Arhivă

Post Tăguit cu ‘fisuri in beton’

Cum se zideste sau cum se repara zidaria

Repararea zidariei se face atat in interiorul apartamentului, anterior lucrarilor de reparare a tencuielilor si zugravelilor, cat si in afara locuintei ( la repararea scarilor, a imprejurimilor, a unei magazii etc.).

Aceasta lucrare comporta refacerea zidului, prin inlocuirea elementelor componente deteriorate. Reparatia se aplica numai la zidaria din caramida arsa, caramida BCA sau piatra.  Zidaria din beton nu necesita, in general, reparatii, iar spargerea zidului de beton este o operatie foarte dificila. Exista posibilitatea ca in zidul de beton sa fie crapaturi care pot fi adinci, in interiorul zidului.  Acestea se pot repara cu un mortar mai subţire (sau lapte de ciment) care sa ajunga si sa poate fi mentinut in crapatura pina cind se intareste. Daca aceste fisuri nu sunt adinci ele se pote face prin aplicarea unei compoziţii asemanatoare după ce in prealabil s-a largit crapatura cu de doua ori adincimea ei.

In vederea repararii zidariei, se sparge mai intai zidul vechi (sau porţiunea de zid), folosind dalta si ciocanul, sau ciocanul rotoprercutor si se inlatura molozul. Apoi se aduc la indemana caramizile noi si se pregateste mortarul. Se pot folosi si  caramizile vechi care sunt intregi sau de marime convenabila care permite refolosirea lor) si de pe care a fost indepartata tencuiala veche.

Caramizile se aseaza pentru zidurile interioara si fara rezistenta pe latura ingusta ( grosimea zidului fiind un sfert de caramida), in lungime ( grosimea zidului fiind o jumatate de caramida) , in latime ( grosimea zidului fiind o caramida si jumatate sau doua caramizi). Caramizile au, in mod obisnuit , lungimea de 240 mm, latimea de 115 mm si grosimea de 63 sau 88 mm.

Pentru fixarea caramizilor, in toate lucrarile de zidarie se foloseste mortar, preparat din nisip, amestecat cu un liant si apa. Ca liant se foloseste var, ciment, ipsos sau argila. Daca se utilizeaza un singur liant , mortarul este simplu, iar daca se folosesc doi lianti ( var-ciment, ipsos-var , ciment-var etc. ), mortarul este mixt. De asemenea, trebuie sa se tina seama ca in functie de natura lucrarii, elementele constituente se dozeaza in mod diferit, pentru a se obtine mortare mai fluide sau mai vascoase. Prepararea mortarului se face in felul urmator:

1. Pentru mortarul pe baza de var, este necesar sa se amestece intr-un vas ( cazan, copaie , lighean etc.) o cantitate de pasta de var gras cu apa, pana se obtine un lichid albicios, subtire, in care se toarna nisip ( o cantitate de trei ori mai mare decat cantitatea de var gras, adica raportul este 1:4) si se amesteca bine, pana se obtine o pasta cat mai omogena, de consistenta necesara. Daca nu exista var pasta, se poate folosi var bulgare, sau filer. Filerul se poate gasi in magaznele de constructii ca un un fel de var uscat, de fapt fiind un material pulverulent din calcar, care poate inlocui cu succes varul. Varul bulgare (carbonatul de calciu-calcarul- care este ars si astfel din a carui compozitie este scoasa apa) trebuie stins intr-un lighean, o caldare sau o cutie de lemn ( varnita). In acest scop se toarna in vasul respectiv putina apa si se adauga bulgari de var. Cand varul incepe sa fiarba, se toarna apa intr-o cantitate de trei ori mai mare decat volumul varului si se amesteca permanent, pana se obtine un lichid laptos, denumit lapte de var, care se foloseste pentru prepararea mortarului. Este bine ca stingerea varului sa se faca cu mai mult timp inainte de folosirea lui. As mentiona aici o metoda folosita de vechii romani, care amestecau varul nestins, macinat marunt, cu nisipul folosind acest mortar uscat la constructia zidurilor. Carbonatul de calciu deshidratat (varul) din compozitia mortarului, isi lua umiditatea din atmosfera numai cit ii trebuia si cu timpul se intarea.

2. Pentru mortarul pe baza de ciment, se amesteca bine ciment ( o parte) cu nisip uscat ( 4 parti) in proportie de 1:4, pana devine un amestec omogen, apoi se adauga apa in cantitatea necesara, pana se obtine viscozitatea dorita.Desigur, daca se doreste o alta proportie, prin marirea cantitaţii de ciment se mareste duritatea tencuielii rezultate. lipsa varului din compozitie face ca aplicarea mortarului in straturi mai groase pe pereti sa nu fie posibila deoarece va ,,curge”.

3.Pentru mortarul pe baza de var-ciment se prepara mai intai mortar pe baza de var gros ( o parte ), diluat cu apa, in care se adauga nisip ( 10 parti) si ciment ( o parte ), dupa care se amesteca bine pan la omogenizare si se aplica in locul dorit cat mai repede ( cel mult in 4 ore ). Mortarul pe baza de var-ciment se poate prepara si din cantitati egale de nisip si ciment, peste care se toarna lapte de var si se amesteca pana la perfecta omogenizare. O alta reteta prevede un amestec de ciment (o parte) , cu pasta de var (1/2 parte) si nisip (5 parti) in care se toarna apa in cantitatea necesara pana se obtine fluiditatea dorita.

4.Pentru mortarul pe baza de ipsos-var este necesar sa se amestece var gras(1/2 parte) cu apa, pana se obtine laptele de var, apoi se adauga nisip (trei parti) si ipsos (o parte) si se amesteca pentru omogenizare.

Dupa prepararea mortarului se poate incepe constructia zidului, zidirea, sau construtia porţiunii darimate. Aici sunt reperele zidului vechi in care trebie incorporata noua constructie. Vom arata succint onstrctia unui zid nou. Peste fundatia de beton sau peste randul de caramizi zidit anterior, dupa caz, se asaza un strat de mortar, cu ajutorul mistriei, apoi pe patul de mortar se asaza fiecare caramida, stropita in prealabil cu apa pentru marirea aderentei, impingand-o prin lovituri usoare cu un ciocan sau cu manerul mistriei. Asezarea caramizilor se incepe de la un capat al zidului ( asa cum se vede in figura), pe cateva randuri, dupa care se trece la celalalt capat al zidului, unde se zidesc de asemenea cateva randuri. Aceste caramizi fixate la capete servesc ca repere de colt; intre ele se intinde o sfoara 1 care ajuta la pastrarea liniaritatii si a nivelului. Zidul se verifica cu firul de plumb si cu dreptarul (o bucata de sipca dreapta) 2, sau cu nivela de sm, asigurandu-se astfel verticalitatea , orizontalitatea si liniaritatea zidului.
Pentru a se obtine fractiuni de caramida ( 3/4, 1/2 si 1/4), aceasta se taie ( se ciopleste) cu ajutorul ciocanului de zidar. Se traseaza mai intai, cu un varf ascutit , pe cele patru laturi ale caramizii , linia de ruptura , apoi cu taisul ciocanului de zidarie se cresteaza fetele, aplicand lovituri usoare ( cum se poate vedea in figura de mai jos). Cand caramida urmeaza urmeaza a fi taiata la jumatate, ea se tine in mana astfel ca linia se separare sa fie la mijlocul palmei. Cand se taie in parti neegale, se tine in mana astfel incat partea mai mare sa fie inspre corpul executantului. Ciocanul trebuie tinut perpendicular pe suprafata caramizii, altfel ruperea se face dupa o linie stramba. Desprinderea bucatilor se obtine prin aplicarea unei lovituri bruste cu ciocanul in dreptul crestaturii, pe fata ingusta a caramizii. prelucrarea fracţiunilor de cara mida este uneori anevoioasa cu ciocanul. O precizie mai buna putem avea cu ajutorul unui flex (daca avem la indemina sursa de tensiune pentru flex): se traseaza santuri pe locul unde vrem sa rupem caramida si apoi se procedeaza prin lovire, ca mai sus.

Spatiile dintre caramizi, care sunt umplute cu mortarul, se fac numeroase rosturi. Rosturile trebuie sa fie cat mai egale (circa 10 mm grosime). Surplusul de mortar care iese printre rosturi se culege cu mistria si se amesteca cu mortarul folosit in continuare. Caramizile se aseaza astfel incat rosturile verticale sa nu fie una sub alta (sa fie decalate) pentru a nu periclita rezistenta zidului.