Baboo Hausmeister

Masa trebuie sa fie intotdeauna ingrijita . Fata de masa alba , sau chiar colorate , din material. A se evita pe cat posibil materialul din plastic .

Farfuriile . Trebuie asezate astfel incat sa fie un anumit spatiu pentru fiecare invitat , de cel putin 50 de cm.

Pentru mese festive se utilizeaza urmatorul aranjament: Farfuria primului fel este asezata deasupra farfuriei de serviciu. Pe ea sau alaturi , sub furculita , se va aseza servetul bine impaturit . Locul furculitei este la stanga farfuriei. Furculitele se aseaza de la stanga la dreapta in ordinea utilizarii lor , cu dintii in sus. La dreapta se pun cutitele , cu partea taioasa spre farfurie , tot in ordinea utilizarii , cel mai indepartat fiind pentru primul fel de mancare , adica peste . In fata farfuriei sta lingura de supa cu partea adancita in sus .

La mesele festive exista obiceiul sa se schimbe tacamurile dupa fiecare fel de mancare. La o masa mai putin pretentioasa, nu vom schimba tacamurile, decat daca avem peste

In general vom folosi 4 farfurii: farfuria pentru antreuri, farfuria de supa, farfuria intinsa si farfuria de desert. Bolurile (castronasele) pentru supa limpede (consommé-ul) nu se pun de la inceput pe masa, ci se aduc odata cu supiera sau, gata umplute, pe o tava.

Tot in fata farfuriilor, spre dreapta, e si locul paharelor. Trei tipuri de pahare sunt obligatorii – de tuica, de vin (paharul de vin rosu e ceva mai mic decat cel de vin alb) si de apa. Ele trebuie sa faca parte din acelasi serviciu, si e o nota proasta sa se improvizeze.

Paharele (in fig de mai jos):

1. Pahar de apa 2. Pahar de vin alb 3. Pahar de vin rosu 4. Pahar de Sherry 5. Pahar de tuica 6. Pahar de lichior 7. Pahar de sampanie (cupa) 8. Pahar de sampanie (flûte)  9. Pahar de bere 10. Pahar de coniac 11. Pahar de whisky (tumbler)

Nota noastra: prin parteareaptă a meseanului se servesc lichidele, iar solidele se servesc prin partea stângă.

sursa: Gurmandul.ro

Imbinarea instalatiilor sanitare se poate face prin doua feluri de imbinari: fixe si mobile. Imbinarile fixe se fac în Instalatie acolo unde nu se mai intervine ulterioare: la inadirea tevilor de apa, canalizare sau de incalzire.

Imbinarea fixa, care se desface foarte rar sau deloc, se poate face prin filet de gaz , sudura  electrica sau oxiacetilenica la tevile de otel, lipire cu adezivi a tevilor de PVC, lipire cu aliaj de lipit (cositor) a tevilor de cupru, a tevilor de plumb. Tot o imbinare fixa poate fi considerata si asamblarea în tehnologia mai recenta cu garnituri a tevilor de PVC (tip sau Henco sau alt tip) sau tevilor de canalizare. Imbinarea mobila, ca sa-i spunem asa este aceea  imbinare, care odata realizata  poate fi desfacuta cu usurinta ulterior pentru intretinerea armaturilor din instalatie, schimbarea baterilor de amestec, a robinetilor, a obiectelor sanitare.    Mai multe tipuri de garnituri care sunt confectionate din cauciuc clingherit si din material plastic, se pot vedea în fotografia de mai sus. Aceste imbinari se fac mai ales cu etansari pe garnituri si piulite olandeze, dar si pe filete cu etansare cu banda de teflon sau canepa (canepa).

Etansarile pe garnituri pot fi fixe cum sunt mai cele facute cu piulita olandeza la baterii si robineţii de serviciu, dar si  mobile cum ar fi cele de la axul robinetului fata de corpul robinetului. În fotografia de mai sus sunt aratate doua olandeze cu coada: una galbena (din alama), de G 3 / 8”, care se se lipeste pe o teava

Piulite olandeze cu coada

de plumb si are o garnitura de clingherit, iar tot cealalta este din alama cromata de G 1 / 2”, este folosita la montarea unui robinet coltar pe un calorifer si are o garnitura de cauciuc o-ring, cu sectiune circulara. Se poate observa ca filetul este zimtat pentru a nu permite cinepii sa se miste pe filet atunci  cind se infileteaza.

În fotografia de mai jos sunt prezentate doua capete de armatura care sunt folosite  la bateriile de amestec, care au  filetul 4 de G 1/2”, unul demontat (model de modelul mai vechi) si unul intreg, mai nou. Etansarea fixa fata de corpul bateriei de amestec se face cu,, O-ring”-ul 1 sau cu o garnitura 6 de clingerit. Asamblarea axului 10 cu corpul cap-armatura 14  se face cu ajutorul inelului seeger 5 montat în canalul 12. Pe portiunea zimtata 13 , cu ajutorul surubului 15 se monteaza o stea de manevra cu ajutorul careia se inchide si se deschide robinetul.

Cap armatura

Pe piesa mobila 7 garnitura este prinsa garnitura 3  care este asezata intr-un ,,pahar” de tabla care nu-i permite deformarea atunci cand este strinsa pe scaunul bateriei de amestec sau al robinetului. Piesa 7 , care nu se roteste fata de corpul robinetului 14 datorita profilului hexagonal 16, este montata pe axul robinetului 10 prin intermediul filetului pe stinga, 9. Etansarea mobila fata de corpul armaturii 14 este facuta prin garniturile de cauciuc 8 si 11 la modelul vechi, iar la cel nou linga garnitura 8 mai este inca o garnitura.

In fotografiile de mai jos este prezentat un robinet coltar de G 1/2”, care este folosit la inchiderea si deschiderea caloriferelor. Pe axul 1, prin cepul hexagonal 18 care intra in canalul hexagunal 19 este montat ventilul 5. Pe el este montată garnitura mobila(se deplaseaza axial)de etansare 20 iar portiunea conica 6 inchide calea agentului termic pe o portiune circulara (denumita scaun) in corpul 3 si care nu se vede. Filetul 21 de G1/4”, infiletandu-se in filetul 7 de pe corpul 3, permite deplasarea ventilului pentru a inchide agentul termic, iar fixarea axului si a ventilului montate se face cu ajutorul olandezei 2 de G3/8” pe filetul 23 de G3/8”. Etansarea ansamblului ax-ventil in corpul robinetulu se mai face si prin garnitura mobila.

Robinet colţar demontat

Garniturile de etansare au rolul de a impiedica scurgerea lichidelor sau gazelor prin suprafetele de contact a doua armaturi. Ele sunt confectionate din materiale moi, elastice, se muleaza dupa suprafetele cu care vin in contact avand rolul de a astupa toate golurile care raman intre suprafetele metalice ale armaturilor. Cel mai adesea sunt confectionate din clingherit pentru gaz si cauciuc sau plastic pentru apă. Pot fi confectionate si din piele.

Robinet colţar

In instalatiile tehnico-sanitare, asa cum am aratat pina acum, exista etansari ale unor imbinari care desfac foarte rar si deci sunt supuse mai putin uzurii (de exemplu imbinarea unui robinet cu conducta de legatura pe filet ) si etansarii supuse la solicitari de frecare si presiune frecvente, care se uzeaza destul de repede si necesita inlocuiri dese (de exemplu garniturile de inchidere a robinetelor sau ventilelor). Pentru inlocuirea unei garnituri este necesara demontarea instalatiei si eliminarea garniturii defecte, dupa care se curata bine suprafetele de etansare.

Imbinarile filetale se etanseaza prin infasurarea filetului cu  canepa. Filetul se pregateste prin creerea pe virful lui cu o panza de bomfaier, a  unor mici zimti (sau striatiuni) care sa impiedice alunecarea canepii atunci cind e montata piesa cealalta. Fuiorul de canepa se potriveste in grosime şi este indreptat in asa fel incit toate firele sa fie intinse si paralele intre ele, fara noduri. Apoi incepand de la aproximativ 1/3 de la un capat, fuiorul  se infasoara o tura (spre dreapta, (în sensul de înşurubarea al celeilalte piese) pe capatul piesei cu filet exterior, supapunandu-l peste inceputul fuiorului. Se intoarce si celalalt capat al fuiorului in sensul capatului cel mai lung si se continua infasurarea spre dreapta, iar fuiorul trebuie sa se termine de infasurat la inceputul filetului. Stratul trebuie sa fie potrivit ca grosime, incit sa se  poata insuruba in cealalta piesa cu care se asambleaza. La nevoie fuiorul de canepa se poate unge cu seu, sapun, ceara, stearina, parafina, vaselina, pasta verde de filete pentru apă. Nu se recomanda ungerea cu miniu de plumb sau vopsea, deoarece prin uscarea acestora imbinarea se desface ulterior foarte greu la nevoie: doar prin ardere cu lampa de butan sau cea de benzina. Tot la fel dde bine se poare sectiona teava la iesirea din filet.

In cazul pieselor care sunt in contact prin presare, etansarea se asigura printr-o garnitura de cauciuc, azbest, piele etc. care se pot achizitiona din magazinele de specialitate la un pret derizoriu. La nevoie acestea se pot confectiona cu o preducea, cu foarfecele, cu o daltita curbata sau cu un cutit bine ascutit pentru a se obtine o forma corespunzatoare pieselor imbinate. La unele robinete, garnitura de cauciuc se fixeaza pe ventilul robinetului sau al capului  armatura, cu ajutorul unei saibe si al unui surub sau se monteaza fortat in capacelul capului armatura.

Inchiderea orificiilor (ventilelor) de scurgere ale obiectelor sanitare ( spalatoare, lavoare, cazi de baie etc), care se face uneori prin pastrarea apei, trebuie sa fie, de asemenea, etansa. In acest scop se vor folosi dopuri de cauciuc sau material plastic care asigura o etansare mai buna decat cele din metal, care trebuie sa fie prelucrate foarte fin pentru a se potrivi perfect la forma ventilului.

       Pentru a preintampina infundarea conductelor de evacuare sau deteriorarea lor, este necesar sa se respecte anumite reguli de utilizare a instalatiei de canalizare , dintre care se pot aminti:
– evitarea scurgerii de produse petroliere (petrol , petrosin , benzina, etc. ) , substante corozive ( acizi , baze) , substante toxice sau otravitoare ;
– evitarea scurgerii de lichide cu temperaturi mai mari de 60 grade Celsius , in cazul conductelor de canalizare din PVC;
– luarea de masuri pentru desfundarea obiectelor sanitare , imediat ce se constata incetinirea sau oprirea scurgerii apei;
– folosirea unor site de protectie la ventilele de scurgere ale lavoarelor , chiuvetelor , cazilor de baie, spalatoarelor , care impiedica patrunderea de scame , par , resturi , hartii etc. in conducte si infundarea acestora.
Daca , totusi , se constata o functionare defectuoasa a scurgerii , trebuie actionat imediat pentru desfundarea cailor de evacuare , evitandu-se astfel deteriorari , pagube sau chiar inundarea cu ape uzate a incaperilor locuintei.

Pentru desfundarea sifoanelor se incearca mai intai cu para de desfundat ( asa cum arata in fig de mai sus )
        In acest scop se umple partial cu apa chiuveta sau lavoarul, se astupa orificiul de prea-plin cu o carpa umeda, se aplica pompa de desfundat (para) pe orificiul de scurgere , apoi se apasa si se ridica de cateva ori, brusc, lasind ca apa din chiuveta sa patrunda in sifon. Se reperta operatia de mai multe ori până se reia scurgerea normală a apei. Daca nu se constata accelerarea scurgerii, chiar dupa mai multe incercari cu para de desfundat , se poate introduce in sifon o sarma(sau ,,sarpele” care este un arc infasurat spira linga spira mai gros) de 1-2 mm grosime cu sau fara mica perie de sarma. Aceasta e posibil numai la acele sifoane care fac un S şi daca gaurile ventilului o permit, ca in figura de mai jos. Sarpele (sirma care pate fi si fara perie) se impinge si se retrage putin, pana se produce desfundarea. Sarpele, care prin constructie este mai flexibil decit sirma, poate fi cu capete simple sau dotat la un capat cu o manivela(ca la autoturisme) si la capatul celalt cu o freza: astfel, prin rotire se poate strapunge dopul format de murdarie, fiind mai eficient decit sirma simpla.
        In cazul cand nici prin aceasta operatie nu s-a obtinut rezultatul dorit , este necesar sa se demonteze cu o cheie corespunzatoare capacul sau dopul de curatire al sifonului, daca acesta este de plumb sau se demonteaza din piuliţele olandeze daca e de plastic. Pentru scurgerea apei care se gaseste in sifon se aseaza in prealabil, sub acesta , un lighean sau o galeata. Dupa scoatrea capacului , se curata murdaria cu un carlig de sarma si se da drumul la un jet puternic de apa. La terminarea operatiei de desfundarea operatiei de desfundare se monteaza la loc capacul sau dopul sifonului. Apoi este recomandabil sa se spele vasul sanitar cu solutie de soda caustica si sa se clateasca cu multa apa.

        Un pic mai complicata este desfundarea chiuvetei sau a spălătorului de la bucatarie unde sunt evacuate frecvent ape menajere care au grasimi si mici resturi alimentare care trec prin sita de protectie si care vor fi inglobate in grasimea de pe peretele sifonului. Depunerea acestor grasimi pe peretii sifonului este favorizata de micsorarea vitezei de evacuare in sifon datorate cresterii sectiunii in sifon.

O metoda de curatare a sifonului, fara a fi demontat, este saponificarea grasimilor depuse: sapunul obtinut fiind solubil in apa, iar grasimile nu sunt. Pentru acasta, separat, se prepara o solutie de soda caustica 30-40%.  Se ia apoi un conductor de aluminiu (fara izolatia de PVC) care se taie in bucatele mici, astfel incit sa poata trece prin gaurile ventilului chiuvetei si se introduc in sifon, avind grija ca acestea sa ajunga pe fundul sifonului. Apoi, se toarna putina soda caustica in sifon, nu prea multa ci doar cit sa ramina in sifon si sa nu fie evacuat. La contactul sodei caustice cu aluminiu, va loc o reactie exoterma ( cu degajare de caldura) care va dizolva grasimea din sifon, iar din sfon va iesi spuma gaze si vapori toxici. Aceasta intrind in contact cu soda caustica se saponifica si se va disolva ulterior in apa. Aceasta operatie se va face cu o aerisire foarte buna a locului deoarece reactia are loc cu degajare de gaze si vapori iritanti si toxici. E bine sa nu ramineti in camera pe tot timpul cit are loc reactia din sifon. La terminarea reactiei, se da drumul la apa calda pentru indepartarea substantelor din sifon. Daca este cazul, se repeta operatia pina la restabilirea normala a circuitului de evacuare a apei.

ATENTIE: 

SODA CAUSTICA ESTE FOARTE HIGROSCOPICA SI SE DIZOLVA CU DEGAJARE MARE DE CALDURA.

CITEŞTE MAI MULT!.

Vasele de closet de desfunda cu peria de sarma ori cu o sarma de otel , al carui capat se indoaie in forma de carlig . Sarma se introduce in sifonul vasului si se incearca sa se scoata afara obiectele care au produs infundarea sau sa se impinga suspensiile inspre coloana de evacuare. Se repeta operatia de cateva ori , apoi se trage apa pentru a verifica daca s-a produs desfundarea.

Pentru desfundarea sifoanelor de pardoseala, se scoate mai intai capacul sifonului cu ajutorul unui carlig . Apoi se curata sifonul de depuneri , se toarna apa pentru a verifica daca s-a realizat desfundarea si se asaza capacul la loc.
In afara de interventiile in cazuri de infundare , trebuie avut in vedere ca intretinerea permanenta a curateniei si starii de functionare a obiectelor sanitare contribuie la prelungirea duratei lor de serviciu si la mentinerea igienei sanitare a locuintei. De aceea , este necesar ca lavoarele , vasul closetului si celelalte obiecte sanitare sa fie periodic spalate cu detergenti obisnuiti si cu alte produse de curatire a obiectelor sanitare ( nu fac reclama 😛 ) dupa care se clatesc cu apa multa.

                   Defectele conductelor principale de distributie, montate la suprafata peretilor, se constata prin aparitia scurgerilor de apa sau a picaturilor pe suprafata exterioara a conductelor. Deoarecepot aparea picaturi de apa pe conducte fara ca acestea sa fie deteriorate (condens), este necesar sa se verifice in prealabil daca picaturile de apa nu provin din condensarea vaporilor de aer pe conducta. De aceea, se sterge conducta cu o carpa uscata si se urmareste cu atentie daca mai apar picaturi de apa.

                    In cazul conductelor ingropate in zid sau montate in santuri sub tencuiala, defectiunile produc pete de umezeala pe perete ( este necesar sa se verifice daca umezeala peretelui nu provine de la infiltratii ale apei de ploaie sub sau de la inundarea prin neglijenta locatarilor de deasupra). Imediat ce se constata ca este vorba de o defectiune a conductei, pentru a se evita degradarea zidariei, a tencuielii si a zugravelii trebuie luate masuri urgente de inchidere a alimentarii cu apa a conductei respective si de golire prin robinetele amplasate mai jos decat locul defectiunii. Reparatia  consta, de obicei, in inlocuirea portiunii defecte a

Manson

 conductei. Atunci cand conductele sunt metalice, sunt aparente in subsoluri tehnice, sau sunt in pamant, si se poate ajunge mai greu  pana  doua elemente de imbinare, o reparatie temporara (chiar si pentru urmatorii 25 de ani) se poate face prin aplicarea unui manson.  Acesta consta in aplicarea pe locul defectului a unei bucaţi de cauciuc de 3-4 mm si apoi montarea unor semicoliere potrivite  corespunzator pe diametrul tevii (de obicei un pic mai mic) si care se monteaza cu niste suruburi. Vezi figura alaturata unde este reprezentat schematic, in sectiune, un manson. Aceste suruburi trebuie stranse cu grija, deoarece in zona aceea peretele tevii este subtiat de rugina si este posibil sa marim spartura. Atunci cand conducta defecta este amplasata sub tencuiala mai intai se sparge tencuiala cu o dalta cu varful lat, incepand de la un capăt unde ştim exact ca este conducta, la o distanta de circa 5 cm lateral fata de conducta, prin lovituri usoare pentru a nu se lovi conducta, pana se ajunge la locul de imbinare a conductei. De obicei, in pereti, conductele vechi de apa rece sunt izolate prin infasurarea cu materiale textile (pentru eliminarea condensului-vara si protectie la inghet-iarna), care pot sa inşele in privinta locului de defect, conducind apa in alt loc decât locul de defect.

                   Tevile din PVC, care sunt utilizate pe scara larga in constructiile noi pentru alimentarea cu apa rece, deoarece sunt usoare, simplu de prelucrat si ieftine, trebuie inlocuite in caz de deteriorare. In acest scop este necesara demontarea intregii portiuni cuprinse intre doua fitinguri, taierea unei tevi noi de lungime corespunzatoare, lipirea cu adeziv pentru PVC (CODEZ de ex.). In cazul asamblarii unei tevi din PVC cu o teava metaliza se folosesc tot fitinguri din PVC: pe partea pentru teava metalica pregatite pe filet, iar pe partea cealalta pregatite pentru lipire.

                  Daca conductele sunt din otel zincat, cel mai indicat este sa se scoata toata portiunea de teava defecta pana la fitingurile ( cot, mufa , niplu, reductie etc. ) sau flansele care asigura imbinarea conductei si sa se inlocuiasca. In acest scop se masoara pe teava noua lungimea necesara, se inseamna, apoi se taie. In tabelul de mai jos, sunt aratate principalele caracteristici ale tevilor de otel pentru instalatii in conformitate cu STAS 7656-80. Dupa ce se pilesc bavurile de la capete, se prinde teava in menghina cu capatul care trebuie filetat in sus(daca permite) si se unge cu seu de oaie. Filetarea exterioara a tevilor se executa cu o portfiliera speciala (clupa) cu patru falci reglabile, care pot fi schimbate in functie de diametrul tevii. Falcile se pot apropia sau departa in acelasi timp. Se aseaza clupa pe capatul tevii, pe o lungime de circa doua – trei spire si se apropie falcile intre ele pana la distanta stabilita, astfel incat taierea completa a filetului sa se faca in mai multe treceri. In acest fel, avand de fiecare data un span mic, vom avea cu siguranta un filet curat si la dimensiuni corecte. Apoi se roteste clupa in jurul tevii pana se fileteaza lungimea necesara. Pentru executarea unei noi treceri, clupa nu se desurubeaza de pe teava, ci se indeparteaza radial falcile si se scot liber de pe teava. Exista masini de filetat actionate electric: acestea duc la  oproductivitate marita in lucrari de santier. Dupa filetarea tevii de inlocuire, se infasoara in jurul filetului fuior de canepa uns cu vaselina, cu ulei de in fiert sau cu pasta verde si se insurubeaza in piesa de legatura respectiva. Nu recomandam folosirea miniumului de plumb, deoarece la o eventuala demontare se distruge imbinarea, deoarece miniu se intareste.

                 Uneori conductele din otel zincat se inlocuiesc numai pe portiuni scurte sau curbe. In aceste cazuri se taie cu flexul sau bomfaierul partea defecta si se inlocuieste cu una noua, care se fixeaza prin sudura. Datorita zincului de pe teava , pina se arde la locul sudurii, este posibil ca sudura sa se faca mai greu. Pentru a se obtine curba dorita, inainte de imbinare se astupa teava cu un dop de lemn la unul din capete, se umple cu nisip fin cernut, apoi se incalzeste la o flacare si se curbeaza pe un sablon. Operatia se poate face la rece si cu un dispozitiv special de in doit, cu role adecvate diametrului tevii. Operatia nu poate fi executata de nespecialisti decat la tevi de pana la cel mult 3/4 inch(ţol), dar asta depinde de indemanarea si de dotarea tehnica a fiecaruia.
                 In cazul tevilor din plumb, care se folosesc la instalatiile mai vechi sau pentru legaturi scurte, la obiectele sanitare pentru apa calda si rece, portiunea de conducta defecta se taie, apoi se prelucreaza capetele tevii de inlocuire si ale tevii instalatiei pentru a se putea intrepatrunde si imbina prin lipire. Dupa lipire, tevile de plumb care urmeaza sa fie acoperite cu tencuiala , se protejeaza cu un strat subtire de bitum topit care se intinde pe suprafata conductei cu ajutorul unei pensule.

            Tevile din fonta de presiune pentru alimentarea cu apa se folosesc tot mai rar. Mai sunt intalnite la conductele de canalizre, la care interventiile nespecialistilor sunt contraindicate. In caz de defectiune se va apela la instalatori profesionisti. Acestea, datorita conţinutului ridicat de carbon nu se pot suda. Imbiarea lor se face cu cordon de plumb turnat local si apoi batut in spatiul dintre diametrele tevilor, la imbinare, cu o dalta speciala.