Arhivă

Post Tăguit cu ‘alimentarea electrica’

Repararea cordoanelor de alimentare electrica

                  Cordoanele de alimentare electrica se pot deteriora la capatul unde este montat stechrul, ori la extremitatea opusa, fixata direct pe obiectul de uz casnic respectiv. Deoarece nu se stie intotdeauna precis la care capat s-a defectat cordonul de alimentare , reparatia trebuie sa inceapa cu verificarea stecherului. In acest scop se desface surubul de strangere al stecherului, cu ajutorul unei surubelnite potrivite ca forma si marime si se verifica, in primul rand, daca suruburile care strang capetele firelor nu sunt slabite ori daca firele nu au iesit de sub suruburile respective. În mod normal, cordonul trebuie prins (peste izolatia care acopera cele doua sau trei fire) de stecher printr-o clema care se fixeaza cu doua suruburi, atunci cind aceasta operatie nu este facuta sau defectuos realizata, firele ramin sa atirne cu greutatea cordonului in suruburile de contact. In acest caz, se potrivesc capetele firelor, si se strang bine suruburile.

                  Daca se constata deteriorarea capetelor firelor , se scurtază cordonul electric pe o portiune corespunzatoare care sa aib izolatia intreaga si pentru a se pregati alte capete. Dupa ce se scoate camasa izolanta, se curata conductorul multifilar cu un cutit ori cu putina hartie abraziva, apoi se rasuceste conductorul in acelasi sens pe care l-au avut initial, pentru a-l rigidiza putin lita, si se prinde sub surubul bornei stecherului. Pentru rigidizarea capetelor acestea  se pot cositori dandu-li-se forma dorita după caz. Daca sunteti dotat, in loc de cositorire, pe capatul firului multifilar se poate monta prin presare, un capat terminal.

                  Uneori stecherul nu face contact bun cu priza, deoarece diametrul bornelor este prea mic. De obicei aceste situaţii apar atunci cand in priza au fost introduse stechere de amperaj mare (10A) si datorita curentului mare care a trecut prin borna prizei, aceasta si-a pierdut elasticitatea decalinadu-se), ramanind departata.  In astfel de situatii, se restabileste pozitia normala a bornei: se demonteaza capacul prizei dupa ce s-a oprit tensiunea pe circuit si se aduce la ozitia normala. Alteori, coroborarea stecherului cu priza se face prin departarea bornei crestate a stecherului, atunci cind acestea este crestate. Aceasta se face introducand lama unui cutit sau a unei surubelnite in crestatura si indepartand, cu multa atentie ca sa nu se rupa, una de alta cele doua jumatati ale fiecarui piciorus. Repararea fiselor de la capatul firelor fierului de calcat electric ori resoului electric se face in mod similar repararii stecherelor, dupa ce au fost desfacute cu o surubelnita.

                  Verificarea continuitaţii cordonului se face prin verificarea cu voltmetru, cu lampa de control, cu ohmetrul sau cu un creion de tensiune. Creionul de tensiune, prin aprinderea neonului, indica prezenta tensiunii. Cordonul se introduce in priza si se verifica prezenta tensiunii la un capat pe un fir; apoi se intoarce stecherul in priza, si se verifica prezenta tensiunii la capatul celuilalt fir al cordonului. Uneori, se constata ca, dupa repararea stecherului sau fisei de la capat, aparatul ( veioza , fierul de calcat , radiatorul etc.) nu functioneaza: posibil ca in interiorul aparatului sa mai fie un defect.  

                   De obicei, intrerupera firelor cordonului se produce in imediata apropiere a stecherelor sau fiselor, deoarece aici cordonul este supus unor indoiri repetate in timp. Identificarea locului unde este intrerupt cordonul (sau coductorul) se poate face prin mai multe metode. De obicei, la locul defectului, in izolatie, pana la intreruperea definitiva a continuitatii conductorului, continuitatea se realizeaza prin arc electric, cu degajare de caldura si dilatarea sau chiar arderea izolaţiei la locul de defect. Daca peste locul de defect  nu este si izolatia camasii cordonului, aceasta se poate observa uneori cu ochil liber. Sau se poate mirosi: arsura provocata izolaţiei de cauciuc sau PVC de arcul electric are un miros specific. O alta metoda este pipairea cordonul cu degetele, indoindu-l intr-o parte si alta. In comparatie cu portiunea normala a cordonului, in portiunea unde exista o intrerupere se va constata ca acesta nu mai are aceeasi elasticitate. Nu totdeauna aceasta metoda da rezultate. Daca defectul este in apropiereaa capetelor, prin apucarea capatului conductorului (fara izolatie) cu un patent, si tragind de el, e posibil ca fata de izolatie (care a fost incalzita la locul de defect) conductorul multifilar (sau litat) sa se elibereze si sa poata fi tras afara. Cel mai complicat este atunci cind defectul este pasager: apare sau dispare intr-o anumita pozitie a cordonului. In astfel de caz, identificarea zonei unde este defectul se face prin indoirea cordonului sau firului cu stecherul in priza,  alimentind veioza sau aparatul electrocasnic pornit: exista posibilitatea ca sa se stabileasca contactul la locul de defect. O alta metoda care este semidistructiva este legarea ohmetrului cu o borna la un capat al coductorului (firului) iar cu cealalta borna a ohmetrului, prinsa de un ac, se strapunge izolatia din loc in loc (pornind catre celalalt capat al firului) pina cind vedem ca nu mai avem continuitate. Sau daca pornim invers, incepem sa avem continuitate. Asta se poate face numai pentru fire sau cordoane care nu au decit un singur rind de izolatie.

                  Repararea unui cordon necesita uneori taierea portiunii defecte si innadirea celor doua parti bune. Aceasta innadire a firelor, in cazul conductoarelor monofilare, se face prin rasucirea celor doua capete, dupa ce s-a curatat izolatia pe o portiune de cca 10-15mm. Daca firele sunt din cupru , este bine sa se lipeasca locul de contact cu cositor, evitandu-se astfel oxidarea si producerea unui contact insuficient ( pe masura trecerii timpului). Apoi, locul legaturii se acopera cu banda izolatoare. In cazul conductoarelor multifilare, legarea firelor se face in mod asemanator, avand grija ca fiecare fir al unei portiuni de cordon sa fie legat de firul corespunzator din cealalta portiune si sa fie decalate cu cel putin 15-20 de mm. Aceasta se face deoarece in zona respectiva cordonul va fi mai gros decit in rest, iar la o deteriorare a izolatiei facute cu banda de izolat, aici ar putea  avea loc un scurt circuit. Capetele inadite se pot cositori si izola apoi cu banda de izolat. In acest fel se elimina posibilitatea oxidarii contactului de catre apa patrunsa accidental in inaditura, care mareste rezistenta de contact, marind efectul Joule-Lenz(incalzirea locala).