Lavoarul este un obiect sanitar utilizat pentru întreţinerea curentă a igienei personale. Distanta la care se monteaza de obicei în camerele de baie la o înălţime de 80-85 cm de la nivelul podelei. Poate fi montat si mai jos daca sunt în casă copii mai mici si nu vreti ca ei sa se urce pe un scaunel, dar nici sa va incomodeze prea mult faptul ca lavoarul este mai montat mai jos de 80 cm. În figura alăturată, a, este arătat în vedere frontală un astfel de lavoar 1 care este aşezat pe consola 3. Consola, care trebuie sa fie bine fixată, se poate monta pe dibluri de plastic sau de lemn daca zidul este făcut din cărămidă cu goluri. Lavoarul este construit din faianţă, porţelan sanitar sau fontă emailată. El este echipat cu două robinete de serviciu,2şi pe fiecare conductă de alimentare 5 a robinetelor este montat câte un robinet de serviciu 7 . Alăturat, în figurab, avem reprezentat în secţiune lavoarul din figura a unde se vad aceleaşi elemente componente. În plus, avem orificiul de scurgere preaplin 10 şi conducta de evacuare a preaplinului 11. Conductele de alimentare de la robinetul de trecere erau din plumb, prevăzute la un capăt cu niplu sau/şi cu piuliţă oladeză la celălalt capăt. S-a spus ca plumbul este toxic, aşa şi este, dar la suprafaţa ţevii în contact cu apa se formează oxidul de plumb care nu este toxic. Apoi aceste conducte au fost înlocuite cu unele din cauciuc armat cu tresă metalică. Acestea, din cauza îmbătrânirii cauciucului şi a presiunii ridicate (mai ales la parterul blocurilor turn), au cedat şi au produs inundaţii. Mai nou, există ţevi de racord din alamă cromată(cu niplu de 3/8″ şi olandeză de 1/2″) sau din ţeavă de inox gofrată, care rezistă mai bine la presiune. În figura alăturată sunt arătate diferite racorduri flexibile care sunt echipate cu diferite tipuri şi dimensiuni ale fitingurilor: nipluri, piuliţe olandeze, piuliţe olandeze cu cot.
Lavoarul este un obiect sanitar utilizat pentru întreţinerea curentă a igienei personale. Distanta la care se monteaza de obicei în camerele de baie la o înălţime de 80-85 cm de la nivelul podelei. Poate fi montat si mai jos daca sunt în casă copii mai mici si nu vreti ca ei sa se urce pe un scaunel, dar nici sa va incomodeze prea mult faptul ca lavoarul este mai montat mai jos de 80 cm. În figura alăturată, a, este arătat în vedere frontală un astfel de lavoar 1 care este aşezat pe consola 3 . Consola, care trebuie sa fie bine fixată, se poate monta pe dibluri de plastic sau de lemn daca zidul este făcut din cărămidă cu goluri. Lavoarul 
este construit din faianţă, porţelan sanitar sau fontă emailată. El este echipat cu 
două robinete de serviciu, 2 şi pe fiecare conductă de alimentare 5 a robinetelor este montat câte un robinet de serviciu 7 . Alăturat, în figura b, avem reprezentat în secţiune lavoarul din figura a unde se vad aceleaşi elemente componente. În plus, avem orificiul de scurgere preaplin 10 şi conducta de evacuare a preaplinului 11. Conductele de alimentare de la robinetul de trecere erau din plumb, prevăzute la un capăt cu niplu sau/şi cu piuliţă oladeză la celălalt capăt. S-a spus ca plumbul este toxic, aşa şi este, 
dar la suprafaţa ţevii în contact cu apa se formează oxidul de plumb care nu este toxic. Apoi aceste conducte au fost înlocuite cu unele din cauciuc armat cu tresă metalică. Acestea, din cauza îmbătrânirii cauciucului şi a presiunii ridicate (mai ales la parterul blocurilor turn), au cedat şi au produs inundaţii. Mai nou, există ţevi de racord din alamă cromată (cu niplu de 3/8″ şi olandeză de 1/2″) sau din ţeavă de inox gofrată, care rezistă mai bine la presiune. În figura alăturată sunt arătate diferite racorduri flexibile care sunt echipate cu diferite tipuri şi dimensiuni ale fitingurilor: nipluri, piuliţe olandeze, piuliţe olandeze cu cot.