web analytics

Arhivă

Arhivă pentru ‘Ai timp liber?’ Categoria

Cutia mea cu vechituri: vederi dintre cele doua razboaie mondiale

Aceste vederi doresc sa le vând daca exista amatori.

Actuala cladire a Primariei din Sibiu nu era construita la data fotografierii pentru cartea postala

Actuala cladire a Primariei din Sibiu nu era construita la data fotografierii pentru cartea postala

1903_Hermanstadt, Grosser Ring rev_

1907_ 11_06_av_

1907_ 11_06_rev_

1932_Prealpi Bellunesi,,Gusela del Vescova'' rev_

 

 

 

  

 

1932_Prealpi Bellunesi,,Gusela del Vescova''av_wwwmesterucasei.com1933_Cevedale av_www.mesterucasei.com

1933_Cevedale rev_www.mesterucasei.com

 

1933_Verona Interiorul arenei av_www.mesterucasei.com

 

Vezi mai mult aici

Care mai sunt modelele noastre?

Fieraria lui nea Gheorghe.

Fieraria lui nea Gheorghe.

Deunăzi, pe internet, am primit un articol cu un interviu dat intr-o stampa de catre o somitate în care recunoştea tardiv, cu cinism şi cu mândrie apartenenţa la o anumită etnie. ,,Pentru o victorie aş fi trecut şi peste mama’’-era subliniat cu roşu şi eram întrebat dacă astea sunt modelele noastre.

Pe vremuri, unii porneau pe Coasta Boacii in memorabilele expediţii ale copilăriei, dar noi ajungeam uneori în spaţiul dintre Canalul Turbinei, ştrand şi  spatele Casei de Cultura. Acolo era o bază de reparaţii a mocăniţei şi a vagoanelor cu care cărau buştenii de la deal care avea ş-un fierar ţigan. Cu ochi albaştri, agăţat în spatele unei mustăţi enorme,  aveai senzaţia ca în apropierea lui trebuia sa fi fost un ventrilog atunci când vorbea. Un Hercule de abanos care daca era intuneric-trebuia sa râdă ca să i se vadă dinţii şi ca  să poţi să-l vezi. Vorba lui Jean Constantin: ăsta nu mânca icre negre, ca să nu-şi muşte degetele. Fascinat de culoarea oţelului încălzit de la roşu uneori până la galben-alb, contrastând cu semiîntunericul atelierului, atras ca un fluture de lumina lămpii, numai ochi si urechi fiind-am târnosit zile întregi din vacanţa de vară. La el am vazut prima data ritmul şi îndemânarea, iuţeala şi măiestria cu care modela fierul sub loviturile ciocanului pneunmatic si apoi ale barosului de cinci chile, mânuit şi izbit cu o singură mână pe nicovala care tânguia cu un sunet înalt transformarea oţelului. Peste ani, când mi s-a oferit ocazia, am încercat sa ,,trag” un capăt de bară rotundă în sectiune pătrată şi, deşi nu am făcut-o până atunci niciodată, numai cu ceea ce am ,,furat” de la acel fierar. Încercarea făcută la garagaţă, aproape ca mi-a ieşit perfect.
De la celălalt-nimic. L-am admirat, am constatat ca exista, ca a adus şmechereala din mahala la nivel de spectacol, epatând scoţoşii cu ştaif şi săbii în esofag-nu la cingătoare. I s-a  permis, i s-a trecut cu vederea datorita admirabilului sau talent, până când nici amenzile nu l-au mai putut ţine în frâu. Pe vremea aia noi ne jucam  în curtea căminului de copii, căci era mai ieftina o minge de cauciuc sau plastic, din acelea care se gaseau pe atunci in librării. Când mingea sărea spre geamurile mari, unul striga:,,Geamgiu!”, altul:,,Stai că viu!”, iar cel care lovise mingea, cu mânile pe urechi si capul intre genunchi, ghemuit şi cu inima cât un purice, îşi vedea în faţa ochilor chelfăneala care l-ar fi aşteptat dacă se spărgea geamul. Era sarbatoare când aveam o minge de fotbal, din aceea cu şiret pentru ca cele cu valvă nu apăruseră. Şi am plecat mai departe pentru ca nimic nu s-a ,,lipit’’.
Contrar preceptelor de azi, atunci noi învăţaserăm că e mai înţelept să-ţi doreşti ceea ce poţi. În acest fel, deziluzia eşecului este mai mică.
Sursa foto:
,,Fieraria lui nea Gheorghe” Cătălin Dumitrescu,  https://www.facebook.com/photo.php?fbid=441807029221636&set=t.100001770285254&type=3&theater

Oaza de normalitate

Ghimpele din inima RomanieiUn maestru al cuvântului, al luminilor si umbrelor, a fost întrebat: ,,Este cu putinta ca omul care cunoaşte lucrurile, să poata trai perfect?’’ Şi răspunsul a venit prompt: ,,Nu… pentru că intervin maracinii’’ Îmi pare o concisă metamorfoză a răului sub toate formele sale şi care vine din toate părţile: maracinii.
,,La noi, in august e fierbinte vara’’ spunea poetul, dar fiebinţeala lor parca se aduna mai tare in doua zile care ne-au marcat viaţa şi istoria. Una din zile ar fi ,,23 August-Liberatate ne-a adus’’, cum ne-au invatat la scoala, dar au ascuns alte aspecte ce pun actiunea de atunci intr-o lumina controversata. Cealalta zi ar fi cea de 30 când, în urma Diktat-ului din 1940, maracinii au declansat atrocitati si fapte abominabile.

P.S. Zilele trecute, în 24 octombrie 2011, s-a stins din viaţă la Munchen în vârsta de 88 de ani Maestrul Liviu Ciulei. El a fost acel ,,maestru al cuvântului, luminilor şi umbrelor” la care faceam referinţă în începutul acestui articol. Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească.

Citeste mai departe

Lotrul-cea mai mare si complexa amenajare hidrotehnica de pe râurile interioare

Lacul Vidra vazut din avion

Dincolo de Voineasa drumul asfaltat din stânga,Drum de macadam in aval de lacul si barajul Vidra serpuieste sârguincios  peste muntele Mănăileasa si te-ar aduce mai degraba la Obârsa Lotrului dacă n-ai coti la dreapta după ce ai coborât, lasând în stânga râul Vidruţa.

Drumul de macadam din dreapta, aflat încă pe portiuni de piatra cubica sau cu asfalt crăpat pe  alocuri, merge pe cursul vechi al Lotrului, pe unde Drum de macadam in aval de barajul Vidraodată pufăia preocupată o mocănită care cobora bustenii în gaterele Brezoiului. Alteori urca proletariatul la câte o chermeză sărbătorească la iarba verde. Erau vagoane de calatori pline-pline; vagoane platformă pline-pline; grătare cu horn şi mangal; Cascada pe valea Turnurelcarne de mici în cratiţe mari; felurite pastrămuri şi mezeluri; cârnati proaspeţi şi afumati; bere în sticle verzi şi lunguiete; vin înfundat si vin desfundat; suc roze în sticle cu dop de portelan; putini de lemn cu murături; fanfară sau lăutari ,,urechisti”; ,,Sandu Tiganu” cu căruciorul lui cu multe feluri de înghetată; ,,Leana Tiganca” cu alvită, seminţe de dovleac, acadele, floricele Aval de barajul de la Vidraincleiate dulce-cyclam într-un bulgăre; să tot ,,mânci miel din stând în cur pă iarbă verde” cum ar fi zis Tzatza Utza. Acest drum ajunge mai întâi la baraj, apoi la fosta colonie muncitorească Puru, de acum abandonată staţiune Vidra si apoi mai departe până la Obârsa Lotrului. Intr-o caravana de IMS-uri, cu mulţi ani în urmă Barajul de la Bradisoram ajuns si eu la Obârsă  în calitate de tângău tolerat si luat sub protectia nasei s’-a Mihaelei. În plină asuprire comunistă de după ,,marea retragere’’, aici am aflat că societatea capitalistă de consum isi făcea jocul perfid si mârsav momind montagniarzii români cu celebrul NESS, cafea pregătită rapid de unul dintre ei cu Crescatoria de păstrăvi de pe lacul Bradisorapa incalzită la focul nostru de tabara de catre Matrozu nost. Tot aici, o palma primita de la nasu a pus în rânduiala cuvenita  gândurile mele de explorare fara permisiune a inălţimilor imprejurătoare, în mâna cu o cârâitoare, urmat de o haita de dulăi ciobănesti de-ai stânei din apropiere şi ajuns din urmă cu o suflarea O frumoasa cascada pe Lotrugâfâinda-de nasa şi de Mihaela. Era mâna care mi-a tulburat parul, dar mai ales gândurile, liniştindu-le.

Nu ştiu cum e să urci, dar va spun ca pe o ploaie deluviană, e o adevărată aventură să cobori pe vechiul drum de macadam, pe lângă baraj, pe lângă turistul român Cinematograful parasit de la Cataractele Lotruluiprins  in ploaie cu pătura ancorată deasupra discului sau a grătarului ca să-şi termine friptura botezată (mai sa devina ciorba), pe serpentine în ac de par, pe lângă mici cascade de apă, să auzi şleauri de noroi frământate şi de camioane cu şei pentru buşteni Pompa de benzinacare se tânguie pe sub podeaua  Daciei tale, făcându-ţi cruce cu limba şi înghesuind o rugăciune pripită care să te ajute să nu cumva să faci şuba, să vezi cum cerul se restrânge împuţinînd lumina, să ai senzaţia că se prăvale  peste tine coasta munţilor înţesată de  brazi înalţi şi semeţi. Şi să vezi în ultimul moment că drumul coteşte-nu se înfundă, iar prietenii care te întrebaseră mai devreme ,,Baaa injineriule, n-ai Telescaunul abandonatgreşit drumul?”, rasufla usuraţi. Mai la vale, după lacul Balindru, în colonia muncitorească parasita de la Cataractele LotruluiDrumul spre inima muntelui-mina de mica unde zac un cinematograf  uitat şi o pompă de benzina dezafectata, mica-nu se mai exploatează

Dacă ai putea să te urci cu telescaunul parasit (si asta) până deasupra părăginitei pârtii de schi şi de acolo să te inalţi pâna-n tarii, de-acolo ai putea vedea cum vine repezit  Lotrul din lacul Câlcescu prin Obârse-drept în coada Cele trei generatoare de 170 MWVidrei, iar din nord printre muntii Tâmpele, Sărăcinul Mare şi Goatza (din Munţii Lotrului), apa navaleste prin Digul Vajant vazut din Longaronemai multe vai în lac.Puţini stiu ca pompe de capacitate mare (4,66 metri cubi pe secundă) aduc ape din sud peste munte (Miru , Bora si Puru din masivul Parâng) din lacurile Galbenu, Petrimanu de pe valea Latoritei. Din nord, din lacul Jidoaia de pe valea Voinesitei, apa pompata ajunge  în Goaţa si apoi in lacul Vidra. Cica barajul Hoover din SUA ar avea miezul facut dintr-un beton care se va solidifica peste 500 de ani. Insa barajul de la Vidra are miezul de argilă impermeabilzată şi bătucită care este protejată de Vajont- cascada.anrocamente. Un strat de argila, după ce a absorbit apă până la saturare, nu permite apei sa treaca de ea. Slobozita  prin subteran, apa se pravale în turbinele din Ciungetu aflate la 130 de metri adâncime, in care s-au produs peste 26 de milioane de MW, iar  după 37 de ani au fost gătite pentru încă 30 de ani de funcţionare.  De aici, vlăguite, ameţite, răsucite, înghesuite, zăpăcite, vânturate, învolburate şi-nspumate apele ajung în cel mai amare afluent al Lotrului, Latorita cea care le ia şi-le-ntoarna devale, în Lotru. Sporite cu alti afluenti, apele albastre-verzui,  îsi găsesc pentru o vreme linistea în lacul de la Malaia. După ce-a invârtit alte turbine, Lotrul da de hodina si mai la vale, în lacul de la Brădisor, de unde sunt alimentate cu apa orase din aval. Tot de aici porneste o conductă de debuşări care ajunge în Olt, la vale Vajontde Gura Lotrului în locul numit Carligul Mic.  Constructia galeriei a fost pornită de la ambele capete, iar atunci când constructorii s-au întâlnit în miezul muntelui, diferenta la ax al celor doua tronsoane de tunel a fost doar de 5 cm, o adevarata performanta a constructorilor.  Pe oglinda lacului este  si o crescatorie de pastrav curcubeu, iar pe malul stâng, este cresa si incubatorul unde ecluzioneaza ouale fecundate artificial. Povestile pescaresti spuneau că aici ar fi tinuta captiva o femela de lostriţă de vreo doi metri si de sapte ani.

În 1965, când au inceput lucrarile de la Vidra, brezoienii stiau deja despre Longarone-Italia unde avusese loc in urma cu doi ani o mare tragedie. Un munte, amonte de barajul de pe Vajont s-a prabusit noaptea în apa lacului. Toată apa dezlocuita de munte a tasnit peste baraj si-de la  înalţimea celor 361,6 m-s-a prăvălit cu forta si viteza ucigasa in aval, in valea ca un jgheab. In câteva minute, apa a ras partea de jos a orasului Longarone- Beluna, Italia, unde oameni, animale si locuinte au fost contopite dimpreună in mâlul si molozul cladirile farâmate.   Desigur Barajul de pe Vajont precum si valea din aval nu se compara cu ceea ce avem pe Lotru, dar sper să nu se intâmple asa ceva pe Valea Lotrului.

Sursa foto: Google Earth; http://www.hidroelectrica.ro/Details.aspx?page=55&article=48 ; www.wall-street.ro