Baboo Hausmeister

Varza este un aliment important pentru om care aduce multe beneficii pentru sanatate si a fost folosita si la actiunea de slabire persoanelor supraponderale:e ceea ce se numeste un aliment cu calorii negative, are 20 calorii la suta de grame si pentru a fi digerata consuma calorii. Are perioada de digestie mare: zăboveşte in stomac cam 8 ore. Deci nu prea e buna la nunţi si chefuri de cursa lunga pentru ca nu prea poti bea mult din acest motiv: sta in stomac impreuna cu alcoolul. Recent unii nutriţionisti au infirmat ideea eficientei verzei in ceea ce priveste slabitul. Ba din contra: consumul prelungit de varza duce la afectarea negativa a tiroidei prin micsorarea activitatii acestea, care la rândul ei modifica metabolismul ducând la ingrasare.Varza se poate mura pentru consumul imediat in perioada verii sau începutul toamnei (folosită ca salata), dar se poate mura si pentru a fi conservata pentru iarna. În funcţie de locul de depozitare se poate alege concentraţia de sare care este folosita. Daca nu aveţi pivnita si o puneti pe balcon unde aveti temperatura iernii de afara, se poate folosi o concentraţie mai mare de sare pentru a nu ingheta pe timpul iernii si pentru a nu fi nevoit sa faceţi ,,sculptura’’ ca sa scoateţi varza din butoi. În acest caz inainte de a se gati se pune la desarat si-n apă si nu se mai adaug sare la mâncare. Zeama de varza  care nu este asa sarata  si ramâne acidulata se poate folosi in postul mare impreuna cu cartofi copti. Foile de varza care v-au ramas de la curatarea si pregatirea verzei pentru murat se pot folosi ca un fel de bandaj al locului dureros provocat de reumatism. Foaia de varza, se striveste pe o suprafaţa tare cu o sticla. in acest fel nercurile strivite elibereaza mai repede sucul binefacator. Se aşeaza pe locul respectiv si se leaga cu un bandaj sau o cârpă. Se inlocuieste de mai multe ori cu foi proaspete după posibilitati si după necesitati. Sucul proaspat de varza se poate folosi si la tratarea ulcerului de stomac in alternanţa cu sucul de cartofi. Varza murata este antianemica, antioxidanta; contine magneziu, acid folic, potasiu, fier,  iod; incetineste procesul de imbatranire, diuretic, revitalizant, e bogata in vitamina C mai bogata şi decat varza  cruda, ajuta la  fortifierea  sistemului imunitar al organismului; e singurul aliment de natura vegetala in care se gaseste  vitamina  B12, incetineste procesul de imbatranire, protejeaza sistemul nervos,  impiedica pierderile de memorie. O suta de ml de moare aduce un sfert necesarul zilnicde vitamina C; moarea de varza este un bun detoxifiant (cura cu 3 pahare/zi), trateaza bolile tubului digestive, cancerul de sân si hemoroizii. DAR atenţie la neatenţie(cum era odinioara o emisiune TV): la tiroida si cantitatea de sare din moare.

Cum se mureaza varza întreagă (capatani)? De obicei se alege varza de toamna care se culege in sfârşitul lui octombrie inceputul lui noiembrie, trebuie sa fie albă, cu cât mai puţine foi verzi, sa fie cât mai indesata cu foaia subtire si sa aiba mici nervurile foilor care se unesc in cotorul verzei. Soiul de varza cu nervura mai groasa fierbe mai greu, iar frunza este mai groasa şi sarmaua se infasoara mai greu. Se indepărteaza foile verzi, se scobeşte cotorul verzei care va fi umplut cu sare care fiind higroscopica, scoate sucul din varza si care va fermenta. Eu am mai pus si 2-3 boabe de porumb in cotor(si la fiecare strat de varză): dau o frumoasa culoare galbena verzei. E nevoie de cca. 3-4 stiuleţi de porumb. Se poate pune si citeva foi de dafin pentru a da o aroma deosebita. Cimbrul este o alta mirodenie care se pune: eu am scuturat mai intâi crengile de cimbru pentru a le păstra la alte intrebuintari (la piţa, pe pita cu unt…) si mai mult am pus crengutele dezgolite, desigur in cantitate mai mare. Unii pun si mărar. Eu nu am pus de când un unchi-care dadea clasa oricarui ,,chef’’de azi- mi-a spus ca mărarul ingroasă zeama de varză si o face mai băloasa. Mararul sa-l adaugati pe fundul oalei când fierbe varza, la mâncare. Pe lângă sarea din cotor la fiecare rând de verze in butoi se mai presara cîte incă un pumn de sare pentru fiecare varză din rând şi se aseaza mirodeniile. Pentru un bidon de 60 l cumpăram 22-25 de verze care nu intrau din prima in butoi ci le puneam in al doilea bidon si apoi, după ce se muiau incapeau intrun singur butoi. Pentru folosirea mai eficienta a spatiului din bidon, verzele se pot taia in jumatate, dar in acest fel e posibil sa se piarda din foile intregi pentru sarmale.  Apa se toarna pe varza după o zi-doua pentru ca sarea sa scoata sucul din varza. Sarea care se pune peste rânduri se poate pune deoparte si se poate face o saramura. La fel se poate face saramura cu toata sarea care se foloseste. Daca sarea grunjoasa e putin mai neagra, e bine sa se faca o saramura  si se lasa la decantat pentru separarea impuritaţilor din sare. Vânturarea verzei sau pritocitul se face in prima saptamâna in fiecare zi pentru a topi sarea si a omogeniza saramura. Daca butoiul nu are cana, inca de la inceputul asezarii verzei se aseaza in butoi un furtun care trebuie sa nu se infunde. Prin el, prin sifonare se va scoate zeama de varza sau se poate sufla in el pentru agitarea zemei de varză. Se asigura ca varza sa nu iasa afara din saramura si daca butoiul nu este la loc rece varza se va acri pâna la Crăciun.

Cum sa murezi varza in foi? Aces mod de murare al vrzei are avantajul ca economiseste spatiul  de murare, micsoreaza timpul de murare, dar este mai laborioasa. La alegerea verzei se procedeaza ca mai sus. Pentru scoaterea foilor de varza se scoate cotorul verzei, mai larg, asa cum e aratat in fotografiile de fata in asa fel incat foile sa poata fi scoase mai usor. Apoi se pun la oparit intrun vas care sa cuprinda varza. Cu doua furculiţe se scot foile de varza cu grija ca sa nu le rupeti şi sa nu va opariti, iar apoi se indeparteaza partea de nervura care a mai ramas pe frunza. Rulate sau numai indoite in asa fel incât sa ocupe cât mai putin loc si sa nu se rupa, se aseaza foile de varza intrun borcan punând printre ele foi de dafin si crengute de cimbru. Deasupra se fixeaza cu doua sipci incrucisate, ca sa nu iasa afara din saramura. Saramura se face dintrun pumn de sare la fiecare litru de saramura, se socoteste cam jumatate din capacitatea vasului in care asezati foile de varza si se pune la fiert cu foi de dafin si cimbru. Se toarna calduta peste foile de varza. Pritocirea se va face cu grija sa nu spargeti borcanul, iar procesul de fermentare care va incepe mai repede va degaja gaze care vor ramine captive intre foile de varza si nivelul saramurii va creste: de aceea se va colecta intr-un vas surplusul de saramura. Pentru degajarea lor se mai apasa-atata cât permite-cu coada de la lingura pa lunga peretele borcanului, eu am folosit un electrod de inox care era mai lung si mai eficient. După terminarea fermentarii (sau aproape) se depoziteaza la loc mai racoros ca in bucatarie: acesta duce la micsorarea degajarii gazelor de fermentatie si scaderea nivelui saramurei in borcan. Dupa completarea saramurei se leaga borcanul la gura cu celofan.

Cum se muraza varza tocata? Pentru varza tocata se aleg verzele fara a avea aceleasi pretentii ca la cele pentru foi,  si se dau pe razatoarea mare. Apoi, se pun intrun vailing de plastic sau ununl cu smalţul intreg si pentru fiecare kilogram de varza se adauga un pumn de sare sau 40 gr/kg. Se freaca bine si se lasa de pe o zi pe alta pentru ca varza sa-si lase sucul. Apoi se pune in borcan avind grija ca sa fie bine indesata si nu ramina aer printre bucatile de varza. La fel ca la varza murata in foi, si aici se degajeaza gazele rezultate din fermentare si trebuie eliberate prim metodele aratate mai sus. Prin fermentare varza isi micsoreaza volulumul(la fel ca cea pusa in capatini) si trebuie completata pina la umplerea borcanului. După ce s-a linistit din fermentat si nu mai umblam la ea, inainte de a lega borcanul la gura, se pune o foaie de varza peste varza tocata si deasupra ei doua sipci in cruce, pentru a ramine sub saramura.

Oala de fiert sub presiune KUKTA, pe care o avem, e mai veche cam de prin anii 1980. Am dat recent de cartea instructiuni si mi s-a părut interesant sa le postez pentru ca am vazut ca sunt unele persoane care nu stiu cum sa le foloseasca pe cele noi. Principiul de functionare este acelasi, difera doar forma si materialul din care sunt confectionate. Este foarte important de stiut ca la arderea siguranţei termice, ea trebuie inlocuita cu una calibrata. Aceasta este confectionata dintrun aliaj de plumb care se topeste la o temperatura apropiata de cea de fierbere a apei si se topeste atunci cind apa din oala s-a evaporat complet si creste temperatura oalei. Trebuie verificata de fiecare data functionarea supapei care elimina surplusul de presiune, prin verificarea la rece a trecerii jetului de aer prin ea. Daca nivelul apei in oala a fost prea mare si flacara la fel, prea mare  e posibil ca prin fierbere sa se antreneze particole care sa infunde orificiul de evacuare a supapei. De aceea cind apare prima degajare de abur prin supapa trebuie redusa flacara aragazului.

Matraguna. Belladonna, măselariţă, laur

Toate componentele acestei plante contin toxine. Plantele tinere si semintele sunt deosebit de otravitoare, provoacand greata, crampe musculare, paralizie, adesea fatale. Este una din plantele cele mai toxice gasite in emisfera vestica, din care se extrage un alcaloid, atropina folosit la dilatarea pupilelor si ca antispastic. Denumirea de belladonna(femeia frumoasa) vine de la faptul ca pusa in ochii doamnelor, pupilele dilatate le aducea un  plus de frumuseţe. Copiii se intoxica prin consumul a mai putin de trei boabe. Indigestia cauzata de o frunza de Belladonna poate fi fatala pentru un adult. In general radacina plantei este partea cea mai toxica.

Cucuta (conium maculatum)

S-ar putea să fi auzit de ea, întrucât este folosită şi ca plantă medicinală. Ea era folosită des în Grecia Antică ca metodă de execuţie, iar victima sa cea mai faimoasă este filosoful Socrate, care a suferit efectele puternicei toxine coniina. Ingerarea unor cantităţi mici de coniină (6-8 frunze sau doze mai mici de seminţe sau rădăcini) duce la deces, provocând paralizie musculară. Atunci când este folosită ca plantă medicinală – pentru rigiditatea musculară sau astm, printre altele – trebuie culeasă şi manevrată cu atenţie, întrucât neuscată este foarte toxică.

Leandrul (nerium oleander)

Această plantă este printre cele mai periculoase din lume, totuşi ea este printre cele mai folosite la decorarea grădinilor şi parcurilor, în zonele mediteraneene şi mai recent, şi la noi în ţară . Are flori superbe şi miroase extrem de plăcut, însă este extrem de toxică – frunzele, florile şi fructele conţin toate substanţele chimice denumite glicozide cardiace. Chiar şi o cantitate mică poate duce la moarte, prin provocarea stopului cardiac. Aşa că dacă aveţi copii mici sau animale în casă, evitaţi să vă cumpăraţi leandru.

Omagul (aconitum napellus)

Proprietăţiile otrăvitoare ale speciei sunt cunoscute de secole întregi. În războaie, vârfurile săgeţilor erau îmbibate cu otrava omagului. La oameni, ingerarea accidentală poată fi fatală. Planta conţine neurotoxine şi cardiotoxine, care duc, în doar jumătate de oră, la deces.

Ageratina altissima

Consumată de bovine, carnea şi laptele sunt contaminate, cauzând otrăvirea prin tremetol sau aşa numita boală a laptelui. Este, de asemenea, otrăvitoare pentru cai, capre şi oi, semnele de otrăvire la animale incluzând depresie şi letargie, secreţii nazale, salivaţie excesivă, postura corpului arcuită şi respiraţie rapidă sau dificilă. La oameni, poate duce la tremurături, vărsături, probleme intestinale grave şi chiar moarte.

Trompeta îngerului (brugmansia)

Numele provine de la florile sale superbe, mari, sub forma unor trompete. Din păcate, aceste trompete cântă sosirea în viaţa de apoi, dacă ingeraţi planta. Toate componentele ei conţin alcaloizi scopolamini tropani şi atropină, în cantităţi fatale.

Dieffenbachia

Ingerarea şi unei mici bucăţi din plantă cauzează instantaneu în gură o durere intensă. Toate părţile plantei sunt otrăvitoare, provocând senzatia de ardere intensă, iritaţie şi imobilitatea limbii, gurii şi gâtului. Inflamarea poate fi suficient de gravă pentru a bloca respiraţia, provocând decesul. Se intâlneste foarte des cultivata in casa in ghivece si probabil cel care o cultiva nu stie ce ucigas are in casa.

Ochiul crabului, abrus precatorius
Planta provine din Indonezia, unde seminţele sunt folosite adesea ca mărgele şi ca instrumente de percuţie. Seminţele sale sunt, însă, foarte otrăvitoare din cauza toxinei abrin, apropiată de cea prezentă în ricin. Abrinul dintr-o singură sămânţă mică este fatal pentru oameni.

Hippomane mancinella, ,,Micul măr al morţii’’; ,,Merişoare verzi’’
Copacului Hippomane mancinella nu îi place să fie deranjat. Dacă atingi copacul, seva sa albă îţi va provoca o reacţie alergică violentă pe piele. Daca stai sub copac în timpul unei ploi, apa care se scurge de pe el îţi va arde pielea. Consumul fructelor, care seamănă cu merele, cauzează moartea, iar lemnul nu este bun de pus pe foc, întrucât fumul produs este şi el foarte toxic.

Cerbera odollam  ,,Copacul sinuciderilor’’

Această specie de copac face parte din aceeaşi familie cu leandrul şi este şi mai toxic pentru oameni. Seminţele sale conţin o toxină denumit cerberin, care cauzează bătăi neregulate ale inimii şi apoi moartea. Planta este considerată de mulţi „arma letală perfectă”. Ea creşte, în general, în India şi în alte ţări din Asia de Sud. O singură sămânţă este atât de otrăvitoare, încât poate ucide şi animalele mari, precum bivolii.

Ricinul (Ricinus communis)

Ricinul este des folosit în medicină – cunoaştem cu toţii uleiul de ricin – dar şi în amenajarea grădinilor şi caselor din întreaga lume, deşi este cea mai otrăvitoare plante de pe Pământ – recordul său este chiar înscris în Guinness Book of World Records.Seminţele sale conţin toxina denumită ricin, iar doza letală ar fi între 4-8 seminţe. Ingerarea lor duce la senzaţii de arsură în gură şi în gât, dureri abdominale intense, diaree cu sânge, iar în 3-5 zile duce la moarte, dacă intoxicaţia nu este tratată.

foto:  www.homeopathyandmore.com

www.infogradina.ro

Sursa: Internet realitatea.net

Prelucrat de www.mesterucasei.com