Asamblarea nedemontabila a doua piese cu un aliaj a carui temperatura este sub 400 0C, este considerata lipire, iar daca se foloseste o temperatura mai mare de 400 0C asamblarea este numita brazare. Lipirea sau cositorirea se face cu ajutorul unui aliaj de lipit care in principal este alcatuit din doua componente: staniul (Sn) sau cositorul si plumbul (Pb). In functie de puritatea plumbului, in aliaj mai pot fi zinc sau cupru. In functie de proportie Sn/Pb, temperatura de topire a aliajului este mai apropiata de temperatura de topire a metalelor componente-da o lipitura tare, sau mult scazuta- si atunci avem o lipitura moale.
In principiu, un aliaj va avea o temperatura de topire mai coborita decit temperatura de topire a elementelor 
din care este constituit aliajul. Astfel, staniul are punctul de topire la 2320 C, plumbul are punctul de topire la 327 0C, iar un aliaj format din 65-70 părţi(p) staniu si 35-40 părţi(p) plumb are punctul de topire la 190 0C. Aceasta proportie este cel mai des folosita in cositorire, si aliajul de lipit era livrat in bare. Pentru recunoasterea proportiei aliajului erau poansonate literele ,,Lp’’ alaturi de cifre care indicau cantitatea de cositor (staniu, Sn) din compozitia aliajului. Bara cu proportia mai sus amintita era poansonata : Lp 60. Cantitatea de cositor din aliaj se poate verifica prin indoire: cristalele de pe exterior care se alungesc si cele de pe interior care se comprima, scot un sunet deosebit ca si cum s-ar rupe in zona in care e indoit, trosnesc, scârțâie. Cu cat cositorul e in cantitate mai mare, cu atât sunetul e mai puternic, si dureaza mai mult.Daca conţine plumb mai mult, bara de aliaj de lipit e mai maleabila si acest sunet nu se aude. Aliajul de lipit, in afara de bare, mai poate fi obtinut sub forma de sirme de diferite diametre. Unele dintre acestea, folosite in electrotehnica sub denumirea de fludor, au in interior, de-a lungul generatoarei unul sau mai multe canale in care se gaseste colofoniu.
Pregatirea unei tevi de pumb pentru lipire
Aliajul care contine mai mult plumb, Lp 20, este folosit la lipirea tevilor de plumb si a fitingurilor pe ţevile de plumb, in speţă olandezele cu coada. Desi sunt tot mai rare, totusi tevile de plumb mai exista in instalatii mai vechi, la racordul bateriilor de amestec si ale robinetilor de serviciu. In figura alaturata este explicata repararea unei astfel de tevi. La lipirea lor trebuie formata baia de aliaj, care trebuie potrivita din temperatura aliajului(caldura dată) incit sa nu curga, sa fie de consistenta untului moale si sa poata fi modelata cu o bucata de hartie. Sursa mare de caldura este lampa pe benzina sau cea pe butan. Alaturat este prezentat sugestiv cum se pregateste si cum se innadeste o teava de plumb. Asezarea unei tevi peste cealalta tebuie sa se faca in asa fel incât sa nu existe loc in care sa se scurga aliajul in interiorul tevii, dar sa ramâna loc pentru cordonul lipiturii. Acesta trebuie sa asigure si o rezistenţa mecanica prin grosimea lui. Daca e subtire, e posibil ca la modelarea tevii sau la montarea ei lipitura sa se fisureze. La fel se procedeaza cu pregatirea capatului tevii de 
plumb pentru cositorirea fitingurilor pe teava de plumb. O lipitura de calitate trebuie sa aiba suprafata continua, lucioasa fara incluziuni, crapaturi, denivelari sau discontinuitati in masa aliajului.
Să amintim si despre niste aliaje care au punctul de topire sub 100 0C, care pot fi folosite ca siguranţe fuzibile, indicatoare de temperatura sau amuzamente: confectionarea de lingurite care se topesc in ceaiul servit prietenilor.
1.Aliajul Wood este o combinaţie are se topeste la 65,5 0C: 6p-plumb,12p-bismut, 3p-cadmiu; sau alta combinatie: 5p-bismut, 2,5p-plumb, 1p-cadmiu.
2.Aliajul Lipowitz este o combinaţie care se topeste la 60 0C: 5p-bismut, 2,67p-plumb, 1,33p-cadmiu.
3.Aliajul Rose este o combinaţie care se topeste la 94 0C: 2p-bismut, 1p-staniu, 1p-plumb.
4. Aliajul Field este o combinaţie care se topeste la 62 0C: 3,25p-bismut, 5,1p-indiu, 1,65p-cositor.
Mai jos este ratat ce se intâmpla cu un asemenea aliaj din care este alcatuita o linguriţa si se ameste in ceai sau apă calda pentru topirea zahărului. Este ligurita lui Galium.
Pentru ca doua piese sa poata fi lipite acestea trebuie pregatite. Pregatirea consta in degresarea prin solvenţi corespunzatori sau alte metode si substante care sa indeparteze substanţele grase de pe suprafetele care urmeaza a fi lipite, iar la final suprafetele sa ramâna uscate. Apoi se face indepartarea oxizilor, vopselei sau a altor impuritati care poate fi facuta mecanic cu pila, smirgelul, peria de sarma sau polizorul acolo unde oxizii sunt in cantitate mai mare, pină când ramâne metalul curat. Decaparea se face chimic prin diferite substante care reactioneaza cu oxizii, lasind metalul chimic curat, pregatit pentru lipitura. Fiecare metal in contact cu oxigenul din atmosfera formeaza la suprafata sa oxizi care nu permit lipirea metalelor. Aliajul de lipit fiind cald si el oxideaza la suprafata sa si deci si el trebuie decapat, mai ales atunci cind se afla sub forma de baie. Iata cateva substante decapante.
Apa tare sau clorura de zinc, ZnCl2. 
Asa numita ,,apa tare’’ pe care unii o confunda cu acidul azotic care este un produs agresiv si toxic, se obţine de fapt din reactia acidului clorhidric cu zincul metalic, prin adăugarea zincului in acid puţin câte puţin. Se adauga in acid putin cite putin zincul metalic pâna cind acesta nu mai reactioneaza cu zincul. Spanul de zinc, avind o suprafata mai mare in raport cu volumul, va duce la micsorara timpulul de obţinere a clorurii de zinc. Din reactie rezultă si se degaja hidrogenul care e inflamabil si in functie de raportul de amestec (raportul stoichiometric,) cu aerul poate arde sau poate exploda. Deci reactia trebuie sa aiba loc in incaperi aerisite si fara foc deschis sau scantei.Acidul clorhidric este un lichid galbui, emana vapori agresivi şi in amestec cu acidul azotic fumans formează apa regală care este singurul agent chimic in stare sa reactioneze cu aurul. La fel ca si toate aceste substanţe decapante folosite la cositorire nu trebuie lasate la indemâna copiilor.La cositorirea tablei galvanizate acidul clorhidric nu trebuie stins complet: el trebuie sa mai ramâna in amestec cu clorura de zinc pentru a reactiona cu zincul de pe tabla iar apoi clorura de zinc sa curete tabla acolo unde a fost aplicat amestecul acid clorhidric-clorura de zinc. E bine ca 
pensula sau scula cu care se aplica apa tare sa fie ingusta, atit cit va fi viitoarea cusatura de cositor, pentru a nu coroda zicul la locul lipirii, dar in locul in care nu e nevoie. Eu am folosit o aschie din lemn de brad, ascutita ca o penita (peniţă) ca sa fie cit mai mica suprafata decapata, atât cât sa fie acoperita de aliajul de lipit.
Stearina sau acidul stearic în principal, este un decapant care se gaseste subforma de fulgi alb, gălbui sau maroniu deschis. Acestia se topesc si se toarna in bare sau in alte forme convenbile manuirii lor. Stearina se foloseste la lipitul fitigurilor pe tevile de plumb si la repararea acestora.
Clorura de amoniu sau ţipirigul este o substanta care este folosita la decaparea vârfului letconului (ciocanului tiganesc) inainte de a lipi. Unii mai folosesc si acidul clorhidric sau apa tare, dar acesta are efectul de racire a ciocanului de lipit. Iar cand ai mai mult de lipit este un dezavantaj daca incalzirea se face de la o
Pasta de lipit tevile de cupru
sursa externa ciocanului.
Pasta decapanta este o pasta care se poate obtine din comert. Daca nu gasiti, iata mai jos o reteta de pasta decapanta: 25p-colofoniu (sau sacâz), 65p-seu de oaie, 10p-clorura de amoniu, iar in aceasta pasta care se incalzeste se mai adauga 2-3p de clorura de zinc in solutie apoasa de 50%. Compozitia se amesteca pana când aceasta se raceste. Este o substanţa agresiva si trebuie indepartata după ce lipitura a fost facuta pentru ca ea corodeaza in continuare. Prin incalzire degaja un fum iritant pentru ochi si caile respiratorii si sunt pozitii in care nu putem evita acest fum doar sa netinem respiratia pe timpul efectuarii lipiturii. Pasta decapanta pentru lipirea tevilor de cupru pentru instalatii termice sau pentru apa curenta este deosebita: are o culoare gri si are inclusa in ea praf de cositor, care la incalzire apar bobitele de cositor care se unesc.
Colofoniul sau sacâzul este un decapant mai soft 
ca sa spun asa. Este folosit mai mult la executarea de lipituri in electronica. La sfirsitul lipirii unui piciorus a unei piese pe un circuit imprimat daca e pus pe lipitura ,,aduna’’ picatura de cositor, o rotunjeste, o inalta si nu lasa ,,mustati’’ pe traseul de circuit alaturat. Colofoniul se gaseste si in interiorul fludorului, acel aliaj care se gaseste sub forma de sârma. Alaturat este aratat doi bulgari de colofoniu iar sub ei este o bucata de sticlostratitex, material rezistent la temperatura pe care fac unele lipituri ca sa nu deteriorez masa de lucru.
Aspirina ori algocalminul, sunt doua pastile care ofera o modalitate de inlaturare a lacului email de pe conductorii de cupru cu diametru mic folosit la bobinajul diferitelor masini electrice. Prin asezarea capatului de conductor emailat pe aspirina si incalzirea aspirinei cu pistolul de lipit in acea zona, are loc indepartarea lacului, dar si decaparea conductorului. Aceasta metoda se foloseste cand indepartarea mecanica a lacului email cu smirgel sau prin razuire cu o lama de cutit la un conductor subtire (comparabil cu un fir de par) si se poate rupe. La inalzire aspirina degaja un fum foarte iritant al nasului de aceea trebuie sa aveti grija ca sa va feriti nasul.
Cositorirea se face prin topirea, depunerea si intinderea aliajului la locul imbinarii, prin formarea de lipituri sub forma de bobiţe la piesele electronice, sau prin scufundarea lor in baia de cositor. Sursele de incalzire ale aliajului sunt diferite in functie de temperatura necesara fiecarui tip de aliaj, natura pieselor care se lipesc, cantitatea de aliaj din baie, de masa si conductivitatea pieselor care se lipesc.
Prin scufundare intr-o baie, se realizeaza cositorirea capetelor barelor la colector a rotoareleor electrice cu bare (ale demaroarelor de masini), legaturile electrice in dozele electrice ale instalatiilor interioare electrice, sau odinioara tacimurile- pe vremea cand se confectionau si din fier. La lipirea unui cazan de baie sau cositorirea in interior a unei caldari de cupru, e nevoie de o sursa de caldura mai mare datorita conductivitaţii cuprului care duce la racirea lipiturii, ,,fură căldura’’. La fel se intâmpla si la lipirea tevilor de cupru pentru instalatii: lipitura trebuie facuta intre suprafata exterioara a tevii de cupru si suprafata interioara a fitingului. Baia care se formeaza intre cele doua suprafete trebuie stapinita, sa nu curga aliajul in interiorul tevilor, pentru ca poate provoca depuneri de substante aflate in suspensie. De aceea la incalzirea pastei decapante, cind apar bobitele de cupru, se indeparteaza sursa de caldura, se mai atinge cu sirma de cositor si daca suprafata lipiturii este intacta, fara puncte sau incluziuni trebuie racit cu grija ptr a nu se deforma/strica, pina la solidificare (cu o laveta umeda).
Si la cositorirea unui papuc de cablu trebuie facuta o baie de cositor dar aceasta trebuie sa curga din partea de sus a papucului si sa intre intre firele capatului de cablu si sa se opreasca in izolatia conductorului. Pentru aceasta, după ce a fost dezizolat capatul cablului corespunzator cu lungimea papucului, se aseaza papucul: capetele firele nu trebuie sa iasa din papuc, sa umple bine sectiunea papucului. Daca sectiunea coductorului e mai mica decat sectiunea papucului, aceasta se completeaza cu bucati de conductor, potrivite ca lungime cu partea in care se prinde conductorul in papuc. Deasupra capetelor se vom forma o suprafata intacta de aliaj, fara incluziuni sau puncte. Peste papuc si peste izolatia conductorului de sub papuc se pune 2-3 straturi bine strânse de hartie (ziar), peste care se pune banda de izolat. Hârtia nu va arde (daca nu vine in contact cu flacara) deoarece temperatura de aprindere este de la 232,78 0C in sus, fata de 190 0C a aliajului. (Amintiti-va de filmul lui Truffaut ,,Fahrenheit 451’’. Daca nu vi-l amintiţi aflati-l!)
Legaturile electrice in doze se cositoresc mai usor prin scufundare intr-o baie de Lp60 sau Lp80. Baia respectiva e ca o ,,cană” cu coadă în loc de mâner (ca sa-i punem asa ), confectionata dintr-o teava cu Dn de 1 1/2’’(un ţol si jumatate), inalţime de 50 de mm, iar la un capat i se sudeaza un capac. De corp, i se sudeaza o tija ca 10mm in diametru careia i se pune un maner de lemn. In ea se pune aliajul de lipit si pasta decapanta, se incalzeste in in soba tinichigiului sau pe resou sau la orice alta sursa de caldura. Incalzirea e mai efienta intr-o incinta inchisa. De obicei pe un santier sunt multe resturi de lemn provenite de la cofraje sau de la constructia acoperisului. Aceste deseuri de lemn se pot arde in soba tinichigiului pentru incalzirea letconului sau a lingurii cu cositor pentru doze. Cantitatea de caldura inmagzinata de aliaj trebuie sa fie suficienta pentru ca cu o singura incalzire sa fie cositorita o doza. Daca temperatura aliajului scade, depunerea pe legaturi va fi mai groasa si e posibil sa nu se prelinga frumos ci sa stea precum untul. Ca untul aliajul trebuie sa fie la cositorirea tevii de plumb, pentru a putea fi intins si modelat in stratul dorit, la locul lipiturii
La cositorirea unei piese electronice
trebuie limitata cantitatea de caldura pentru a nu distruge joctiunea (jonctiunile) semiconductoare: se foloseste un sunt (șunt) termic (spre piesa se face prinderea pe piciorul care se lipeste a unei pense anatomice care preia caldura din lipitura) sau termostatarea letconului electric. La inlocuirea unor piese electronice, trebuie demontate cele vechi. Demontarea se face mai greu daca au mai multe picioare pentru ca trebuie mentinuta fluiditatea aliajului la toate piciorusele. Daca avem o placuta mica, pe masura ce incalzim cite un picior se poate lovi de masa cu mina care tine placuta electronica, pentru a scutura cositorul. Daca nu putem proceda asa, trebuie sa folosim o pompa de cositor ca cea din figura de la inceputul articolului. Dupa ce s-a scos piesa defecta, cu ajutorul unui ac mai gros sau a unei sule (figura alaturata), trebuie eliberata de cositor gaura din circutul imprimat. Daca incalzim excesiv circuitul imprimat, cupru se poate desprinde de pe placa de textolit.
Letconul cu sursa de caldura exterioara sau ciocanul tziganesc sunt metode unde e nevoie e cantitate mare de caldura la lipire si lipitura relativ mica. Poate fi incalzit de la un arzator de gaz, un resou electric, o lampa cu benzina sau butan, sau intr-o soba de tinichigiu. Exista si letcon care are din constructie o sursa proprie de incalzire cu gaz, folosit la lipituri in domeniul electronic unde e nevoie de cantitate mai mare de caldura in lipitura si volum mic de acces la lipitura. Aceasta sursa este foarte asemanatoare cu o bricheta care e folosita la vânt: are un filamet o plasa desupra flăcării, ceea ce face ca flacara sa nu poata fi stinsa. Letconul poate avea si o sursa proprie si continua de incalzire atunci cand are o forma adecvata pentru samota (șamotă) folosita. Alaturat aratam o samota care a fost folosita pentru un ciocan de lipit cu o putere de 800W. Rezistenta electrica trebuie dimensionata pentru medii inchise, unde schimbul de caldura nu se face usor si se face supraincalzirea rezistentei care poate atinge temperatura de topire. Letconul electric din trusa de lipit are o rezistenta de 100W. Exista letconuri cu rezistenta de incalzire si mai mica, care pot fi si termostatate, cu temperatura controlata. Termostatarea se face in functie de temperatura de topire a aliajului de lipit in electrotehnica sau electronica
Pistolul electric de lipit este o alta unealta folosita in 
electronica sau electrotehnica, acest mod de asambalre este ieftin, eficient d.p.d.v. al contactului electric, are o rezistenta mecanica ridicata, lipirea putând fi si automatizata. In principiu pistolul de lipit este un transformator al carui secundar functioneaza in scurtcircuit: in interior are una sau mai multe spire, iar afara sunt scoase doua capete unde, prin doua suruburi, se monteaza ansa care are o sectiune mai mica. Raportul sectiunilor acestor portiuni de circuit ar trebui sa fie de cel putin 1:10, pentru a se incalzi ansa si nu secundarul pistolului. Pistolul de lipit din trusa aratata mai sus are o singura spira de cupru in secundar, cu sectiune patrata de 64 mmp, e construit pe tole E+I (pe o lungime de 100mm) folosite la lampile de semnalizare de 2W. Numarul de spire din primar este de 640 cu priza la 20 de spire pentru becul de iluminat, e boboinat cu conductor de CuEm 0,4 mmp. Trebuie de avut grija ca stringerea suruburilor de asambarea a ansei cu pistolul sa fie bine facut pentru a nu pierdea din puterea de incalzire a pistolului. Daca ansa isi micsoreaza sectiunea (datorita corodarii cuprului de catre decapanti) va duce la micsoratea puterii. Carcasa este de aluminiu și se incalzeste de la curentii vagabozi care iau nastere in ea la functionarea pistolului, dar este o buna protectie impotriva loviturilor la care a fost supus uneori pistolul.
Lipirea unui radiator de masina se face mai usor daca este din cupru pentru ca se poate cositori. Se poate si alami, dar la o alamire tot radiatorul se poate incalzi prea tare incit sa se strice alte lipitiri făcute cu cositor. Dupa ce a fost localizat locul defectului(ca la camerele de cauciucuri, prin scufundare in bazin cu apa) se realizeaza curatirea locului de vopsea si impuritati, se decapeaza si se lipeste folosind un letcon, sau un letcon electric, sau o lampa de benzina, sau o lampă cu butan, sau un brenner oxi, sau un brener pe gaz . Trebuie avut grija la cantitatea de caldura ca sa nu se distruga alte lipituri.
IN LOC DE CONCLUZII:
#- Suprafetele care se lipesc trebuie sa fie curate si unse cu o substanta decapanta inainte de lipire
#-Vasele emailate in timpul folosirii se ciobesc, ramane metalul gol, rugineste si cu timpul se gaureste. Unii mai nevoiasi lipesc vasul cu cositor si il folosesc in continuare. De obicei, aceasta gaura apare la intersectia suprafetei fundulu vasului cu peretele laterat, in cant, deci in apropierea surse de caldura, soba, aragaz, unde temperatura este cea mai ridicata si depaseste tempertatura de topire a aliajului. Si pun o intrebare test: cum explicati faptul ca nu se topeste lipitura?
#- Astuparea unei gauri cu cositor incepe de la marginea unei gauri si dintr-un punct, depunand stratul mai gros, de jur imprejur, pâna gaura ramâne mai mica si in final se astupa. Secretul consta in aducerea materialului la temperatura de curgere incit el e fluid iar cel depus anterior nu s-a topit inca. Un continut mai mare de plumb in aliaj iti da posibilitatea ca sa-l faci de consistenta untului moale .
#- Rezervorul de benzina se cositoreste folosind un letcon, sau un letcon electric, FARA A FOLOSI FLACARA DESCHISA pentru incalzirea aliajului. Chiar daca e golit de benzina, in interior sunt suprafete poroase rugina) care au inglobat combustibilul iar la in calzire acestea se evapora si cel mai adesea formeaza amestecul exploziv cu aerul din rezervor si va exploda.
#- Aliajul de lipit care este topit se oxideaza mai usor,caldura fiind un catalizator.
#- După ce a ajuns la temperatura, virful letconului se pileste pentru a indeparta oxizii formati in timpul incalzirii, se cufunda in ţipirig, apoi se acopera cu aliaj, apoi se baga iarasi in ţipirig si apoi se aplica aliajul pe lipitura, adaugand din bara sau din sirma de aliaj atit cit este nevoie.
#- Vârful pistolului sau al letconului electric 8ciocanului electric de lipit) se aduce la temperatura necesara, apoi se baga in pasta sau colofoniu, apoi se ia o picatura de aliaj, apoi se mai atinge inca o data pasta de decapat sau colofoniul, apoi se pune la locul lipiturii, completind cu aliaj atata cât este nevoie.
#- Letconul de tip pistol (cu resistenţă electrica) are o dioda care este suntata la apasarea tragaciului. Dioda injumataţeste tensiunea de alimentare (da drumul unei semiterioade de tensiune) si astfel letconul nu se supra incalzeste pe timpul nefolosirii. Face si economie de energie electrica.
#- Lipitura, cordonul lipiturii se considera bun daca are o suprafata continua si lucioasa când e cald, fara retasuri, gauri, puncte negre sau incluziuni.
#- Atunci când cositorul este fluid in cusatura el este lucios si atunci cind se solidifica lipitura devine mată.
#- Lp20 se foloseste la lipirea tevilor de plumb, după incalzirea tevii se aplica stearina, se preseaza(sau se ciocanesc) pentru a lasa amprenta una in alta încât sa nu curga cositorul. Se aduce masa aliajului la starea de topie ca a untului pe care il intinzi pe pâine, apoi se umple cu aliaj, se modeleaza lipitura cu o bucata de hartie sau de ziar, se aplica iarasi stearina ca suprafata sa devina lucioasa, fara incluziuni sau retasuri.
#- Inainte ca legaturile din doze (care sunt date cu pasta) sa fie cufundate in baia de cositor, se pune in ea (baia de cositor) pasta decapanta pentru indepartatarea oxizilor.
#- La lipirea componentelor electrice sa se aplice suntul termic (pensa anatomica), sa se limiteze timpul de contact pentru a micşora surplusul de caldura. Se poate folosi si penseta numai dacă aveti cel putin trei mâini.
#- Capatul unui conductor litat isi poate mari diametrul capatului cositorit (se umfla) prin patrunderea (datorita capilaritatii) a aliajului intre fire, iar datorita cantitatii mari de caldura e posibil ca izolatia PVC sa se retraga, marind capatul dezizolat. Limitarea fenomenului se face rasucind usor firele, dar daca sunt rasucite mai tare nu mai patrunde aliajul intre fire. Se limiteaza contactul cu pistolul sau letconul pentru a nu deforma izolatia.
#- Surplusul de cositor de pe un fir se poate limita dand cu pumnul in masa, ținând în mână firul de cositor: in acest fel ramâne cositor cât este nevoie. Trebuie avut de grija unde ajunge cositorul. Daca se solitifica pe stofă e greu de sos mai apoi, mobila o deterioreaza…
#- Innadirea unui conductor cu altul se face mai usor daca mai intâi se incarca cu cositor capetele si apoi se lipesc. Pentru izolare se poate face cu tub retractil (de 2x sau 3x) care trebuie sa nu uitati sa-l trageti pe unul din fire inainte de lipire.
