Baboo Hausmeister

           Un procedeu de verificare a toxicitatii materialului din care este fabricata o tigaie pentru prajit era urmatorul: se lua tigaia si se punea la incalzit pe foc, fara nici o substanta in ea. Deasupra tigaii, la o inaltime suficient de mare astfel incat caldura se nu fie simtita, se atarna o colivie cu un canar. In acest mod, vaporii de aer  ridicati din tigaia ce se incalzea pe foc ajungeau la canar, dar fara sa fie calzi. Insa substantele pe care le emana metalul la caldura ajungeau in colivie. La anumite tipuri de tigai, canarul murea.

             Explicatia: canarul este o pasare exrem de sensibila la substantele toxice din aer.   Evident, la o anumita temperatura fiecare substanţă se descompune sau eleiberaza gazele aflate in interstiţii. Insa aceasta temperatura de prag conteaza foarte mult. Este normal ca, daca tigaia este lasata pe foc fara nimic in ea un timp indelungat, ea sa se arda si sa se descompuna chiar pana la  se face scrum. Insa in cazul gatitului, exista materiale la care temperatura de prag nu este niciodata atinsa. In zilele noastre, acest procedeu nu este popularizat si nici pus in practica de catre producatori. Insa, din fericire, exista asociatii care se ocupa cu acest lucru si care trag un semnal de alarma.

                        Dintre toate tipurile de tigai folosite astazi in bucatariile noastre, cele mai practice ni se par a fi cele din teflon – pentru ca ele au un strat antiaderent care impiedica mancarea sa se lipeasca de ele. Insa acest avantaj aduce cu sine un mare minus – tigaile sunt toxice.  Intr-un interval de 2 pana la 5 minute deasupra focului, stratul protector de teflon de pe o tigaie se descompune, emanand substante toxice care sunt puse de mult in stransa legatura cu boli cum ar fi cancerul, dar si alte afectiuni.
Una din substantele toxice din componenta teflonului se numeste ammonium perfluorooctanoate, si este cunoscuta sub denumirea de C-8. Aceasta substanta se mai gaseste si in alte produse, sub denumirea de teflon sau nu: in varul lavabil cu teflon ( de exemplu in Romania este vopseaua Savana cu teflon), in detergentul de rufe care nu lasa petele sa adere la tesatura, in materialele care nu lasa murdaria sa adere la tesatuta.

                           Substantele toxice din componenta teflonului sunt absorbite in organism in 3 moduri – prin inhalare, prin piele si prin ingerare o data cu mancarea gatita in vasul de teflon.  Cel mai grav la ora actuala este faptul ca din ce in ce mai multe vase si ustensile pentru gatit sunt acoperite de teflon. Pentru ca firmele producatoare de vase din teflon aduc in fata numai avantajele, iata o lista de motive pentru renuntarea la teflon:
1. Vasele de teflon sunt scumpe si se strica repede. Chiar si intretinute corect, isi modifica forma in timp de la caldura.
2. Vasele de teflon se zgarie.
3. Mancarea gatita la cuptor nu se prinde te tigaie, din orice material ar fi aceasta.
4. In cazul aluaturilor gatite la cuptor (prajituri etc), orice vas pregatit corespunzator (uns cu margarina/tapetat cu faina etc) face fata “provocarii” in mod admirabil.
5. Exista pe piata si alte tipuri de vase de gatit decat cele din teflon.

                          Alternative la tigaia de teflon (in ordinea crescatoare a toxicitatii):
1. Vasele din sticla termorezistenta tip Jenna. Sticla nu se descompune in nici un mod la gatit.
2. Vasele de fonta.
3. Vasele de otel inoxidabil.
4. Vasele de aluminiu – desi si aluminiul se descompune si poate cauza probleme in aceeasi arie – cancer, tumori, etc, este de preferat in fata teflonului.

Articole despre toxicitatea teflonului:
http://www.viviente.com/2006/01/toxic_teflon_nonstick_will_mak.html 
http://tuberose.com/Teflon.html 
http://www.loe.org/shows/segments.htm?programID=06-P13-00001&segmentID=1

                          Nu alegeti in bucataria, in casa si in viata dumneavoatra substante care sunt descoperite recent. Preferati-le pe cele care au fost langa om sau in natura de zeci de mii de ani, si ale caror efecte sunt bine cunoscute.

Sursa: Internet Explorer

După o zi de serviciu, am condus mai mult din plictiseală până la unul din magazinele de unde cumpărăm mâncare în America, căci era vineri şi oricum aveam chef de peşte. Târgul părea imposibil de refuzat: peşte alb congelat, pentru doar 4,99/Lbs, mai puţin decât jumătate din preţul oricărui alt peşte vândut în magazin. Fără să mă gândesc am comandat 2 Lbs. (aprox. 1 kg.) şi am sosit acasă victorios cu “prada”. Arăta excelent.

Nu a durat mai mult de doua minute de la aruncarea câtorva fileuri în tigaia incinsă, că întreaga bucătărie plus sufrageria, s-au umplut de-un miros îngrozitor de chimicale, peşte mort şi antibiotice – da, puteai mirosi streptomicina!

Le-am gătit până la capăt, după care am gustat prudent dintr-una: am scuipat mizeria afară, mai repede decât puteam spune “peşte“! Am pus restul în pungă şi m-am întors la magazin a doua zi, cu întrebarea “ce vindeţi voi aici?“ Cu o mutră spăşită, vânzătoarea a scos cutia de carton din care punea fileurile în vitrină, pentru a vedea pe ea scris cu litere negre “Made in China”. Mi-au dat rapid banii înapoi, nu fusesem singurul care se plânsese de calitatea mărfii.

De-atunci, nu am mai cumpărat vreodată nimic alimentar, mai ales peşte, fără a întreba de unde provine, mai întâi. Am rămas neplăcut surprins să descopăr la Auchan nişte crapi-monştri, vânduţi la puţin peste 7 lei/kg. Cerând informaţia, am aflat că proveneau din …China. Nu am nimic în particular cu orientalii, dar se pare că la ei, standardele de calitate sunt inexistente, mai ales când vine vorba de mâncare. Cine să cuantifice daunele aduse sănătăţii noastre, după o masă de peşte săptămânala, dacă noi nu dăm atenţie la ce mâncăm?

Cultivat industrial în Vietnam de-a lungul râului Mekong , pestele Pangas sau pangasius (cum il stim noi ), a fost introdus recent pe piaţa. Intr-o foarte scurtă perioadă de timp, acesta a crescut în popularitate în Franţa si in intreaga Europa. Francezii infuleca pangasius, ca si cum ar fi ultima lor masa. E un peste foarte accesibil ca pret (relativ ieftin), se vinde mai ales ca fileuri fara oase şi are o aroma şi textura neutra (blanda); mulţi l-ar compara cu codul. Desi unii oameni il gasesc gustos, de fapt, ceva este extrem de neplăcut.

Sper că informaţiile furnizate aici vor fi importante pentru dumneavoastră şi viitoarele alegeri vis-a-vis de produsele pe care le introduceti in alimentatia Dvs. si a familiei Dvs.

Iată de ce este mai bine sa nu cumparam pangasius:

Pangasius sunt plini cu un nivel ridicat de otrăvuri şi bacterii. (arsenic, deseuri / dejectii chimice etc.).Si asta pentru ca raul Mekong este unul dintre cele mai poluate râuri de pe planetă; aici sunt crescuti pangasius, iar industriile dezvoltate de-a lungul râului arunca substanţe chimice şi deşeuri industriale direct în el.

A se lua aminte : cineva a testat in laborator acest peşte şi ne spune sa evitam consumarea lui, datorită riscurilor mari de contaminare.  Indiferent de rapoartele şi recomandările împotriva vânzarii, supermarketurile inca îl vând publicului larg, chiar daca stiu că sunt contaminate, pentru ca acest peste se cumpara foarte bine si, implicit, profiturile companiilor cresc.

Pangasius nu este un peste ecologic, ba, dimpotriva, este un experiment genetic si o “bombă” biologică. Pangasius este situat la polul opus alimentelor ecologice, sunt crescuti în Vietnam si, mai nou, pentru că cererea a devenit foarte mare pe pietele din intreaga lume, deseori sunt injectati cu hormoni proveniti din urină deshidratata, deoarece au constatat că astfel pestii cresc mai repede mari si carnea lor devine mai “pufoasă”.

Ce se găseste in pangasius? Deversări industriale , arsenic, produse derivate toxice ale sectorului industrial aflat in plină crestere, bisfenoli poli-clorinati (PCBs), DDT si metabolitii săi (DDTs), contaminanti metalici, compusi de chlordane (CHLs), hexachlorocyclohexa ne izomeri (HCHs) si hexachlorobenzene (HCB). E suficient – nu?

Pestele e congelat in apa contaminată in care creste

Hormonii de crestere extrasi din urină, provin din China. Pangasius e hrănit cu rămasite de pesti morti, uscati si macinati intr-o făina infectă care mai contine manioc (cassava) si soia (alta “binefăcătoare” care vă transforma băietii in fetite), plus resturi de cereale. Astfel pangasius creste de patru ori mai rapid, decat in natura, pentru a ajunge in farfuria Dvs. Mai aveti chef de-un “targ bun” la peşte?

Ca si cum asta n-ar fi indeajuns, acest peste mutant se găseste in “surimi” (chiftele de peste presat), “delicioasele” si mult-iubitele de către copii “fish sticks”, imitatia de carne de crab si chiar si in mancarea pentru animalele de casă. Ce patiti daca mancati Pangasius? Vomă, diaree si in general simptomele otrăvirii cu mancare. Daca nu le aveti pe loc, inseamnă că stomacul Dvs. este tare, dar pe termen lung, veti suferi totusi. E preferabil ca organismul să reactioneze imediat in fata unui agresor, decat să acumuleze toxinele pentru a provoca un adevarat cataclism mai tarziu.

Intre timp, noi cumpăram numai peşte autohton, sau european, preferabil pescuit oceanic. Regula de bază este: cu cat mai mic e peştele, cu-atat mai putin timp a avut pentru a acumula mercur si alte toxine in carnea sa.

Crapul şi păstrăvul românesc sunt delicioşi, tot astfel dorada regală prinsă în Marea Mediterană, somnul şi ştiuca din Delta Dunării, codul norvegian şi mai ales micuţul şprot marinat provenit din Marea Baltică, mmm… Dacă vă place ciorba de peşte, întrebaţi mai întâi ce fel de capete se vând acolo în galantar – un strop de informare prealabilă, poate preveni un caz de boală şi de mizerie ulterior. Astăzi e, vedeţi ce cumpăraţi!

P.S. Poate ne aflăm undeva unde nu avem control asupra mancării si chiar dacă e gătită de noi acasă, să nu uităm ce e mai important pentru a neutraliza posibilele otrăvuri continute in mancare si băutură: semnul crucii peste tot ce mancam….

Sursa:  http://www.terapiinaturiste.ro ; teranat@yahoogroups.com

               Textul de mai jos l-am primit prin e-mail si nu cunosc autorul acestui text. Conţine informaţii interesante despre această plantă legumicolă foarte mult folosită la mâncare: foarte multe reţete culinare încep cu enumerarea ingredientelor cu ceapa. Suntem indemnaţi să facem nişte experienţe pentru a proba cele spuse de autor, care desigur nu ne costă nimic. Dar celebrul Murphy, ne spunea undeva, candva, ca daca o experinta, reuseste si a doua oara, atunci ceva nu este in regula. Glumeam. Eu, pana acum foloseam ceapa altfel, atunci cind nu puteam sa o maninc pe toata: fara sa o curat, taiam din ea o bucata, restul cepii ramanand acoperita cu frunzele ei si o puneam in camara. E drept ca nu am patit nimic. Sau oate nu am observat. Poate ca m-a ocrotit soarta sau nu erau microbi si bacterii in camara. Voi fi mai atent de acum incolo si voi face si experienţa cu furculita. Cred ca-si va schimba culoarea si de la oxidarea metalului din care e alcatuita furculita. Imi amintesc acum si obiceiul ca, inainte de a o manca, ceapa era zdrobita cu pumnul: cica in acest fel  ceapa nu mai ustura. Tot acum imi mai amintesc scena dintr-un film italian, in care, opersoana care era in inchisoare, ceruse sa i se aduca vreo doua sau trei kilograme de ceapa, iar atunci cind le primeste incepe sa le manince ca pe mere. Formidabil  stomac avea. Actorul  desigur, daca a ramas cu ceapa in stomac. Despre E-urile care sunt conţinute in diferite alimente am mai vorbit, dar vazand  cum este prezentata in texul de mai los maioneza, nu am putut sa nu ma gandesc la faptul ca ea nu ne omoara (sau ma rog neafecteaza sanatatea) din cauza bacteriilor care in mod normal ar trebui sa se dezvolte in gălbenusul de ou (pe care de fapt nu-l contine) ci ne afecteaza sanatatea prin E-urile  pe care le conţine. Daca stau sa ma gandesc, e cu mult mai sanatoasa o ceapa mincata in orice conditii, decit E-urile care ne zambesc de pe etichetele si din produsele pe care suntem indemnati  cu zambetul pe buze sa le mancam. Va doresc sa mai aveti pofta buna si sa faceti experientele care vi s-au propus mai jos!

               In 1919 cand gripa a ucis 40 milioane de oameni, un doctor vizita fermierii pentru a-i ajuta sa combata gripa. Multi dintre fermieri si familiile lor o contractasera si multi chiar murisera. Doctorul a ajus la un fermier unde, spre surprinderea lui, toti membrii familiei erau sanatosi. Cand doctorul a intrebat fermierul ce facea el diferit de ceilalti, sotia lui a spus ca a pus o ceapa necuratata intr-un vas in fiecare camera a casei (si probabil pe vremea aceea casa avea doar 2 camere). Doctorul nu a crezut si a cerut una din cepe pentru a o analiza la microscop. Spre surprinderea lui a descoperit virusul gripei in ceapa. In mod evident aceasta a absorbit virusul pastrand familia sanatoasa. Apoi, am auzit aceasta povestire de la coafeza mea din Arizona. Acum multi ani angajatii ei se imbolnaveau de gripa si la fel multi dintre clienti. In urmatorul an ea a pus cepe in boluri peste tot in salon. Spre surprinderea ei nici un angajat nu s-a mai imbolnavit. Treaba functioneaza! (si nu, nu fac afaceri cu ceapa). Morala povestii este: cumparati cateva cepe si puneti-le in boluri in fiecare camera din casa. Daca lucrati la birou, puneti unu sub birou sau undeva pe un raft. Incercati si veti vedea. Noi am facut asta anul trecut si nimeni din casa nu s-a imbolnavit de gripa. Daca va ajuta pe voi si pe cei dragi sa nu va imbolnaviti, cu atat mai bine. Daca totusi faceti gripa, va fi o forma usoara. Oricum… ce aveti de pierdut? Doar cateva cepe!!!!

               Acum… mai exista si un PS la aceasta poveste. Ea mi-a povestit urmatoarea experienta despre ceapa:”Eu nu stiam despre povestea cu fermierul… dar stiu ca eu personal am facut pneumonie si am fost foarte bolnava. Am citit un articol care spunea sa tai o ceapa la ambele capete, sa pui unul din capete intr-o furculita si sa pui capatul infipt in furculita intr-un borcan gol, iar apoi sa pui borcanul langa patul pacientului peste noapte. Se spunea ca ceapa se innegreste peste noapte din cauza germenilor… si chiar asa s-a intamplat.. Dimineata ceapa era un dezastru dar eu deja ma simteam mai bine. Atat ceapa cat si usturoiul au multe proprietati antibacteriale si antiseptice.”

                 Si acum inca o nota CEPELE ABANDONATE DEVIN OTRAVITOARE Am folosit o ceapa care fusese lasata in frigider. Uneori nu folosesc o ceapa intreaga odata, ci pastrez cealalta jumatate pentru mai tarziu.Dupa ce am citit aceasta informatie mi-am schimbat parerea… si pe viitor voi cumpara cepe mai mici.Am avut privilegiul sa vizitez Mullins Food Products, divizia de fabricare a maionezei. Mullins este mare si este detinuta de 11 frati si surori din familia Mullins. Prietena mea Jeanne este CEO acolo. A venit vorba despre intoxicatii alimentare si am dorit sa le impartasesc ceea ce am aflat de la un chimist. Tipul care ne-a condus in turul fabricii se numea Ed si era unul dintre frati. Ed este un expert in chimie si este implica in dezvoltarea formulei sosului. El a dezvoltat formula sosului si pt McDonald’s Deci retineti ca Ed este un magician al chimiei alimentare. In timpul vizitei cineva a intrebat daca chiar trebuie sa ne facem griji cu privire la maioneza. Oamenii intotdeauna sunt ingrijorati ca maioneza se va strica. Raspunsul lui Ed va va surprinde. El a spus ca toata maioneza produsa comercial este sigura.”Nici macar nu trebuie pusa la frigider. Nu face nici un rau sa fie pusa, dar nu e neaparat necesar”. El a explicat ca pH-ul maionezei este stabilit la o valoare la care bacteriile nu pot supravietui in mediul inconjurator.El a vorbit despre picnicul esential, cu bolul de salata de cartofi pe masa si cum toata lumea da vina pe maioneza cand cuiva ii este rau.Ed spune ca atunci cand este raportata intoxicatia alimentara, primul lucru pe care il cerceteaza autoritatile este cand a mancat bolnavul ultima oara CEAPA si de unde au venit aceste cepe (din salata de cartofi?) Ed spune ca nu maioneza (atata timp cat nu e facuta in casa) este cea care se strica la aer. Cel mai probabil este ceapa iar daca nu ceapa, atunci CARTOFII. El a explicat ca ceapa este o mare piata de desfacere pentru bacterii, in special ceapa negatita. Nu ar trebui niciodata sa pastrezi o bucata de ceapa taiata. Nu este sigura nici daca o pui intr-o punga etansa si o bagi la frigider. Se contamineaza deja suficient doar prin faptul ca e taiata si sta la aer putina vreme, si poate deveni periculoasa pentru cine o ingereaza (asa ca,atentie sporita la ceapa care va este pusa in hotdog la meciurile de baseball!) Ed spune ca daca iei partea de ceapa lasata si o gatesti nebuneste s-ar putea sa fii in regula… dar daca tai ceapa lasata ca sa o pui in sandwich iti cauti problemele cu lumanarea. Atat ceapa cat si cartofii fierti dintr-o salata de cartofi vor atrage si favoriza inmultirea bacteriilor mult mai repede decat orice maioneza preparata comercial.Deci, cum suna asta ca noutate? Luati-o cum vreti. Eu (autorul) am de gand sa fiu foarte atent la ceapa de acum incolo. Din mai multe motive acord credibilitate unui chimist si unei companii care produce milioane de tone de maioneza pe an.

                   De asemenea, CAINII NU TREBUIE SA MANANCE NICIODATA CEAPA. Stomacul lor nu o poate metaboliza.Deci, nu uitati ca este periculos sa tai o ceapa si sa o folosesti pentru gatit a doua zi. Devine otravitoare intr-o singura noapte si creeaza bacterii toxice care pot provoca infectii la stomac din cauza excesului de secretie de bila si chiar intoxicatii alimentare.