai de sus) scaunul era un sector ingust de cerc , rezultat din intersectia unui trunchi de con si cu un cilindru.

Nefiind crescuţi si educati intro societate de consum, parintii mi-au insuflat grija pentru pastrarea lucrurilor de folosinţa indelungata care de obicei costa bani mulţi si se achiziţioneaza cu destul  efort financiar, mai ales daca ai o slujbă modesta. Astfel am principiul ca daca un lucru functioneaza nu il desfac sa vad de ce functioneaza (am trecut de faza asta) ci il las sa functioneze , iar când se strica il repar dacă pot si daca se poate.O astfel de reparatie este schimbarea unei garnituri de etanşare a capului de armatura a carui alcatuire a fost discutatea AICI, in acest sait. Capul de armătură sau mai pe scurt cap armătura, este o piesa care inchide si deschide o baterie de amestec sau un robinet de trecere, simplu. Aici, la robinetul simplu de serviciu, sau de trecere, se mai numeste si obertail, nu obertain cum îi spun unii. Se incepe cu oprirea apei reci si a apei calde care alimenteaza bateria in cauza si se cotinua cu obturarea orifiviului de evacuare a apei din cada si cu protejarea bateriei de lovituri si zgârâieturi acoperind-o cu o cârpă. Apoi, cu grija si cu o surubelnita (asa ca in figura alaturata) se indepărteaza dopul de protectia a surubului , apoi se desurubeaza şurubul de prindere care la bateriile mai vechi e confectionat cu saiba ne demontabila. Fara a deteriora crom-nichelul de pe ea, se scoate steaua de manevra a robinetului si se vede partea hexagonala a cap armăturii. Cu o cheie de 17 se deşurubeaza cap armatura rotind in sensul invers acelor de ceasornic, iar daca penttru aceasta e nevoie de forţa mai mare se prelungeste cheia asa cum e arata in figura alaturata. Se va actiona cu grija pentru ca ansamblul instabil al celor doua chei sa nu scape brusc si sa strice hexagonul armaturii sau prin lovire sa ciobim cada sau sa spargem faianta. În loc de tubulara se poate folosi si o altă chie fixa. Garnitura care trebuie schimbata este din cauciuc, are o gaura infundata in mijloc si este asezata intrun cilindru care nu-i permite deformarea la inchidere prin marirea diametrului. Este posibil ca si garnitura de etansare  la umarul capului armatura sa fie nevoie sa fie schimbata; aceasta de obicei era confectionata din clingherit . mai nou  poate  fi si din cauciuc, cunoscutul o-ring, asa cum a fost arata si la etansarea instalatiilor. Deformarea garniturii poate avea ca efect blocareaei in baterie, smulgerea ei de pe stiftul cu diametru varialil al capului armatura si apa sa nu poata curge. Prin rotirea stelei de manevra spre drepta, in sensul acelor de ceasornic, garnitura se apropie de sacunul bateriei, care are o forma ciculara la capăt si in acest fel se obtine etansarea. O astfel de garnitura se gaseste in magazinele de specialitate si cost in jurul a 50 de bani. DAR, cu o preducea adecvatam sau cu o daltita curbata, la nevoie se poate confectiona manual dintro placa de cauciuc de 3-4 mm grosime. Daca cilidrul este uzat trebuie inlocuit sau garnitura se confectioneaza dintrun caucuic cu insertie textila care limiteaza deformarea. LA decuparea garniturii trebuie avut grija ca suprafata esterioara a garniturii care se obţine sa fie perpendiculara pe cele doua suprafete de asezare si de etansare a garniturii. Daca capul armătura este uzat, atunci se schimba cu tot cu garnitura cu care se vinde. Asa cum este arata in fotografie, este posibil ca suprafata pe care se aseaza garnitura sa fie deteriorata si atunci este nevoie de o corestare a scaunului bateriei. De obiecei aceasta deteriorate o intâlnim la acea parte  pe care circula apa calda, mai rar la cea de apă rece. Corectarea saunului bateriei se face cu o freza speciala. Aici am facut cu o freza confectionata manual de mine. Pozitia ei fata de scaunul bateriei trebuie mentinuta fix cu ajutorul unei chei fixe iar antrenare sefae cu o rozeta de antrenare de la un robinet. Eu am ratacit-o si am fost nevoit ca sa fac antrenarea cu o manivela de tarod care a avut un patrat corespunzator axului frezei de corectie. Inconvenientul acestei antrenari este ca braţul manivelei de tarod se poate lovi de ciocul bateriei daca e fix si in felul acsta miscarea de rotatie pentru corectare are trebuie sa fie spre dreapta sa nu mai poata fi circulara si uniforma ; aceasta duce la alterarea surafetei corectate a scunului, asa cum se vede din fotografie. Desigur, după ce am terminat aceasta operatie, ca sa mi faca inciuda, am gasit printr scule si un alt model de freza achizitionat de la magazinele de specialitate. Acesta , prin arcurile sale ofera posibiliatea de a avea o presiuni uniforma pe freza ducând in acst fel la o calitate a suprafeţei corectare. Deoarece prin corectarea scaunului  se mareste distanta de la scaun la capul armatura, garnitura care se monteaza trebuie sa aiba o grosime mai mare decât garnitura originala. Pe capul original(Italian,) după cum se vede mai curt decât cel românesc am monta o grosime de garnitura 8pe care  am avut-o la indemână) dar care nu permitea descgiderea caii de apa a robinetului. In acest fel am fost nevoit sa schimb capul de armatura italian cu un cap armatura românesc care asa cum se vede din fotgrafie este mai mare dcât originalul. Aceasta duce ca steaua de manevra sa nu mai vina la locul ei , sa se vada corpul capatului de armatura (vezi foto). Pe mine nu ma deranjaza acesta aspect atâta vreme cât inchide  bine apa si nu am pierderi  ducând la un consum de apă nejustificat.

Va doresc sa aveti succes. Si o sa aveti daca aveti putina indemanare, cu atentie  si cu scule potrivite. Va recomand sa folositi chei fixe adecvate pentru desurubarea capului armautra, nu cleste de teava sau mops. Pentru ca nu aveti exercitiul  stringerii cu forţa a mopsului sau clestelui de teava (sigur sunt de asta) e  posibil sa stricati capul armatura, sa rotunjiti hexagonul.

Imbinarea instalatiilor sanitare se poate face prin doua feluri de imbinari: fixe si mobile. Imbinarile fixe se fac în Instalatie acolo unde nu se mai intervine ulterioare: la inadirea tevilor de apa, canalizare sau de incalzire.

Imbinarea fixa, care se desface foarte rar sau deloc, se poate face prin filet de gaz , sudura  electrica sau oxiacetilenica la tevile de otel, lipire cu adezivi a tevilor de PVC, lipire cu aliaj de lipit (cositor) a tevilor de cupru, a tevilor de plumb. Tot o imbinare fixa poate fi considerata si asamblarea în tehnologia mai recenta cu garnituri a tevilor de PVC (tip sau Henco sau alt tip) sau tevilor de canalizare. Imbinarea mobila, ca sa-i spunem asa este aceea  imbinare, care odata realizata  poate fi desfacuta cu usurinta ulterior pentru intretinerea armaturilor din instalatie, schimbarea baterilor de amestec, a robinetilor, a obiectelor sanitare.    Mai multe tipuri de garnituri care sunt confectionate din cauciuc clingherit si din material plastic, se pot vedea în fotografia de mai sus. Aceste imbinari se fac mai ales cu etansari pe garnituri si piulite olandeze, dar si pe filete cu etansare cu banda de teflon sau canepa (canepa).

Etansarile pe garnituri pot fi fixe cum sunt mai cele facute cu piulita olandeza la baterii si robineţii de serviciu, dar si  mobile cum ar fi cele de la axul robinetului fata de corpul robinetului. În fotografia de mai sus sunt aratate doua olandeze cu coada: una galbena (din alama), de G 3 / 8”, care se se lipeste pe o teava

Piulite olandeze cu coada

de plumb si are o garnitura de clingherit, iar tot cealalta este din alama cromata de G 1 / 2”, este folosita la montarea unui robinet coltar pe un calorifer si are o garnitura de cauciuc o-ring, cu sectiune circulara. Se poate observa ca filetul este zimtat pentru a nu permite cinepii sa se miste pe filet atunci  cind se infileteaza.

În fotografia de mai jos sunt prezentate doua capete de armatura care sunt folosite  la bateriile de amestec, care au  filetul 4 de G 1/2”, unul demontat (model de modelul mai vechi) si unul intreg, mai nou. Etansarea fixa fata de corpul bateriei de amestec se face cu,, O-ring”-ul 1 sau cu o garnitura 6 de clingerit. Asamblarea axului 10 cu corpul cap-armatura 14  se face cu ajutorul inelului seeger 5 montat în canalul 12. Pe portiunea zimtata 13 , cu ajutorul surubului 15 se monteaza o stea de manevra cu ajutorul careia se inchide si se deschide robinetul.

Cap armatura

Pe piesa mobila 7 garnitura este prinsa garnitura 3  care este asezata intr-un ,,pahar” de tabla care nu-i permite deformarea atunci cand este strinsa pe scaunul bateriei de amestec sau al robinetului. Piesa 7 , care nu se roteste fata de corpul robinetului 14 datorita profilului hexagonal 16, este montata pe axul robinetului 10 prin intermediul filetului pe stinga, 9. Etansarea mobila fata de corpul armaturii 14 este facuta prin garniturile de cauciuc 8 si 11 la modelul vechi, iar la cel nou linga garnitura 8 mai este inca o garnitura.

In fotografiile de mai jos este prezentat un robinet coltar de G 1/2”, care este folosit la inchiderea si deschiderea caloriferelor. Pe axul 1, prin cepul hexagonal 18 care intra in canalul hexagunal 19 este montat ventilul 5. Pe el este montată garnitura mobila(se deplaseaza axial)de etansare 20 iar portiunea conica 6 inchide calea agentului termic pe o portiune circulara (denumita scaun) in corpul 3 si care nu se vede. Filetul 21 de G1/4”, infiletandu-se in filetul 7 de pe corpul 3, permite deplasarea ventilului pentru a inchide agentul termic, iar fixarea axului si a ventilului montate se face cu ajutorul olandezei 2 de G3/8” pe filetul 23 de G3/8”. Etansarea ansamblului ax-ventil in corpul robinetulu se mai face si prin garnitura mobila.

Robinet colţar demontat

Garniturile de etansare au rolul de a impiedica scurgerea lichidelor sau gazelor prin suprafetele de contact a doua armaturi. Ele sunt confectionate din materiale moi, elastice, se muleaza dupa suprafetele cu care vin in contact avand rolul de a astupa toate golurile care raman intre suprafetele metalice ale armaturilor. Cel mai adesea sunt confectionate din clingherit pentru gaz si cauciuc sau plastic pentru apă. Pot fi confectionate si din piele.

Robinet colţar

In instalatiile tehnico-sanitare, asa cum am aratat pina acum, exista etansari ale unor imbinari care desfac foarte rar si deci sunt supuse mai putin uzurii (de exemplu imbinarea unui robinet cu conducta de legatura pe filet ) si etansarii supuse la solicitari de frecare si presiune frecvente, care se uzeaza destul de repede si necesita inlocuiri dese (de exemplu garniturile de inchidere a robinetelor sau ventilelor). Pentru inlocuirea unei garnituri este necesara demontarea instalatiei si eliminarea garniturii defecte, dupa care se curata bine suprafetele de etansare.

Imbinarile filetale se etanseaza prin infasurarea filetului cu  canepa. Filetul se pregateste prin creerea pe virful lui cu o panza de bomfaier, a  unor mici zimti (sau striatiuni) care sa impiedice alunecarea canepii atunci cind e montata piesa cealalta. Fuiorul de canepa se potriveste in grosime şi este indreptat in asa fel incit toate firele sa fie intinse si paralele intre ele, fara noduri. Apoi incepand de la aproximativ 1/3 de la un capat, fuiorul  se infasoara o tura (spre dreapta, (în sensul de înşurubarea al celeilalte piese) pe capatul piesei cu filet exterior, supapunandu-l peste inceputul fuiorului. Se intoarce si celalalt capat al fuiorului in sensul capatului cel mai lung si se continua infasurarea spre dreapta, iar fuiorul trebuie sa se termine de infasurat la inceputul filetului. Stratul trebuie sa fie potrivit ca grosime, incit sa se  poata insuruba in cealalta piesa cu care se asambleaza. La nevoie fuiorul de canepa se poate unge cu seu, sapun, ceara, stearina, parafina, vaselina, pasta verde de filete pentru apă. Nu se recomanda ungerea cu miniu de plumb sau vopsea, deoarece prin uscarea acestora imbinarea se desface ulterior foarte greu la nevoie: doar prin ardere cu lampa de butan sau cea de benzina. Tot la fel dde bine se poare sectiona teava la iesirea din filet.

In cazul pieselor care sunt in contact prin presare, etansarea se asigura printr-o garnitura de cauciuc, azbest, piele etc. care se pot achizitiona din magazinele de specialitate la un pret derizoriu. La nevoie acestea se pot confectiona cu o preducea, cu foarfecele, cu o daltita curbata sau cu un cutit bine ascutit pentru a se obtine o forma corespunzatoare pieselor imbinate. La unele robinete, garnitura de cauciuc se fixeaza pe ventilul robinetului sau al capului  armatura, cu ajutorul unei saibe si al unui surub sau se monteaza fortat in capacelul capului armatura.

Inchiderea orificiilor (ventilelor) de scurgere ale obiectelor sanitare ( spalatoare, lavoare, cazi de baie etc), care se face uneori prin pastrarea apei, trebuie sa fie, de asemenea, etansa. In acest scop se vor folosi dopuri de cauciuc sau material plastic care asigura o etansare mai buna decat cele din metal, care trebuie sa fie prelucrate foarte fin pentru a se potrivi perfect la forma ventilului.