Oricare instalatie electrica are nevoie, printre altele, şi de un circuit în curent continuu pentru a functiona. Autovehiculele au aceste sigurante plasate de-a lungul circuitelor electrice, pentru a preveni eventuala deteriorare datorata supraincalzirii sau supraincarcarii. In momentul in care becul, ventilatorul, stergatorul de parbriz va cere un curent mai puternic decat cel necesar functionarii normale, siguranta se va topi, intrerupand circuitul si protejand consumatorul respectiv.Cateva detalii demne de stiut cand schimbam o siguranta fuzibila:» Totdeauna inlocuiti siguranta defecta cu una de aceeasi valoare a curentului. O valoare mai mare poate conduce la legea lui Murphy „consumatorul care s-a distrus pe sine, protejand siguranta” iar una prea mica se poate arde instantaneu, nepermitand alimentarea consumatorului la puterea nominala.» Masinile moderne folosesc in principiu 2 tipuri de sigurante lamelare; acestea sunt fie in format maxi sau mini. „Vechea” Dacie foloseste modelul de forma unui cilindru de ceramica. Oricum ar arata insa, functionarea acestora este identica.» Sigurantele fuzibile sunt codate cu ajutorul culorilor, dar acestea au valori diferite functie de piata careia i se adreseaza. Pentru detalii vezi tabelul pentru sigurantele cilindrice (cele de Dacie)
Face parte din categoria armaturilor obiectelor sanitare cele mai des utilizate. In condiţiile in care preţul apei a crescut de mai multe zeci de ori in ultimii zece ani, pierderile de apă sunt cosiderabile prin neetansarea garniturii sau uzura scaunului . În figura de mai jos, prin acţionarea în sensul invers acelor de ceasornic rozeta, mânerul sau steaua de manevră 1, se produce răsucirea tijei filetate 3, (cu filet pe dreapta) de care este prinsă garnitura 7 din ventilul 6 al robinetului. In acest fel se eliberază calea apei către ieşirea robinetului. Tot in acest fel dacă garnitura 4 care este presata de piuliţa de strângere 2este defectă, atunci apa va ieşi pe lângă axul tijei robinetului. Aceasta e posibil datorita pătrunderii apei printre spirele filetului de pe axul 3şi filetul din oberteilul 5. Remedierea se face prin inlocuirea garniturii 4 . La rasucirea in sens invers a mânerului, robinetul se inchide. Dacă robinetul nu inchide apa, atunci trebuie schimbată garnitura 7sau/şi corectarea scaunului din corpul robinetului 8 . Scaunul arata ca o nervură mai inaltă pe care calcă (se aşează) garnitura la închidere şi se poate corecta cu ajutorul unei freze speciale. Înlocuirea garniturii se face demontând obertailul 5 prin rotire în sensul invers acelor de ceasornic. La această operaţie este bine ca să imobilizaţi foarte bine robinetul pentru a nu solicita în filetul 9. Dacă robinetul este într-un apartament la bloc este posibil ca mufa şi ţeava, în care este montat acest robinet, să fie din plastic- PVC. Şi se ştie ca acest material are o rezistenţă mecanică mai scăzută decât ţeava de oţel.
Acest tipt de robinet flotor este folosit la rezervoarele de WC care sunt montate, sus pe perete sau altfel spus vasul de spălare WC. În desenul alaturat vom explica modul de functionare al unui astfel de robinet flotor, iar in imaginea din dreapta aratam cum este montat in rezervorul de fonta şi cum arata la interior un astfel de rezervor după 40 de ani de serviciu. Închiderea şi deschiderea lui este comandată de un plutitor 5, aşa cum se vede din figura din stânga sau in imaginile din dreapta sau de mai jos. Acesta este alcătuit din corpul propriu-zis al robinetului în care este fixat racordul 1al robinetului, racord care este de 1/2”. În interiorul corpului este montat pistonul 3, care are la capăt prinsă garnitura de cauciuc, 2. Acest piston are posibilitatea de a se mişca înspre racord, acţionat de plutitor prin intermediul tijei 6şi în sens invers datorită presiunii apei din reţea. Când nivelul apei din rezervor scade, tija nu mai apasă pe piston, iar presiunea apei care e exercitată prin orificiul racordului în capătul pistonului devine mai mare ca forţa tijei şi pistonul e îndepărtat. Căpăcelul 4 nu dă voie ca pistonul să iasă din corpul robinetului, iar ştiftul 7 împiedică tija sa iasă din corpul robinetului. Pierderile de apă se datorează în
primul rând deteriorarii plutitorului de plastic sau de polistiren expandat care s-au umplut cu apă (forţa, conform legii lui Arhimede, a scăzut) sau s-a desprins din tijă. Sau tija este ruptă, dacă este confecţionată din oţel, datorită ruginirii accentuate. Apoi datorită îmbătrânirii cauciucului sau deteriorării garniturii apa mai pătrunde în vasul de spălare chiar dacă pistonul este apăsat pe racordul 1.Înlocuirea garniturii se face prin demontarea ştiftului 7, deşurubarea capacului 4şi scoaterea pistonului 3.
Mai prezentam si un alt tip de robinet flotot al carui principiu de functionare este acelasi : admisia apei în rezervorul WC este oprita in momentul in care este atins un anumit nivel reglat al apei. Cel care este prezentat in fotografii are avantajul ca reglajul nivelului apei se face mai usor prin stringerea sau desurubarea surubului din figura in care e aratat un astfel de robinet flotor montat pe un rezervor de plastic. La flotoarele vechi reglarea nivelului apei in bazin se făcea prin deformarea tijei pe care era plutitorul încât să fie mai lasat sau mai ridicat faţă de nivelul fundului rezervorului WC. O alta metoda de reglaj a nivelului apei este folosita prin inclinarea parghiei de care este legat plutitorul: tija se introduce intr-o piesa crenelata care se strânge peste o alta piesa cu acelasi profil, iar fixarea in pozitia dorita se face prin strangerea unei piulite fluture, asa ca in fotografia din stânga. Aici putem vedea o alta constructie mai ales a pistonului care are sectiunea in forma de cruce cu aripi egale ceea ce a dus la spargerea garniturii de inchidere. Scaunul flotorului este acelasi ca si la cel de mai sus cu o gaura de 3mm, corpul aproape este acelasi : difera diametrul tevii de admisie al apei in rezervor.
În figura de mai jos este reprezentat un robinet cu ventil, dacă diametrul nominal e mai mic sau vana, când diametrul nominal depăşeşte valoarea de 50 mm, Dn>50mm. Acesta este folosit în conducerea unui fluid care poate fi apă, abur, păcura, etc, cu debite mai mari şi presiuni de asemenea mari. Aici vom arăta unele părţi componente ale lui. Principalele caracteristici de indentificare sunt Dn, diametrul nominal şi Pn, presiune nominală. Diametrul nominal se poate afla prin masurarea flanşei 1 care face parte comună cu corpul robinetului. Acesta are rolul de a asigura transferul fluidului după traseul indicat în desen de săgeţi. Presiunea nominala, diametrul nominal precum şi sensul de parcurgere al fluidului sunt inscripţionate pe partea frontală a vanei. Este important de a se monta vana în sensul corect de parcurgere al fluidului şi în poziţia orizontală altfel, datorită presiunii fluidului vana nu se va putea deschide. Desenul alăturat reprezintă vana închisă iar deschiderea ei se face prin rotirea spre stânga (în sensul invers acelor de ceasornic) a roţii de manevră 7 care acţionează axul filetat 3 . Acesta are un filet pătrat pe dreapta, se deplaseză prin ghidajul 4 şi are la capăt un ventil 2 care deschide calea fluidului reprezentată prin săgeţi. Asamblarea ghidajului cu corpul vanei se face prin şuruburile cu piuliţe 5 şi 6. Între ghidaj şi corp există o garnitură de obicei confecţionată din clingherit, material care rezistă la temperaturi şi presiuni mari. Ventilul care se face dintr-un material mai moale (alamă de obicei) ca fonta, din care este turnată vana, are o formă tronconică adecvată cu forma din corpul vanei denumită generic, scaun.
