web analytics

Arhivă

Post Tăguit cu ‘Respiratie corecta’

Stiti sa respirati corect? (2)

Toracele deschisDupa ce pozitia corecta pe scaun este învăţată si realizată aici, invatarea corecta a respiratiei continua prin controlul respiratiei, a observarii, autodirijarii a pauzelor in respiratie. Inspiratia se face pe nas, fara a forta aripile nazale, sau a tesutului din fosele nazale. In cest mod suntem feriti de a avea tendinta de a forta toracele, de a micsora volumul cailor respiratorii, de a micsora timpul de contact dintre tesutul pulmonar si aerul inspirat. Aceasta va duce la un consum de oxigen mai bun.
Inspiratia trebuie facuta de parca ai vrea sa mirosi aerul si se face cu fundul nasului, cu portiunea aflata intre sprincene. O miscare determinanta este actionarea diafragmei musculare care separa cavitatea toracica de cavitatea abdominala: toracele ramane fix iar abdomenul se dilata miscind diafragama in jos. Aceasta respiratie abdominala este genul de respiratie pe care o au animalele si copii mici. Prin coborirea diafragmei in jos, care este cel mai important muschi care participa la respiratie, se produce umplerea partilor inferioare ale celor cinci lobi ai plamanului: doi in partea dreapta si trei in stinga a cavitatii toracice. In respiratia toracica, aceste parti ale lobilor pulmonari nu ajung sa fie folosite. Daca pozitia trunchiului este corecta, atunci respiratia abdominala se realizeaza prin dilatarea regiunii aflata sub ombilic si in zona splinei si a ficatului: bombarea excesiva poate duce la diferite dificultati functionale.
La expiratie, miscarea abdominala se face invers: se produce sugerea abdomenului in partea de jos si se continua lateral. Se va evita coborirea si mai ales fortarea toracelui, iar daca diafragma functioneaza bine, isi indeplineste sarcina expiratorie pina la capat. Expiratia se va face pe gura, cu buzele rotunjite, ca si cum ai sufla intr-o lumanare situata in apropierea buzelor.
In cazul respiratiei de oxigenare profunda, facut ca un exercitiu de antrenament si pe stomaul gol, se poate face si la birou, cu gemul deschis si desigur in absenta totala fumului de tigara. Un rol important il are si retinerea respiratiei in mod regulat, ea trebuind sa se faca in mod normal, comod, de parca te-ai odihni oprind doar miscarea inspiratiei si a respiratiei, fara a incorda nimic, mai ales gitul si coardele vocale. Aceasta retinere a respiratiei este diferita de apneea voita. La aceast antrenament ar fi ca inspiratia sa dureze opt secunde, urmeaza retinerea respiratiei pe o durata de trei-patru secunde si apoi expiratia care duraza tot opt secunde. Urmeaza o respiratie normala de citeva ori, apoi se reia procedeul de mai sus de cinci-sase ori. Este bine sa stiti ca la o oxigenare mai puternica a cerebelului, pot apare ameteli mai mult sau mai putin pronuntate.
O alta metoda se refera la respiratia norma, cotidiana, frecventa in timpul serviciului, la masa de scris, sau asezat in fata calculatorului. In acest caz, inpiratia si expiratia se face pe nas, fara efort, cu naturalete, fara a avea nici cel mai mic zgomot respirator. Aceste lucruri necesita o oarecare deprindere, pauzele care trebuie sa fie imperceptibile de una doua secunde, trebuie sa rareasca ritmul, producind in acest fel oxigenarea mai puternica a tesuturilor si mai ales a creierului. Daca ajungeti sa nu depasiti mai mult de 12-14 respiratii pe minut, lejer fara efort, ati obtinut un lucru minunat. Unii maestri ai practicii yoga, reusesc un ritm scazut, de sase-opt respiratii pe minutsi isi controleaza fara dificultati mecanismele musculare respiratorii destinate adesea si altor corectari cum ar fi ficatul, splina rinichii, etc. O astfel de respiratie, scazuta, o au si mamiferele marine care se scufunda si au o apnee prelungita de ordinul zecilor de minute.
O alta metoda pe care am practicat-o, a fost cind mergand pe jos pe timpul a doi pasi respiram, urma apneea pe parcursul a patru pasi, apoi expirarea pe parcul a patru pasi si in final ciclul se inchidea cu o apnee pe parcursul a patru pasi. Si ciclul incepea cu o noua inspiratie. Acelasi ciclu l-am practicat si in mijloacele de transport, numarind aproximativ secunda: numarand in acest fel, douazecisiunu, douazecisidoi, douazecisitrei…aproximatia se apropie de adevar. Acestea pot fi aplicate si stind la o coada (in mall) sau vizionind emisiuni de televizor.
Toate aceste exercitii nu trebuie sa fie facute cu inconveniente aduse organismului, ci natural, solicitindu-l putin cite putin, folosind respiratia abdominala corect si prelung, pina cind aceasta se transforma in respiratie completa, fara efort cardiac si nervos. Daca din cauza unor deficiente ale inimii, toracelui, tiroidei sau a abdomenului marit nu puteti sa executati cele de mai sus, nu insistati: intrerupeti si reveniti pe timpi si in serii mai mici, pina veti reusi treptat convenabil marirea lor. Este bine sa retineti ca rarirea timpului de respiratie, prin introducerea retinerii respiratiei, mareste aportul de oxigen din organism.
Ati vazut vreodata o pisica sau un caine intinzindu-se dupa o stare de repaus mai mare intr-o anumita pozitie? Stiu ei ce stiu! Asa trebuie facut si la plecarea de la serviciu (desi atitudinea e taxata ca nefiind frumoasa): intindeti-va corpul prin tragerea mainilor spre tavan controlind excavarea abdomenului.
Va doresc multa sanatate!