Murarea se face cu ajutorul saramurii facuta cu sare grunjoasă care se vinde de obicei vrac (sau la sac) si nu conţine iod. Iodul este daunator menţinerii muraturilor tari, le moaie. Murarea permite ( incazul in care locul de depozitare nu e aşa de rece) o fermentare care da un gust bun muraturilor. Reţeta aceasta e pentru conopidă murata in sare.
CONOPIDA
Conopida care se pune la murat trebuie sa fie proaspăta, fara sa fie atinsa de stricaciune: recunoaştem o conopidă proaspăta după culoarea albă, peste tot a căpăţânei de conopidă. Daca este mai veche, albul conopidei are o tentă gălbuie, iar la pippăit nu mai este tare ci este moaie datorita pierderii de apă. Pentru a ramâne alba, conopida inainte de a fi murata se pune la opărit cam 5 minute in apă clocotita, apoi se scoate si lasă la răcorit. Marimea borcanelor se alege după mărimea familiei si după rapiditatea cu care se estimeaza a se consma muraturile din borcan: daca stau mai mult timp deschise si locul este cald ele pot sa prinda floare si sa se moaie. Borcanele se spala si se sterilizeaza (eventual) in cuptorul incins. Pe fundul borcanelor se pune o ramurica de ţelina si o ramurică de cimbru. Se desface conopida in bucheţele si se aseză in borcane fara a o presa si se lasa spaţiu cât mai mic intre buchete. Printre conopidă se pune hrean taiat in bucaţele mici, pentru a le menţine tari. Se mai pot pune morcov taiat in felioare sau steluţe, feliuţe de usturoi. Deasupra borcanelor se pune o frunză de ţelina si o ramurică de cimbru, din cea cu frunze pe ea.
CIMBRUL
în timpul verii, de când inca nu ajunge la maturitate, cumpăr mai mult cimbru si-l pun la uscat, la umbra, protejat in pungă (cornet de hârtie, închis si in partea de jos) ca sa nu cada pe jos când se usuca si totodată sa nu se umple de praf. Apoi frumzele si seminţele le adun si le pun separat in borcan şi le macin marunt cu masina de cafea, pulbere, pentru presarat peste senvişuri sau pentru incorporat in sosuri sau creme. Ramurelele ramase le voi păstra si le voi folosi la fiert in saramura care se foloseste în toamnă la muratul castravetilor, gogonelelor, roşiilor si conopidei..
SARAMURA.
Se pune la fiert socotind cam ¾ din volumul borcanelor. Dacă sarea este putin inchisa la culoare înseamnă ca ea conţine pământ mai fin si trebuie sa fie decantata. La decantare se pierde o anumita cantitate de saramura, deci cantitatea de apă pentru saramura se mareste putin. Sarea se socoteste 40 gr/litru. Este o saramura potrivit de tare care da legumele sarate. Daca nu va place asa de sarat se poate reduce sarea la 20 sau chiar 12 gr/litru, sau se pun la desarat inainte de a fi consumate ca atare sau ca mâncare gătită. La fiertul saramurii după ce s-a adăugat sarea se pun boabe de piper (2 boabe la litru), foi de dafin, uneori seminţe şi floare de mărar. Evit sa folosesc mărarul la murături caci dă gust amar, iar la varză imbăloşează zeama de vază. Prefer sa folosesc mărarul atunci când se gateste mâncarea, daca e cazul. După ce saramura a fiert se da la racorit si după ce pământul din sare s-a aşejat la fundul vasului, cu un furtun se decantează prin sifonare, la fel cum se trage vinul de pe drojdie. Saramura se toarnă peste borcanele umplute cu conopidă şi se lasa pănă a doua zi. A doua zi se deşartă borcanele si se dă în fiert inca o data saramura, şi se lasa apoi la răcorit. Între timp, deoarece conopida s-a muiat, se reaşează şi se completează borcanele ca sa nu ramâna spaţiu mare inre buchete si deasupra. Se pun în cruce apoi deasupra borcanului scândurele de brad bine opărite. Se toarna saramura peste ele având grija ca sa fie eliminat tot aerul dintre buchete. Daca nu se face asta, el se ca elimina pe parcurs si nivelul saramurii din borcan va scadea si nu va cuprinde toate buchetele de conopida ducând la muierea lor si la capatarea unui gust neplacut. .
Se ia o varză cât o minge de handbal (15cm), două bucăţi de praz recoltat cu dinamita(după metoda oltenească), doi ardei capia nebagati in seamă in frigider, un gogoşar roşu emigrat de la turci, două roşii la limită legată de existenţă care au fost obţinute cu incrucişarea cu o gena de peşte, o linguriţă sau două de ,,vegeta legume” (despre care nu se stie câte E-uri conţine), două linguriţe de sare, o jumatate de lingurita de boia. In gaurile ramase intre bucaţile de varza se mai pot introduce 4-5 catei de usturoi, dresați, curațati și întregi. Pe lânga stratuletul de vegeta se binecuvântează compozitia si cu 1-2 lingurite de cimbru, musai sa fie zăpăcit bine cu o masina de macinat cafea, pân’ce s-a facut praf. Varza se 
curata de foile verzi, se taie in doua si apoi in felii groase cât inaltimea ,,moţului” din mijlocul tigaii Draicucăr (aşa pă româneste). Se da ordinul de imprăstiere la vegeta, sare si boia după primul strat. După ce au fost spalate toate legumele se zăpăcescu cu un cutit in felurite dimensiuni şi forme, in asa fel incât sa fie ocupat tăt spaţiu tigaii la maxim. Se pune apoi 150-200 ml de apă si se aşează la foc molcom. Se mai arunca un ochi, doi, după 10 minute ca nu cumva compoziţia de culoare si forme din tigaie sa nu se zbârleasca prea tare, sa nu dea pe afara. Se mai reglează inca o data flacara de la aragaz. După 3 sferturi de ora poate si o ora, opera e gata . Vă doresc o înfulecare atent monitorizate, ca sa nu va cada greu.
