Baboo Hausmeister

Fotografie preluată de pe www.misiuneacasa.ro

Indiferent de tipul constructiei sau casei realizate, fie ca este una tip parter sau cu minimum un etaj, exista un element constructiv nelipsit, pe care il vom utiliza in fiecare zi: scara. Buna proiectare si executie a scarii va fi resimtita ori de cate ori vom traversa structura sau, mai bine spus, ori de cate ori vom urca ori cobori pe aceasta, dinspre sau spre interiorul casei. Construirea corecta a scarii de acces, fie ca este una mica, realizata din doua – trei trepte, la intrarea din curte catre parterul casei, fie cea de acces la etaj ori mansarda, acolo unde inaltimea este mai relevanta pentru efortul depus, este foarte importanta.

Scarile sunt un element arhitectural cotidian ce asigura circulatia si usureaza efortul fizic pentru strabaterea spatiilor si pentru accesul rapid intre parti diferite ale cladirilor si zonelor exterioare. In afara acestui aspect functional, scarile trebuie sa raspunda si unor exigente de design: sa se incadreze in nevoile estetice ale beneficiarului, sa se incadreze corespunzator in modul de finisare al zonei adiacente si sa reziste la traficul impus.

Oferind o scurta descriere a scarilor, iata o serie de elemente principale ale acestor:

1. Casa scarii – este reprezentata de peretii care inchid spatiul scarii, acolo unde este necesar. Aceasta se intalneste, de regula, la interiorul cladirilor;
2. Rampa scarii –  este elementul constructiv inclinat, cu sau fara trepte, care face legatura intre plansee sau intre planseu si podest;
3. Podest – reprezinta elementul orizontal, care permite intoarcerea rampelor unei scari sau, in cazul rampelor foarte lungi, permite stationarea persoanelor. Este cunoscut si sub denumirea populara de „loc de odihna”;
4. Parapet, balustrada – element de protectie a persoanelor, care indeparteaza riscul de cadere in gol a celor care folosesc scara;
5. Mana curenta – elementul decorativ si de protectie, aflat in partea superioara a balustradei sau a parapetului, cu rol de sprijin pentru cei care circula pe scara;
6. Treapta – elementul orizontal care permite circulatia pe scara;
7. Contratreapta – elementul vertical care face legatura intre doua trepte;
8. Ochiul scarii – este spatiul cuprins intre doua rampe, spre interior;
9. Vang – grinda laterala sau centrala, care permite sustinerea treptelor. Este posibila executia unei scari cu o singura grinda de vang sau cu doua.

Pentru ca toate aceste elemente ale scarilor influenteaza produsul final, dimensionarea trebuie sa aiba in vedere mai multe detalii, toate acestea fiind strans legate de locatia unde scara este amplasata sau, mai bine spus, de marimea zonei pe care o avem la dispozitie.

Nu de putine ori, ca urmare a unor neglijente de proiectare a casei de la inceput sau a unor omisiuni, suntem in situatia de a realiza scara intr-un spatiu relativ mic, ceea ce va duce, inevitabil, la variante mai putin confortabile si nerecomandate pentru zone de acces permanente.

Rampa scarii

Dupa cum spuneam, realizarea scarilor depinde de mai multe elemente: locul de  amplasare (interior sau exterior), dimensiunea spatiului unde se amplaseaza si tipul constructiei (rezidential, comercial sau industrial).

Relatia dintre lungimea treptei si inaltimea contratreptei conduce la ceea ce numim „panta rampei”. Jacques-Francois Blondel a introdus o ecuatie cu doua necunoscute, care permite proiectarea scarii in functie de factorii ce determina panta rampei astfel:  2h + l = 62 – 64 cm.

Numerele 62 si 64 reprezinta intervalul optim in care se poate incadra rezultatul adunarii 2h + l. De exemplu, daca avem o lungime L = 28cm, pe care vrem s-o obtinem, putem calcula inaltimea optima a scarii:

Inaltimea minima optima: 2h + 28 = 62; 2h = 62 – 28 = 34; h = 34:2 = 17

Inaltimea maxima optima: 2h + 28 = 64; 2h = 64 – 28 = 36; h = 36:2 = 18

Inaltimea ideala a contratreptei pentru o treapta de 28cm lungime trebuie sa fie cuprinsa intre 17cm si 18cm. De-a lungul timpului, s-au dezvoltat si alte rapoarte specifice, ce pot avea alti parametri, in functie de modul de utilizare al scarilor si de tipurile de constructii.

Astfel, putem avea scari cu inaltimea contratreptei mai mare sau mai mica. De exemplu, pentru gradinite, putem cobori la o cota de 15cm, iar pentru constructiile industriale, sa urcam dimensiunea catre 19-20cm.

Rampele si scarile cu panta redusa sunt folosite, in general, la exterior, pentru accesul in cladiri, sau la interior, unde este necesar accesul persoanelor cu handicap locomotor. Trebuie sa avem in vedere ca, odata cu scaderea pantei, avem nevoie de un spatiu mult mai mare si acest lucru nu este intotdeauna posibil, cel putin la interior.

Scarile uzuale au o inclinatie de aproximativ 20° si pot ajunge pana la max. 45°, cu amendamentul ca inclinatia optima pentru scari, indiferent de domeniul de utilizare si de materialul din care este realizata, este de aproximativ 30-35°.

Scarile abrupte au, in mod uzual, o inclinatie de aproximativ 60 – 65 ° si sunt, de obicei, folosite pentru accesul in spatii tehnice sau in spatii industriale. Se pot folosi, de asemenea, si in domeniul rezidential, pentru scari de acces catre pod, fiind vorba de zone cu trafic ocazional, in acest caz, fiind foarte incomode.

Latimea rampelor

Aceasta reprezinta un factor important atunci cand scara este deservita de mai multe persoane sau cand este utilizata pentru a facilita accesul diverselor volume de transport intre doua zone, inclusiv obiecte de mobilier, aparatura etc. Daca nu tinem cont de latimea minima a unei scari, ajungem, inevitabil, la imposibilitatea de a manipula diverse obiecte voluminoase sau chiar la inghesuiala pe scara. Latimea rampei reprezinta spatiul de circulatie intre perete si balustrada sau cel dintre doua balustrade. Dimensiunea depinde de tipul de cladire si de numarul de niveluri al cladirii, latimea minima fiind de 0,9m iar cea maxima de circa 1,5m.

La podeste, este de evitat prevederea unor usi de acces care sa impiedice circulatia sau sa aglomereze scara.

Balustrada, mana curenta si parapetul

Balustrada are rol de protectie (previne caderea in gol). Inaltimea de siguranta a balustradei este cuprinsa intre 80cm si 110cm, in functie de tipul constructiei, numarul de etaje deservite etc. Parapetul si balustrada pot fi realizate din zidarie, lemn sau metal, cu inchideri din sticla, lemn sau materiale plastice etc. Balustrii (elementele verticale de rezistenta si sprijin pentru celelalte parti) trebuie pozitionati astfel incat sa impiedice alunecarea accidentala printre acestia.

Mana curenta este un element constructiv care inchide partea superioara a parapetului sau balustradei si care se pozitioneaza pe peretele ce delimiteaza scara. Rolul ei este pentru facilitatea sprijinului la urcare sau coborare. Este esential ca forma si materialul din care este realizata sau stratul de finisare al acesteia sa impiedice alunecarea mainii pentru a permite prinderea usoara. Amplasarea balustradelor si mainilor curente se poate realiza pe partea de gol a scarilor, pe partea de perete si, eventual, pe mijlocul scarilor, acolo unde latimea acestora este semnificativa (mai mare de 2-2,5m).

Treptele

Constituie suprafetele orizontale, care permit pasirea si urcarea pe verticala. Treapta poate fi reprezentata de ansamblul „treapta si contratreapta” sau doar din „treapta”, daca contratreapta nu este prevazuta. Dimensiunea acestor trepte trebuie sa fie identica pe toata lungimea rampei. Este recomandat ca numarul maxim de trepte ale unei rampe (intre doua podeste) sa fie nu mai mare de 16 pentru cladiri rezidentiale si de maximum 18 trepte pentru cladiri industriale. Treptele pot fi realizate din beton armat, metal, lemn, sticla.

Accesorii pentru trepte si scari

Pentru finisarea treptelor si a scarilor avem la dispozitie diferite tipuri de profile, plinte si elemente decorative. Cele mai importante sunt profilele de cant, care permit finisarea muchiei treptei, conferind rezistenta in timp, dar si realizarea unor zone antiderapante, care impiedica alunecarea pe trepte. Acestea sunt realizate, de regula, din aluminiu, metal sau PVC, in diferite nuante. Profilele antiderapante se pot achizitiona separat, fiind realizate din cauciuc si putand fi montate pe orice tip de treapta, daca nu exista din construcţie sau daca nu avem un loc special prevazut din fabricatie.

Articole şi fotografii preluate  pe Misiunea Casa: www.misiuneacasa.ro

In functie de personalitatea fiecaruia, culorile creeaza o anumita stare de spirit, care poate fi de bucurie, siguranta, relaxare, calm, ne pot incarca energetic sau ne pot mari capacitatea de concentrare. O alegere gresita a culorilor ne poate conduce catre deprimare, tristete, oboseala si chiar iritare. Intr-un mod simplist, putem spune ca albul calmeaza, rosul da energie, albastrul este rece iar galbenul stimuleaza activitatea cerebrala. Pentru o alegere corecta, trebuie sa tinem cont de experientele personale, sa vizualizam locurile din natura care ne-au oferit stari de spirit pozitive. Apoi, vom incerca sa aducem in imediata noastra apropiere acele stari placute prin imbinare de culori, prin  obtinerea de nuante si tonuri ale acestora.

Culoare pereti casa scarii

Pentru a obtine un echilibru cromatic intr-o amenajare, e de preferat sa fie respectate anumite proportii. Se vorbeste deseori despre urmatoarea formula: 60% culoare dominanta, 30% pete de culoare sau culoare secundara si 10% culoare de accent.

Primul pas este acela de a ne decide asupra culorii dominante. De obicei, aceasta este data de pereti. Ea mai poate fi conferita si de pardoseala sau mobila. Pornind de la aceasta, ne putem juca cu tonurile si nuantele pe care trebuie sa le regasim in tapiterii, perdele si draperii, in covoare sau obiecte decorative. Procentul de 30% culoare secundara se poate regasi in aceste elemente de design interior. Culoarea de accent sau cea care da rafinamentul si eleganta ansamblului este data de decoratiuni si aranjamente decorative. Daca folosim doua culori diferite, principale, pentru echilibrul cromatic trebuie ca nuantele lor sa fie la aceeasi valoare a intensitatii.

Teoria culorilor are la baza observatia facuta de Sir Isaac Newton, aceea ca lumina alba contine toate culorile vizibile (rosu, oranj, galben, verde, albastru, indigo si violet), cunoscute de noi drept culorile curcubeului. Lumina este o radiatie electromagnetica, iar Newton a studiat frecventa ei, caracteristicile culorilor si felul in care acestea sunt percepute de noi. Deci, intre lumina si culoare exista o interdependenta. De aceea, in alegerea culorilor vom avea intotdeauna in vedere tipul de lumina (naturala sau artificiala) si intensitatea ei. O incapere cu ferestrele pozitionate spre sud va avea mai multa luminozitate. In schimb, lumina provenind de la nord va face ca nuantele inchise sa para intunecate, de aceea este bine sa alegeti culori mai deschise in cazul acesta. Trebuie tinut cont, de asemenea, de momentul din zi in care urmeaza sa locuiti spatiul respectiv. Daca veti petrece timpul de seara sau noapte in acea camera, atunci este bine ca si culoarea sa fie aleasa seara, la lumina artificiala. In acelasi timp, daca este vorba de o camera de zi, luminoasa, veti alege culoarea de dimineata. Intr-o camera luminata de o plafoniera, culorile vor fi sterse. Ele pot fi puse in evidenta prin spoturi directionate spre diverse zone de interes.

O mare greseala se face atunci cand nu se tine seama de trecerile cromatice, locuinta in ansamblu avand discontinuitati si fractionari de culoare extrem de inestetice. Pentru a evita acest lucru, nu trebuie decat ca o culoare existenta intr-o camera sa se regaseasca in urmatoarea. Trecerile cromatice induc ideea de spatiu continuu, de unitate intr-o locuinta.

Din amenajarea unei locuinte, nu trebuie sa lipseasca clasicul negru, care va avea intotdeauna rolul de a pune in evidenta oricare alta culoare. O puteti folosi intr-un accesoriu, o vaza, rama unui tablou sau o caseta de bijuterii, care vor da intensitate culorilor din incapere.

Culoarea are un impact vizual puternic si asupra dimensiunilor unei incaperi. O culoare deschisa si calda da senzatia de marire a spatiului, pe cand o culoare inchisa si rece poate micsora spatiul.

Scheme cromatice

1. Monocromia–foloseste o singura culoare dominanta insotita de nonculori sau de tonuri ale acesteia.
2. Analogica-sau a culorilor alaturate – foloseste culori adiacente una fata de cealalta in cercul cromatic. Una dintre ele este folosita ca dominanta, cealalta imbogateste imaginea. Are avantajul de a oferi mai multe nuante si este cel mai des folosita in amenajari deoarece creaza o atmosfera relaxanta.
3. Complementara–alaturarea a doua culori complementare opuse una fata de cealalta ca si pozitie pe cercul cromatic. In designul de interior conduce la echilibru cromatic si armonie a contrastelor.

Decorarea unor spatii mai formale din casa, cum ar fi bucataria sau livingul, se poate face dupa schema culorilor complementare. Ati putea opta pentru rosu – verde, galben – albastru sau portocaliu – violet. Veti obtine o cromatica interesanta, cu demarcatii clare ale spatiului. Culorile alaturate se folosesc pentru camerele in care se doreste un aer linistitor, in dormitor sau in camera de zi.

Pictorii spun ca nu exista culori urate ci numai raporturi gresite. Fie ca va ghidati dupa scheme cromatice studiate sau lasati inspiratia, simtul estetic si sentimentele sa aleaga, este important sa ajungeti la armonia cromatica dorita, care sa se muleze pe personalitatea voastra.

Sursa: www.misiuneacasa.ro