Baboo Hausmeister

Franța

În secolul XVIII, măcelarii, de exemplu, îşi tranşau animalele chiar pe stradă, iar câinii trăgeau de intestinele animalelor sacrificate, sângele curgând în voie pe trotuar.  Resturile care nu puteau fi prelucrate şi refolosite continuau să zacă pe străzi, iar mirosul pestilenţial trecea dincolo de oraşe. Doar ploaia mai reuşea să spele străzile, iar atunci resturile se scurgeau în adevarate şuvoaie şi torente de gunoi.

La acea vreme, satele erau mult mai curate decât oraşele, palatele şi castelele nobililor, pentru că ţăranii şi-au săpat gropi pentru nevoile fiziologice.

Orăşenii, în schimb, se uşurau pe unde apucau, pe stradă, pe scările clădirilor sau direct de la balcon.

În palatul francez Luvru, nu exista nicio toaletă. Dacă era nevoie, oaspeţii, curteni şi regi, fie se aliniau pe pervazul lung de la fereastră, fie li se aduceau oliţe de noapte, al căror conţinut se elibera în spatele palatului. Aşa era şi la Versailles. Doamnele de la palat, îmbrăcate strălucitor, aveau obiceiul ca în timpul discuţiilor şi uneori chiar în timpul slujbelor religioase să se ridice şi, extrem de relaxate, să se uşureze într-unul dintre colţurile camerei. Umbra arbuştilor  frumos crescuţi din parcurile regale erau un loc preferat al curtenilor şi al slujitorilor pentru satisfacerea nevoilor fiziologice.Barbatii nu făceau notă distinctă
Dar asta nu este tot. Oamenii nu erau nici ei mai curaţi decât oraşele lor. Se credea că băile slăbesc organismul şi deschid porii din piele, ceea ce ar fi condus la contractarea unor boli grave şi mortale. Băile publice se închideau, una câte una, prin decret  regal.

Dacă în secolele XV-XVI nobilii îşi făceau baie o dată la 6 luni, în următorii două sute de ani ei, pur si simplu, uitau definitiv unde se află cada. Toată igiena intimă în acele vremuri consta în spălarea fugitivă a mâinilor şi a gurii, dar nu şi a  dinţilor.

Conform medicilor vremii, faţa nu trebuia spălată cu niciun chip, deoarece acest lucru ar fi adus riscul deteriorării definitive a vederii. Dinţii albi şi sănătoşi erau un semn de pauperitate, iar cei cariaţi şi negri, un semn al bogăţiei. Dacă ne  referim la igiena corporală, oamenii mai înstăriţi foloseau câteva şerveţele parfumate cu care îşi ştergeau zonele intime, bărbaţii purtau între cravată şi cămaşă mici săculeţi cu ierburi aromatice,

iar femeile foloseau o pudră puternic aromatizată. Celebrele  parfumuri franţuzeşti apar ca o nevoie de a acoperi cu ceva aceste mirosuri, care erau emanate din cauza igienei intime inexistente. Cu toate acestea, oamenii îşi schimbau lenjeria de corp destul de des, deoarece se credea că acestea adună toată mizeria corporală.  Preoţii catolici îi îndemnau pe enoriaşi să nu se spele, pentru a

nu îndepărta de pe corp apa sfinţită de la botez. Nunţile la englezi aveau loc în general în luna iunie, pentru că singura baie din an se făcea în luna mai şi în prima lună a verii viitorii  soţi încă miroseau acceptabil. Oricum, corpul era deja îmbibat de „miresmele” transpiraţiei şi ca să mascheze cât de cât mirosul neplăcut, miresele purtau în braţe un buchet de flori, de unde obiceiul buchetului purtat de mireasă!

Spania , Anglia

Regina spaniolă Isabella Castillo a recunoscut că în toată viaţa ei s-a spălat de doar două ori, la naştere şi la nunta  sa.

Maria Stuart primeşte următoarele critici de la mama ei: „Din totdeauna ai fost leneşă şi nu-ţi scoteai jegul de pe cap”

Fiica unui rege francez a murit plină de păduchi.

Regina Elisabeta I a Angliei a rămas celebră şi prin următoarea declaraţie, făcută cu mândrie: „Fie că e nevoie sau nu,  eu o dată la trei luni tot mă spăl! „.

Din cauza mizeriei în care trăia,  papa Clement al V-lea se îmbolnăveşte de dizenterie, boală din cauza căreia va şi muri.  Exemplele de acest fel sunt extrem de multe şi se întind şi de-a lungul secolelor următoare.

 

Henric IV

Regele care a pus interesele regatului mai presus de credinţa personală când a dat Parisului o liturghie, era şi el un duşman al apei şi săpunului. Chiar dacă de o eleganţă deosebită – îşi schimba cămăşile în fiecare zi – acest rege cu pasiuni sexuale cel  puţin dubioase nu s-a spălat niciodată. Pasionat vânător, el călărea ore în şir, urmărind prada prin pădurile Franţei, după care, spre a-şi masca damful de transpiraţie, se stropea din belşug cu parfum. O amantă mai îndrăzneaţă, Gabrielle d’Estrees, i-a spus  cândva că miroase ca un starv, ceea ce probabil era perfect adevărat, iar a doua sa soţie, Maria de Medicis, a leşinat atunci când l-a întâlnit prima dată şi s-a spălat, efectiv, cu parfum, pentru a putea rezista alături de rege, în noaptea nunţii.

Ludovic XIV

Nici nepotul lui Henric, Ludovic XIV, măreţul Rege Soare, nu era atras de igienă. Se ştie clar că el nu a făcut în toată viaţa lui decât două băi, şi acelea la insistenţele medicilor, care le considerau un mijloc terapeutic. El prefera ca, în loc să se  spele, să-i fie curăţată pielea cu o piele îmbibată în alcool şi apoi să fie pomădat cu o pulbere parfumată. Speriat de tot ce însemna medicină – e drept că la acea vreme chirurgia era încă la stadiul de „măcelarie” – Ludovic a refuzat o intervenţie la un  picior cangrenat, intervenţie care i-ar fi putut salva viaţa, şi a murit.

 

 

Frederic cel Mare

Frederic a transformat Prusia dintr-o putere de mâna a doua într-o forţă militară de prim rang. Dar Frederic nu iubea doar glasul tunurilor, „muzica” plăcută urechilor sale ci şi arta. El a fost un mare patron al artiştilor, coresponda  cu iluminiştii francezi, se voia despot şi cânta, cu plăcere, la flaut. A construit, la Sanssouci, un palat cum puţine sunt în Europa dar pe de alta parte era extreme de deficitar la capitolul curăţenie. De pildă, în splendidele săli ale palatului său umblau  nestingheriţi uriaşi ogari de vânătoare, care-şi făceau nevoile pe unde nimereau iar regele făcea crize de isterie dacă îndrăznea cineva să cureţe după ei. Spre sfârşitul vieţii, probabil având mintea afectată de o maladie psihică, Frederic a devenit tot mai  reclusiv. Nu-şi schimba hainele cu lunile, nu se spăla şi când a murit, în 1786, cămaşa lui era atât de murdară şi de ruptă încât valetul a trebuit să-i  ofere una dintre cămăşile sale, pentru a fi îngropat.

 

Charles Howard, duce de Norfolk

Mare om politic britanic, ferm inamic al lui George III şi lider al opoziţiei faţă de acesta, în Regatul Unit, Charles Howard, duce de Norfolk ar fi fost un personaj admirabil dacă ar fi acceptat, de bună voie, să  se îmbăieze. Nu a făcut-o însă niciodată şi nu-i de mirare că a rămas în istorie drept „Dirty Duke”. Valetul său obişnuia să-l îmbete zdravăn şi doar aşa reuşea să-l bage în baie şi să-l săpunească, într-o epocă în care nasurile domnişoarelor de la curtea  regală deja nu mai suportau mirosul de sudoare…

 

 

 

Harald I al Norvegiei…

La 20 ani, Harald a moştenit de la tatăl său conducerea câtorva stătuleţe nordice, slabe şi risipite. El a făcut atunci jurământ că nu-şi va mai tunde părul până ce nu va unifica întreaga Norvegie sub sceptrul sau. A reuşit  acest lucru, dar abia peste zece ani, timp în care păduchii şi-au format adevărate comunităţi în pletele sale, de unde i-a rămas şi supranumele de Harald cel Păduchios.

 

 

 

 

Ludwig van Beethoven

Probabil că veţi fi uimiţi, poate chiar oripilaţi, să-l regăsiţi pe lista „nespălaţilor celebri” şi pe cel mai mare compozitor din toate timpurile. Dar acesta e adevărul: Beethoven nutrea o aversiune teribilă faţă de baie, aversiune dată de durerile pe care  apa i le provoca, din cauza intoxicării cronice cu plumb. Bolnav, ursuz, neînţeles – nu doar la figurat ci şi la propriu, fiindcă avea un defect de vorbire care-i făcea pe ceilalţi să nu înţeleagă adesea sensul cuvintelor sale, Beethoven s-a retras în sine  şi a devenit un mizantrop dar şi un adversar al curăţeniei. Puţinii prieteni pe care-i mai avea erau nevoiţi să-i fure, efectiv, hainele în timp ce dormea şi să i le dea la spălat.

 

Karl Marx

Filosoful de numele căruia se leagă una dintre cele mai întunecate perioade din istoria omenirii nu suporta apa deoarece îi provoca dureri atroce: gânditorul german suferea de o dermatoză extrem de gravă, manifestată prin apariţia de furuncule dureroase. El  considera că igiena personală constituie un exces burghez, în schimb n-avea habar că durerile erau accentuate de fumatul excesiv şi de abuzul cronic de alcool. Marx se mândrea că paginile manuscrisului original de la Das Kapital erau pătate de propriul lui  sânge, pretinzând că, prin durerile sale, simţea pe deplin suferinţele proletariatului.

 

 

Mao Zedong

Programele social-politice ale lui Mao au dus la uciderea a milioane de chinezi dar au ajutat la transformarea ţării sale dintr-un stat înapoiat, aproape feudal, într-una dintre cele mai mari puteri ale planetei. Atitudinea sobră, aproape cazonă, pe care liderul  chinez o afişa în public nu era de complezenţă. Toată viaţa el a trăit foarte cumpătat, fără excese şi privea cu reticenţă confortul. Inclusiv baia sau spălatul pe dinţi îi provocau repulsie. De altfel, nu s-a spălat niciodată pe dinţi, ci prefera să mestece  frunze de ceai, în vreme ce concubinele sale îi frecau trupul cu prosoape umede. Când un medic a avut îndrăzneala să-i ofere o periuţă de dinţi, Mao l-a privit cu dispreţ, argumentând că n-a văzut până atunci ca un tigru să-şi spele colţii.

Che Guevara

Revoluţionarul cel mai celebru al epocii moderne, care l-a ajutat pe Fidel Castro să ajungă la putere, iubea rugby-ul, vinul, friptura argentiniană de vită, îi plăcea să fumeze trabuc şi să poarte ceas Rolex, dar ura să facă baie. În copilărie, i se spunea  „Chanco” (Purceluşul) din cauza acestei aversiuni şi se mândrea să poarte acelaşi tricou timp de o săptămână. Când a fost capturat în Bolivia, nu se mai spălase de luni de zile şi avea, în loc de pantofi, cinci perechi de ciorapi groaznic de murdari.

 

Sursa: Lupul Dacic

Foto: Wikipedia

Barbatul care insoteste o femeie are obligatia sa-i deschida usa, lasand-o sa paseasca inaintea lui, si isi conduce invitata la o garderoba, unde o ajuta sa-si scoata haina

Doamna poate sa ramana cu palaria pe cap, dar nu se intra in sala de mese cu paltonul, cu capul acoperit (domnii) sau cu umbrala in mana, chiar daca vrei doar sa te asiguri ca sunt locuri

Cu atat mai mult, nu-ti vei pune hainele pe scaunul de alaturi

Primul care intra in sala e barbatul, pentru a-si proteja invitata de privirile curioase ale celor din jur si pentru a-i cere chelnerului sa-i indice o masa libera

Daca nu exista masa libera, atunci trebuie sa-si ceara voie celor prezenti si sa astepte raspunsul lor, iar acestia ar trebui sa fie de-acord si sa nu se retraga ostentativ in celalalt capat al mesei

Indiferent de situatie, doamna este rugata sa-si aleaga locul dorit si barbatul o ajuta sa se aseze, apoi se pune in capatul opus sau daca nu e liber alaturi

Dupa ce consulta amandoi meniul, domnul este cel care face comanda si cel care vorbeste intotdeauna cu chelnerul. Comanda doamnei e adreseata intotdeauna barbatului chiar daca chelnerul aude si noteaza.

O adevarata doamna nu discuta cu chelnerul daca este insotita de barbat.

Cand aveţi invitati e firesc sa achitaţi noi nota de plata. Chemati discret chelnerul pentru achitarea notei de plata si verificati sa nu existe eventuale greseli.  Nu discutati nota de plata cu invitatii

Daca sunt mai multe cupluri un barbat comanda dupa ce se consulta cu toti, iar nota de plata poate fi comuna sau separat, neintelegerile lamurindu-se intre barbati ulterior

Masa ia sfarsit numai la dorinta doamnei care va insoteste

La plecare barbatul isi ajuta partenera sa se ridice, tragand usor scaunul, iar la garderoba prima care se imbraca este doamna, ajutata de domn

Garderobiera nu intervine si nici doamna nu-l ajuta pe domn sa-si puna paltonul sau fularul

O doamna nu intra singura intr-un local unde se servesc cu predilectie bauturi alcoolice (bar, bodega), dar poate intra intr-un restaurant de lux, si aici se adreseaza pentru orice numai chelnerului, si nu este recomandat sa comande bauturi tari

La comandarea unui fel nu se intreaba daca este proaspat sau daca este bun

Cand va place foarte mult transmiteti felicitari bucatarului, care adesea va veni in persoana sa primeasca multumirile

Nu se ia acasa ce nu am mancat sau nu am baut, chiar daca a fost platit

Conversatia trebuie facuta cu voce scazuta pentru a nu deranja ceilalti consumatori de la celelalte mese, iar muzica din restaurant ar trebui sa aiba un astfel de nivel sonor care sa permita conversatia pe un ton normal.

Bacsisul este intre 10-20%, la un local de lux ajungandu-se la aproximativ 20%, iar ajutorului chelnerului un sfert din cat am dat chelnerului. Este ceea ce constituia inainte remiza si era afisata la vedere in orice restaurant. SA nu uitam ca cei care va servesc traiesc din acest lucru: bacsisul.

sursa: Gurmandul.ro

Felia de paine se rupe cu mana, in timp ce sandvisurile mari se taie cu cutitul si se baga in gura cu furculita, ca si la friptura. Sandvisurile mici se iau cu mana

Untul nu se ia direct din untiera pentru a unge painea, ci se pune o bucatica pe farfuria proprie, apoi se unge painea, tinand-o deasupra farfuriei

Ouale moi in coaja se mananca dintr-un paharel suport, cel mai adesea fixat pe o farfurioara. Se sparge coaja din varf, se indeparteaza partea de sus a oului cu lingurita si se pun cojile pe suport, sub ou, sau pe farfurioara

Supele sunt servite in cesti sau boluri si se mananca cu linguri mici de supa. Daca suntem intre prieteni, putem bea prima jumatate a cestii, care este limpede si pentru restul supei folosim lingura

Ciorbele se mananca numai cu lingura

Nu se raceste o supa prea calda sufland in ea

Nu se inmoaie painea in supa, si nici in sos

La sparanghel nu se foloseste niciodata cutitul si se mananca numai partea frageda din varf

Salata verde si andivele se aduc la masa gata taiate si preparate. Daca bucatile sunt prea mari, nu se duc la gura asa ci se taie cu cutitul

Salata verde si andivele se mananca cat mai aproape de starea lor naturala, dar nu este o gresala sa le asezonam cu putin piper, otet, lamaie, sare sau untdelemn daca ni se par fade

Muraturile se iau cu furculita proprie din castron si se taie pe farfurie pe masura ce se mananca, la fel ca friptura. Gogonele se pot lua cu lingura, pentru a nu stropi comesenii cand le intepam cu furculita, si in farfurie se taie cu atentie din acelasi motiv, cu cutitul in dreapta si furculita in stanga. Pentru a taia o gogonea cu un cutit mai putin ascutit si pentru a nu stropi commesenii, se infige furculita in gogonea si virful cutitului se infige in locul unde a fost codita gogonele, acela avâând o rezistenţa mai mica decât restul gogonelei.

Nu se musca din muraturi

Conopida se taie cu furculita, nu se foloseste deloc cutitul

Chiftelele, sarmalele, ruladele se taie numai cu furculita

Pestele se mananca special, folosindu-se cutitul numai la dezosare, dupa ce pestele este desfacut in 3 dupa ce se decupeaza capul cu cutitul. Oasele de peste din gura se pun pe furculita si se scot cu mana numai in cazuri de urgenta

Pentru pestele din conserva ne folosim de furculita, tinuta in dreapta, ajutandu-ne cu o bucata de paine tinuta in stanga

Daca o stridie este inchisa, o deschidem cu lama unui cutit obisnuit sau de dezosat. Se scot intestinele si branhiile (au o culoare mai inchisa) cu ajutorul furculitei. Se scoate apoi stridia din scoica, desprinzand-o din articulatie. Se pune in farfurie si se mananca cu lamaie, sare, piper

Crustaceele se servesc de obicei fara carapace. Daca masa e mai putin festiva, crevetii se curata cu mana: li se rupe capul, ceea ce face sa iasa si intestinele, apoi se scoate carnea din carapace. La crabi, languste si homari, se rup cu mana articulatiile si apoi, cu un cleste special, se sparg oasele si se scoate carnea din cosul pieptului, din picioare si din coada. Carnea acestor crustacee se mananca de regula cu paine prajita si unt. Este necesar ca pe masa sa existe un bol cu apa pentru clatitul degetelor

Icrele de Manciuria si icrele necre se aduc de obicei presarate pe rondele mici de paine prajita unse cu unt, asezate pe platou. Daca se ofera in castronase, ne vom pune in farfurie cu lingurita de serviciu o cantitate rezonabila si ne vom face sanvisuri mici

Icrele obisnuite le putem unge pe o felie mai mare de paine, pe care o vom taia tinand cutitul in mana dreapta si furculita in stanga, exact ca in cazul oricarui sandvis

Putem manca icrele si luandu-ne in farfurie o portie, din care, cu ajutorul cutitului, ne ungem bucati mici de paine, rupte cu mana. La fel se mananca si antreurile reci de consistenta asemanatoare (salata de vinete, pestele cu maioneza)

Samburii maslinelor care insotesc uneori aceste antreuri se “transporta” din gura in farfurie cu furculita, sau daca suntem in familie cu mana. Simburi de masline sunt cei mai tari simburi si sunt singurii care sunt digerati de sucul gastric. Se spune ca sunt benefici pentru stomac si eu îi înghit cand maninc masline.

Carnea de pasare nu se mananca cu mana. Pot face exceptie copanelele de pui daca sunt pane si infipe in minere speciale. Carnea se aduce la masa gata transata

Cu spaghete va serviti din castron cu o cantitate rezonabila, apoi le mancati rasucindu-le cu furculita tinuta in mana dreapta si ajutandu-va cu lingura tinuta in mana stanga. Pe furculita trebuie luata o cantitate mica, si sa nu atarne dizgratios din gura

Orezul se mananca cu furculita, ajutandu-ne cu cutitul, neapeland la lingura!

Cafeaua, ceaiul, cacaua cu lapte se beau din ceasca, fara sa lasam lingurita inauntru. Ea se pune pe farfurioara.

Degetul mic nu se tine ridicat cand ducem ceasca la gura

Cand bem cafea turceasca sau filtru, ridicam farfurioara cu mana stanga, in timp ce ducem ceasca la buze cu mana dreapta

Nu se bea niciodata cafea dintr-o ceasca fara farfurioara (nici la serviciu)

Spre deosebire de cafea, ceaiul si cacaua se beau lasand farfurioara pe masa

Marul se taie in patru sau in opt, feliile se curata de coaja si samburi cu cutitul si se mananca cu furculita

Portocala se taie cu cutitul si se desface in forma de stea; feliile se desfac si ele in stea si se mananca cu mana

Grepfrutul se taie transversal si se mananca o jumatate, de obicei presarata cu zahar; cu o lingurita speciala de desert, avand marginea ascutita, se scoate doar pulpa fructului, deoarece partea alba este amara

Dulciurile se iau cu mana daca sunt uscate, cu lingurita sau cu furculita de desert daca au crema ori frisca

Clatitele se mananca taind bucatele mici pe rand, ca la friptura

Fragii si capsunele se mananca fie cu mana, daca au codita, fie cu lingura, daca nu au, mai ales cand sunt servite cu frisca

Strugurii, visinele si ciresele se mananca intotdeauna cu mana; strugurii se mananca pana la ultimul bob. Samburii cireselor sau visinelor se pun in palma facuta caus si apoi in farfurie

Piersicile se tin cu mana stanga pentru a le taia in doua. Separam samburele de fruct si-l curatam de coaja. Se mananca fructul cu cutitul si furculita

Prunele si caisele le desfacem in doua cu mana, scoatem samburele, dupa care mancam fiecare jumatate, tot cu mana

Se pot pune pe masa mici recipiente pentru samburi, asa cum facem si pentru cojile de alune

Cand sunt fara coaja, alunele se pun in recipiente mici, in fata fiecarui musafir. Cand sunt cu coaja, se aduc si vase pt coji

Portocalele, mandarinele, clementinele: le taiem coaja in forma de stea, scoatem fructul si-l separam in felii pe care le mancam cu mana.

Bananele se curata cu cutitul si se mananca cu mana sau, daca sunt prea moi, cu cutitul si furculita

Pepenii si ananasul sunt serviti in felii si se mananca doar cu furculita, dar daca ananasul este foarte dur se justifica folosirea cutitului

Kiwi se taie in doua, se tine o jumatate in mana stanga si se mananca miezul cu lingurita

Daca toti mananca fructele simplu, fara a le curata de coaja, fara tacam, nu vom proceda altfel pentru a ne arata distinctia

Gazda trebuie sa aduca fructele bine spalate, deci nu se cuvine sa le stergem cu propriul nostru servetel.

sursa: Gurmandul.ro

Masa trebuie sa fie intotdeauna ingrijita . Fata de masa alba , sau chiar colorate , din material. A se evita pe cat posibil materialul din plastic .

Farfuriile . Trebuie asezate astfel incat sa fie un anumit spatiu pentru fiecare invitat , de cel putin 50 de cm.

Pentru mese festive se utilizeaza urmatorul aranjament: Farfuria primului fel este asezata deasupra farfuriei de serviciu. Pe ea sau alaturi , sub furculita , se va aseza servetul bine impaturit . Locul furculitei este la stanga farfuriei. Furculitele se aseaza de la stanga la dreapta in ordinea utilizarii lor , cu dintii in sus. La dreapta se pun cutitele , cu partea taioasa spre farfurie , tot in ordinea utilizarii , cel mai indepartat fiind pentru primul fel de mancare , adica peste . In fata farfuriei sta lingura de supa cu partea adancita in sus .

La mesele festive exista obiceiul sa se schimbe tacamurile dupa fiecare fel de mancare. La o masa mai putin pretentioasa, nu vom schimba tacamurile, decat daca avem peste

In general vom folosi 4 farfurii: farfuria pentru antreuri, farfuria de supa, farfuria intinsa si farfuria de desert. Bolurile (castronasele) pentru supa limpede (consommé-ul) nu se pun de la inceput pe masa, ci se aduc odata cu supiera sau, gata umplute, pe o tava.

Tot in fata farfuriilor, spre dreapta, e si locul paharelor. Trei tipuri de pahare sunt obligatorii – de tuica, de vin (paharul de vin rosu e ceva mai mic decat cel de vin alb) si de apa. Ele trebuie sa faca parte din acelasi serviciu, si e o nota proasta sa se improvizeze.

Paharele (in fig de mai jos):

1. Pahar de apa 2. Pahar de vin alb 3. Pahar de vin rosu 4. Pahar de Sherry 5. Pahar de tuica 6. Pahar de lichior 7. Pahar de sampanie (cupa) 8. Pahar de sampanie (flûte)  9. Pahar de bere 10. Pahar de coniac 11. Pahar de whisky (tumbler)

Nota noastra: prin parteareaptă a meseanului se servesc lichidele, iar solidele se servesc prin partea stângă.

sursa: Gurmandul.ro